Bac 2016 sau Teleportarea în Absurdistan!

Această postare reflectă o frustrare a unui dascăl învins de vremurile moderne. De aceea, pe alocuri (?!) poate fi considerată malițioasă! A se servi cu un duș rece sau a nu se servi deloc! Poate provoca indigestii severe!

Timpul trece și odată cu el se duc naibii toate lucrurile pe care le credeam clare și certe în lumea asta, tot ce era considerat odată a fi valoros. Pe vremurile acelea, era clar: elevul trebuie să învețe, indiferent de absurditatea profesorului sau de greutatea materiei. Legea era lege, nu se discuta, nimeni nu sărea să facă o petiție ca să susțină o anomalie. Examenele erau o treabă serioasă și erau privite ca atare.

Am așteptat cu sufletul la gură subiectele de la proba de Limba și literatura română de anul acesta, pentru că am avut o generație pentru care am stabilit un motto apăsător: „si dă-i si luptă, și luptă și dă-i!”. E drept, mai mult eu decât ei, dar, ce să-i faci? Când valoarea ta ca profesor se vede exclusiv după rezultatele de la bac, în tandem cu profa de istorie și cea de geografie, faci pe dracu’-n patru să dai bine la „dosar”. Că doar nu pentru prea-binele elevilor am luptat (mai ales) în ultimul an, ci pentru consolidarea imaginii dascălului care-și face bine treaba. Mă tot întreb, ăștialalți de predau alte obiecte care nu sunt „de bac”, cum sunt măsurați la final? După mediile de 10(zece) din catalog la obiecte la care uneori nu apar nici elevii, nici profesorii?

Nu știu dacă activitatea mea poate fi trecută la „așa da” sau la „așa nu”. Știu însă că m-am străduit. Cu elevi care au intrat la liceu având nota 3 la Evaluarea Națională și media 8 de admitere (trăiască mediile din clasele 5-8 și probele eliminatorii de la liceele vocaționale!). Cu elevi care nu vorbesc bine românește (pentru că în familie se vorbește altceva). Cu elevi care fac naveta zeci de kilometri pe frig, pe ploaie, pe ninsoare și care, adesea, nu au ce mânca. Sau cu elevi care au avut totul pe tavă și pe care părinții nu au reușit să-i învețe că pentru a obține ceva în viață, trebuie să muncești! Ori cu elevi extrem de buni ca sportivi (campioni!), dar care au petrecut mai bine de jumătate de an prin cantonamente sau prin competiții naționale și internaționale.

Însă, până la urmă, treaba unui profesor nu este să se plângă! Căci are opțiuni, aruncate în față de opinia publică: „dacă nu-ți convine, n-ai decât să pleci în străinătate”, „de ce te-ai făcut profesor?”, „de ce nu te-ai făcut și tu profesor de…muzică/desen/dansuri etc.”. Deci nu m-am plâns. Da, am mai vociferat prin ședințe sau pe la întâlniri nonformale, nici acum nu prea știu exact de ce. Poate pentru că mi se pare corect să se înțeleagă unele lucruri:

1. Examenul de bacalaureat NU înseamnă trei obiecte: română, istorie, geografie! Înseamnă că elevul ăla a parcurs 4 ani de școală, timp în care și-a format:

a) o cultură generală

b) o gândire critică

c) niște deprinderi și abilități

d) o opinie despre anumite aspecte ale existenței, opinie pe care și-o poate susține cu argumente pertinente.

2. Examenul de bacalaureat are nevoie de trei actori importanți: elevul, profesorul și părintele. În ce ordine doriți. Dacă oricare din aceștia nu-și face partea de treabă, s-a dus naibii tot!

3. A greși este omenește. Asta nu înseamnă că nu trebuie să-ți asumi consecințele acestei greșei. Să accepți că ți-a fost capul în altă parte și că nu e nimeni altcineva vinovat.

