RSS

Când oamenilor le cresc aripi

11 Dec

„Oamenii nu mor,
le cresc aripi,
învață să zboare
și se avântă spre cer”.

Gabriela Coman Hornoiu

Mă trezesc din ce în ce mai des numărând clipe. Atunci mă mir cât de repede trec și cât sunt de nemiloase. Abia când privirea se izbește de luciul perfid al oglinzii, realizezi că ai lăsat în urmă o parte importantă din tine, undeva departe, într-un timp pe care abia ți-l mai amintești. Și parcă ridul acela nu era acolo acum o lună. Și parcă spatele era mai drept, nu purta încă urma poverilor…

Apoi tresari: dar dacă mă regăsesc cu greu pe mine în reflexia oglinzii acesteia, restul…unde sunt? Te uiți disperat în jur, căutând chipurile familiare. Când a devenit mama așa gârbovită? Iar tata? Are tâmplele albe. Bunicii sunt, în schimb, de multă vreme, umbre, gânduri sau vise rătăcite prin nopți zbuciumate. Și deodată, unul câte unul, dispar. Se duc și ei dincolo, după o lege a firii pe care ți-e imposibil să o accepți. Indiferent când și cum se întâmplă acest lucru, te gândești că viața este construită nedrept. Că nu poți rupe un copil de părintele lui niciodată. Și ai vrea să mai cumperi o clipă, poate chiar două, să mai apuci să îi spui cât de mult a însemnat pentru tine și câte lucruri nu ați apucat să faceți împreună.

E greu să ți se smulgă deodată bucuria de a-i auzi vocea la telefon în fiecare zi. Nu te poți obișnui ca atunci când deschizi ușa casei, sa nu-ți mai apară în prag. E dureros când copiii tăi nu mai au genunchi pe care să-i escaladeze sau brațe care să-i poarte prin aer șuierând. Trebuie să fie cumplit să-ți petreci sărbătorile cu o lumânare aprinsă lângă o fotografie îndoliată…

Ce poți să-i spui cuiva care tocmai și-a pierdut părintele? Mi se pare că nu poți decât să lași liniștea să umple golul imens din suflet. Doar o îmbrățișare și nerostiri. Și o rugă pentru cel care căuia i s-au prins aripi de umeri ca să se înalțe, mult prea devreme, cu drepții…

Drum bun către dincolo, „tata lui Victor”!

 
12 comentarii

Scris de pe Decembrie 11, 2015 în Despre viață

 

Etichete: , ,

12 responses to “Când oamenilor le cresc aripi

  1. Drugwash

    Decembrie 11, 2015 at 1:12 am

    Odihnească-se în pace…

    Iar pentru tine,

     
    • dagatha

      Decembrie 11, 2015 at 7:31 am

      Da…să se odihnească în pace…Pentru mine…aş vrea doar să-i am pe ai mei lângă mine cât mai multă vreme!

       
  2. alma nahe

    Decembrie 11, 2015 at 4:11 am

    😦 … … …😦

     
  3. dagatha

    Decembrie 11, 2015 at 7:34 am

    😦

     
  4. psi

    Decembrie 11, 2015 at 10:16 am

    știu cum este să-ți petreci sărbătorile cu lumânări care ard a lacrimă. din păcate știu… dar oricât ne-am dori să fie altfel, viața este ceva finit.cumva trebuie să învățăm asta.
    fie iertat cel stins și putere multă celor rămași.

     
    • dagatha

      Decembrie 11, 2015 at 11:01 am

      E dureros…😦 Foarte dureros…

       
      • psi

        Decembrie 11, 2015 at 11:04 am

        și, de fapt, nu trece….

         
        • dagatha

          Decembrie 11, 2015 at 1:29 pm

          Nu…rămâne rană deschisă…şi, dacă ai noroc, o cicatrice…

           
  5. Poteci de dor

    Decembrie 11, 2015 at 6:18 pm

    Off… da, tăcerea îndulcită cu un umăr care să-ţi susţină tâmpla, e cel mai bun sprijin. Ştiu…

     

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: