Clasa I a trecut, temerile rămân

Mi se pare că a fi mamă a devenit o treabă din ce în ce mai grea, o misiune imposibilă de cele mai multe ori, mai ales când ai un băiat care își alege singur direcția spre a se dezvolta. Mă aflu adesea în dificultate când trebuie să iau o decizie în ceea ce privește educația lui, reacțiile mele sau sprijinul pe care ar trebui să i-l ofer. Și de cele mai multe ori simt că eșuez. Unde greșesc? Nu mi-e foarte clar, pentru că valorile lumii moderne au luat-o razna de tot. Îl vreau un copil cuminte, educat, ferit de vulgaritățile și de pericolele societății în care îl cresc? Normal! Mă străduiesc să calc potecile bătătorite de ai mei și să-l cresc cu bun-simț, priceput la cât mai multe lucruri  și atent la detalii. Poate că aici e problema. Poate că vremurile acelea au apus, iar la vremuri noi, se impun măsuri noi…Poate sunt prea „fixistă”, poate insist prea mult, poate pun deasupra nevoilor și abilităților lui o conduită morală expirată…Să-l las să evolueze liber? În ritmul lui? Fără limitări? De unde naiba știu cum o fi mai bine? Mai arunc câte un ochi în curtea altora, de încredere, să văd cum se mai descurcă și ei! 🙂

A mai trecut un an… Față de clasa pregătitoare, când încă exista stresul unui nou colectiv, al unei noi etape, al unui om nou la „cârma” educației sale, m-am trezit cu un copil a cărui personalitate a explodat. „Aproape 8 ani” înseamnă un copil cu alte „apucături”, unele mai distractive, altele mai îngrijorătoare:

-Mami, ce mâncăm azi? mă întreabă când exersăm (din nou!) spălatul pe mâini CU SĂPUN și cu simț de răspundere!
-Bătaie! îi răspund, în timp ce ne stropeam cu apa rece de la chiuvetă.
-A, da? Și ai pregătit-o deja?

Clasa I a fost…interesantă. Cu bune și cu rele, cu răbdări pierdute, cu supărări, cu lipsă de chef, cu multe „FeBe-uri”, cu teme, cu cărți citite, cu bucurii… Noroc de „Doamna” că mă mai scutură din când în când, cu pilde din experiența ei cu copiii. De câte ori simțeam că nu e ceva în ordine, mă liniștea și-mi spunea să am răbdare. Am avut încredere în „Doamna” și m-am bucurat de reușitele copilului meu:

Nici anul acesta „Doamna” nu a făcut ierarhizări! Nu a croit coronițe pentru „elită”, nu a lăsat să curgă lacrimi de frustrare pe obrajii copiilor și nici nu a dat ocazia părinților să se umfle în pene pe spinarea muncii copiilor lor. În schimb, „Doamna” i-a adunat în clasă, i-a luat pe rând pe fiecare, le-a înmânat diplome și a ținut un discurs individualizat în care a scos în evidență că fiecare copil a fost extraordinar în felul lui, a progresat în ritmul lui, a ieșit în evidență în felul lui. Apoi a citit fragmente din scrierile Delfinilor, sub ochii lor, care amestecau mândria și emoția. „Doamna” nu s-a sfiit nici să puncteze unde mai trebuie să lucreze fiecare și le-a urat „Vacanță plăcută”, nu înainte de a le da sfaturi pentru ceea ce au de făcut ca să continue să crească până în toamnă.

Cred că de aceea o și iubesc atât de mult copiii! Imediat după ce a terminat vorba dulce, fetele s-au repezit să o îmbrățișeze. Băieții sunt mai…timizi. 😀 Apoi toți i-au oferit flori bine-meritate! Flori care pentru ei înseamnă mulțumire pentru tot ce au făcut împreună! Pentru îngăduință, pentru prietenie, pentru bomboanele de ziua lor, pentru pizza pe care le-a cumpărat-o cu drag într-o zi oarecare…

A fost anul în care chiar Pințul a decis că EL este ce care trebuie să ofere aceste flori și nu m-a mai împins pe mine ca până acum.

Totuși, mai am unele gânduri care nu îmi dau pace. Încerc, însă, o terapie până la anul:

  • Nu mai citi cărți! Parentingul se simte.
  • Nu te mai gândi atât! O iei razna.
  • Nu mai face comparații! E inutil.
  • Relazează-te și trage aer în piept!

Între timp, îmi repet că am un copil minunat și sănătos și deștept și că are nevoie de o mamă întreagă la cap!

Vacanță plăcută! 

17 comentarii

  1. Şi de unde o să-i faci tu rost de o asemenea mamă – îl dai spre adopţie? 😛 XD XD XD

    Sorry da’ nu m-am putut abţine. 😀 Ah şi vezi că ai vreo două mici typo-uri (insit, îneamnă – probleme cu tasta S?). 😉

    S-aveţi o vacanţă de neuitat! 🙂

    • 🙂 Cred că mai sunt „doamne” așa. Și știu sigur că și „domni” 🙂 Trebuie să ai norocul să dai peste ei și să-i lași să-și facă meseria! 🙂
      Mulțumesc pentru gândul bun și pentru trecerea pe aici! 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s