Oameni și câini (IAAAR???)

Sper că subiectul nu va deveni o obsesie a subsemnatei legată de prezența bietelor patrupede bipede în viața mea! Dar de data asta chiar am nevoie de ajutorul iubitorilor de animale. Și știu că am câțiva printre prietenii mei buni, oameni cu capul pe umeri, care pot să-mi spună dacă aberez fără șanse de a-mi mai reveni vreodată sau am o fărâmă de dreptate.

Să reluăm!

Nu sunt în măsură să spun unuia sau altuia unde și cum să-și crească animalul sau animalele, după caz. Dacă persoana se simte fericită cu un câine, o pisică, un porc, o găinușă etc în propriul apartament, mi se pare foarte potrivit. [Dacă eu însămi aș fi în stare, dacă aș avea timp și, mai ales, nervi să mai strâng și după altcineva prin casă, probabil că mi-aș asculta dorințele, acum reprimate, din vremea copilăriei. (Mi)-aș face copilului un cadou maxim (după ce aș rezolva problema alergiei!) chiar și fără să fie ocazie specială: un cățel sau o pisică. Analiza aprofundată a problemei a dus la concluzia că nu e cazul. Cel puțin deocamdată.] Dar atunci când aceeași persoană eșuează în a respecta drepturile sau intimitatea sau siguranța propriilor semeni, cred că este la fel de potrivit să-i reproșez acest lucru (calm, decent sau agresiv, după caz și preferințe).

Studiu de caz

Loc de joacă. Același loc de joacă, dat în folosul întregii comunități (așa, mică și intimă cum e ea), dar îngrijită mereu de cei 5-6 oameni din proprie inițiativă. Copii. Vreo 5 de data asta. Printre ei, Iulia. 3 ani și-un pic. Delicată și sensibilă ca orice domnișoară de vârsta ei. Se joacă nestingherită pe gazon. Deodată, un câine se aropie de ea în fugă. Copila urlă din toate puterile de am ieșit la geam să văd ce arde. Nu ardea. Dar Iulia era mai mult decât speriată, alergând în brațele mamei ei, gravidă, care se afla pe bancă la câțiva metri. Mama se întoarce spre stăpâna inelelor lesei cu un glas amenințător. Cu siguranță, câinele – un Golden Retriever simpatic – nu avea nicio intenție malefică. Cel mai probabil credea că și-a găsit un partener de joacă. Doar el credea asta. Pentru că Iulia s-a oprit greu din plâns. Ușor de înțeles de ce: dacă s-ar fi ridicat în poziția bipedă, câinele ar fi depășit-o în înălțime. La asta se adaugă elementul surpriză: a apărut deodată, în viteză cu gura larg deschisă.

Să analizăm

La fel de speriată, mama i-a strigat „cocoanei” cu nume de prințesă, să-și țină câinele în lesă. Răspunsul este demn de analiză pe text:

Ține-ți tu copilul!

În lesă????? Sau cum să țin un copil care a ieșit să se joace, nu singur, ci sub supravegherea mea?

Mă aflu în dificultate acum. Dacă trebuie să ne ținem copiii când ies să se joace LA LOCUL DE JOACĂ SPECIAL AMENAJAT, cum se face asta? Cu o sfoară, ca să-i tragem spre noi când e vreun pericol? Sau să folosim sfoara pentru a ne lega de ei, tot pentru siguranța lor? Legile astea m-au bulversat… Nu câinele trebuia să fie în lesă???

Obligaţiile stăpânilor de câini, reglementate prin lege

Potrivit legii 258 din 2013, posesorii de câini sunt obligaţi să îşi identifice prin microcipare animalele şi să le sterilizeze, excepţie de la sterilizare făcând câinii acreditaţi de Asociaţia Chinologică Română. Amenda este de la 5.000 lei la 10.000 lei.

De asemenea, proprietarii şi deţinătorii de câini au obligaţia de a menţine igiena în spaţiile publice, în spaţiile adiacente acestora, în holurile şi căile de acces ale spaţiilor locative. În caz contrar, amenda este de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Potrivit Hotărârii 120 din 2010, în Bucureşti [bănuiesc că dacă e la capitală..se poate extinde, nu?] se interzice plimbarea pe domeniul public (alei asfaltate, trotuare) a câinilor de companie, fără ca proprietarul acestuia să dispună de materiale necesare pentru curăţarea locului şi evacuarea dejectelor fiziologice, respectiv excrementele. De asemenea, potrivit Hotărârii se interzice plimbarea câinilor de companie prin parcuri şi grădini fără lesă, iar cei din categoria câinilor agresivi fără botniţă, unde proprietarul animalului de companie trebuie să păstreze curăţenia. Toţii câinii cu stăpâni trebuie să fie vaccinaţi anual împotriv turbării.

Răspunsul „cocoanei” îmi dă de înțeles că pe dumneaei o doare-n bot…niță de legea care mă protejează pe mine sau pe copilul meu. Mie de ce mi-ar păsa suficient cât să-mi bat gura aiurea? Nu mai bine o (altă) reclamație?

Ah! Să nu uităm! Doamna este aceeași care a făcut ea însăși reclamație la Protecția Animalelor anul trecut că nu se respectă legea animalelor în cartier. A animalelor fără stăpân, să ne înțelegem. Pe care tot dumneaei le hrănește cu resturi alimentare de la balconul personal. Foarte sănătoase, de altfel! Special pentru câini sănătoși (???)!

M-a luat revolta!

35 de comentarii

  1. Nicio şansă. Cu astfel de oameni, nu e nicio luminiţă la capăt de tunel. Ei nu văd decât înainte. Pentru ei, orice încercare de discuţie înseamnă ameninţare la adresa animăluţului lor lipsit de apărare. Nu aş vrea să mă pornesc pentru că aş vorbi urât. Şi am şi motive. Iubesc animalele. Deşi mi-e teribil de frică de câinii fără stăpân şi am mai spus asta, nu le vreau răul. Dar m-am convins cât de mare e un suflet din ăsta iubitor de animale cât un biped i-a urat unei mame să-i moară copilul doar pentru că femeia aia, după ce un câine i-a muşcat copilul, a spus că ar fi de acord cu eutanasierea dacă asta e ultma soluţie. Aşa că… da. Copiii nu au ce căuta la locul de joacă, noi nu avem ce căuta pe străzi. Să lăsăm câinii să zburde în voie.
    Până nu demult, eu băgam mâna-n foc că o persoană care are grijă de câinii fără stăpân nu poate fi decât un suflet extrem de mare. Ori… dacă sufletul ăla spune „ţine-ţi tu copilul”….. e clar că m-am înşelat teribil. Sigur, nu generalizez. Dar e clar că a avea grijă de animale nu mai e sinonim cu a avea suflet bun.
    Şi gata că mă enervez 😀

  2. Mă frămîntă o întrebare cu substrat adînc: oare de ce copiii din ziua de azi se sperie de animalele domestice cuminţi? Parcă odinioară era altfel, sau am iluzii?

    Ca să nu mai spun de gradul crescut de agresivitate din ultima vreme, atît la oameni cît şi la animale. Motivele? Hm, cine să ni le spună…

    Rămînem cu starea de fapt, care trebuie gestionată. Din ce în ce mai puţin omeneşte, din ce în ce mai mult legal. Avantaj (material) – aparatul legislativ.

    • 🙂
      Uiți că sunt crescuți în alt mediu. Una e să te naști sau să crești într-un mediu unde animalele sunt parte din decor și alta e „la asfalt”! Și Andrei fug de câini mâncând pământul, chiar mici să fie. La fel a fost și cu pisicile, deși a crescut lângă bunici care au pisici. Facem lecții de ținut pisica în brațe. (Mă rog…doar puțin, cât să înțeleagă că nu mănâncă oameni, pentru că el e foarte alergic la pisici).
      Nu știu motivele…dar lumea se îndreaptă spre balamuc.

      • Mediu… păi dacă există parcul, există plimbăreţi de animale în parc şi există copii care se joacă acolo, cum putem defini mediul respectiv? Sigur, e un plus să ai animale acasă 24/7, dar chiar şi aşa, nu văd de ce copiii s-ar speria „din principiu”. Să fie cumva de vină (şi) desenele animate cu monştri (sau animăluţe simpatice care brusc se transformă în monştri)? Sau „ştirile” teve pline de dramatism cu oameni (copii) mîncaţi de vii de către…?

    • Acum depinde ce înţelegem prin ” animal cuminte”…. În cazul Iuliei, tot un Golden Retriever se face vinovat de reacţiile ei: deși o ţineam de mâini ambii părinţi, potaia s-a ridicat în 2 picioare și a izbit-o cu capul de ciment…motivaţia stăpânei: vroia să se joace! M-aș fi „jucat” și eu un pic cu ea….
      Nici eu nu privesc această teamă ca pe o normalitate, dar sunt de părere că , pentru a-și învinge temerile, copiii trebuie să se apropie de animale în ritmul lor. E ca și atunci când o persoană are rău de înăltime și în loc să progreseze în fiecare zi privind în jos de la 10,15,20 m, să-l atârne cineva cu capul în jos de la 100 m…

      • Animale cuminţi ar fi acelea care nu au de obicei tendinţa de a acţiona impulsiv şi necontrolat. Am povestit cu ceva vreme în urmă la mine despre experienţa personală cu unul dintre cocoşii ogrăzii, pe vremea copilăriei. Ai spune că un cocoş e mic şi inofensiv, dar cu o pereche de pinteni de cinci centimetri lungime şi un caracter nativ agresiv, o asemenea pasăre poate deveni subit un ucigaş.

        Am fost în vizită la amici sau cunoscuţi care aveau cîini de dimensiuni impresionante: un Dog danez, un Husky… Deşi mă vedeau pentru prima oară, erau docili şi prietenoşi fără să fie admonestaţi de către stăpîni în prealabil. Dar dacă vreunul dintre ei ar fi dat inadvertent din coadă pe lîngă mine, mi-ar fi spart ouăle. 😀 Căţeaua Husky, cînd s-a proptit o dată pe picioare şi-a zbughit-o din cameră, covorul s-a strîns în urma ei grămadă.

        E greu să ghicim intenţiile unor fiinţe cu care nu putem comunica direct şi clar. Nu-i vorbă că, la fel – dacă nu chiar mai greu – e şi cînd avem de-a face cu fiinţe umane, dar asta e o altă discuţie. Da, probabil că ele, animalele, vor doar să se joace, însă nu-şi dau seama de propriile forţe, de propriul gabarit şi de fragilitatea altor fiinţe (recte copiii). Proprietarii/stăpînii (nu-mi place niciunul dintre termeni – cum poţi fi stăpînul unei alte fiinţe, indiferent în ce trup se află?!) ar trebui să-şi cunoască animalele şi să prevină asemenea incidente neplăcute şi nedorite fie prin educaţie (dresaj) fie prin măsuri de restricţionare a mişcării/interacţiunii (lesă, botniţă, cuşcă).

        În cazul de faţă mi se pare clar că funcţiile pe care le ocupă (temporar, sper eu 🙄 ) individa şi consortul ei le permit să afişeze aere de superioritate şi un jemenfiche-ism complet imbecil. O persoană ambiţioasă poate merge fie pe firul legal fie pe mîna unui jurnalist cu cojones care nu poate fi „cumpărat” şi atunci o să-i cadă nasul cucoanei. 😉

  3. *sa analizam* hmmmm ,?!?!
    exista legea ,APLICATI-o . Scurt/2 .
    Da ,pare cliche , doar arde-l la buzunar pe roman ,si poate asa invata ce-i NORMALLY ,bun simt si drag de animals .
    ps. : am si caine si copii si vecini si parc .,dar la plimbare cainele e in short leash, la piciorul stapanului . Just common sense.pffff.

  4. Bine te-am regăsit!
    Înțeleg situația. Și eu am un câine destul de mare dar deloc agresiv, Faptul că e mare mă ajută pe mine să-mi păzesc casa și pe el să nu fie atacat de alți câini mari, decât dacă sunt în haită și dacă el e prea insistent să se joace cu câini mai leneși E un brac german frumos și cu o gură imensă, el trebuie să scoată vânatul din desișuri, bălți, râpe cu ușurință. Dar, are atâta energie, dace atâtea salturi încât pare agresiv… Dar în mod bizar, NU mușcă, prinde ”prada” cu labele din față și o cară în alt loc să se joace. Prada sunt pisicile sau puii de găină pe care uneori îi păzește. Ba chiar le cedează cușca… 🙂
    P.S. La Mulți Ani lui Andrei și vouă românași și româncuțe neaoșe!

  5. dagata, draga mea
    Ciinele n-are nicio vina, doar cocoana e putin idioata. Nu pentru ca are ciine, ci pentru ca raspunsul mi s-a parut ca nu mai tine de bun simt, ci de patologie.
    Altfel, ce mai faci si cu cine? 😉

    • Ce vină să aibă bietul câine! Evident că în stăpână ținteam țepuşele! 😈
      Altfel…binişor, mulțam de întrebare.. Usor tristă, dar cu şanse de remediere! 😉
      Sper că sunt numai veşti bune pe la tine! 😉

      • Stiu ca-n ea trageai si tu, doar imi expusesem si eu parerea proprie. In rest, toate bune si frumoase. Acum ma pregateam sa ies din casa. Ma duc sa iau un imens buchet de flori si dau fuga la aeroport ca in seara asta ne vine prima sarja de refugiati din cei 25000 pe care si i-a propus gigoloul nostru, Justin. Nu Bieber, Trudeau, calce-l-ar toate trenurile Quebec-ului 😆

          • Nu, n-am luat, ca n-am inima de ciine, desi sunt dinamovist, dar sti si tu cu e cu chelul si tichia de margaritar. Adica dupa toate cite se petrec in lume, exact asta ne lipsea. Dar se pare ca asta e. M-apuc sa-nvat araba ca sa pot studia Quran-ul in original 😆 Ca bine zice dictonul ala latinesc „Fuck it!” 😆

Lasă un răspuns la Poteci de dor Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s