Și acum să revin la subiectele de anul acesta și noile scandaluri create în jurul lor (nu pentru a susține un punct de vedere pertinent, ci pentru a divaga și de a zăpăci privitorii de pe margine).

Profil real, subiectul al III-lea: un eseu despre viziunea despre lume şi viaţă într-un roman interbelic studiat.
În esență, ai avut 5 (cinci!) romane de toate, dintre are 4 erau interbelice și unul postbelic. Nu 10, nu 50! Doar 5! (Cică și alea, prea multe!) Cât de greu e să ții minte că unul dintre ele, respectiv cel al lui Marin Preda, este singurul roman postbelic! Pe care l-ai făcut anul acesta! Și la comentariul căruia trebuia să apară neapărat trăsături ale acestui tip de roman! Ce confuzie puteai să faci? Că acțiunea se desfășoară în perioada interbelică? Dă-mi voie să te anunț că nu ai înțeles nimic atunci. Fie ai învățat pe de rost ceva ce nu ai înțeles, fie a fost singura operă pe care ai învățat-o. Și acum faci petiție ca să ce? Să schimbăm toată istoria literaturii române pentru că tu ai „înțeles greșit”! Iar dacă mă uit la felul în care ți-ai argumentat petiția, îmi dau seama că sunt mai multe lucruri pe care le-ai înțeles greșit de-a lungul timpului!

Profil uman, subiectul al III-lea: un eseu despre particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un roman psihologic studiat.

Profil uman? Asta înseamnă că lectura trebuia să fie una dintre preocupările tale. În plus, ai avut o oră în plus în programa școlară, numai bine să-ți fixezi niște concepte operaționale, niște noțiuni de teorie literară. Când ai învățat „comentariul” minunatelor romane, ai învățat specificul lor. Trebuia să știi că romanul psihologic trebuie să urmărească un conflict interior al personajului principal, că de aceea are forma unei confesiuni, adică arată ca un jurnal, prin urmare, perspectiva este subiectivă, adică evenimentele sunt narate la persoana I singular. Trebuia să mai știi că predomină monologul interior și că romanul va urmări o experiență, pe baza introspecției și a retrosecției. Numai un roman modern are aceste trăsături, adică acela al lui Camil Petrescu. Nu era prea greu de reținut, nu? Facem o petiție, mai bine! Poate-l exhumăm pe Rebreanu să modifice pe ici, pe colo și să-l facem pe „Ion” roman psihologic.

bac 2

Aici nu mai este vorba despre un examen dificil! Anul acesta a fost unul dintre cele mai ușoare și mai generoase subiecte! Nu aveți nicio scuză! Este vorba despe ignoranță și superficialitate! Este vorba despre faptul că nu vă interesează să aprofundați și copiați modelul (prost) al generației noastre: „Lasă că merge și așa”. Ba bine că nu!

Să ne apucăm de învățat, zic! Iar dacă profesorii voștri nu v-au învățat ceea ce trebuie (fiți obiectivi!), faceți ceva în sensul acesta! Schimbați ceva! Însă, dacă v-au învățat, respectați-le munca și nu mai aruncați cu noroi, nu mai inventați petiții care să vă susțină ignoranța!

P.S. : Răsuflu ușurată: ai mei nu au încurcat romanele! Nu știu dacă e pentru că au învățat cu simț de răspundere sau au făcut o fixație de câte ori mi-au auzit vocea: „Ăsta e singurul roman postbelic! Să nu mi-l încurcați!”

Mda…

18 comentarii

    • Hm… Doamna profesoară a dat, probabil, și o serie de argumente pertinente în acest ses, nu?
      🙂
      Adesea, întâlnim mai multe variante ale unei situații-problemă, venite de la persoane diferite, pe care poate chiar le apreciem. De aceea, este bine să căutăm a ne informa singuri cu privire la un subiect sau altul, din cât mai multe surse. La final, după ce ne dezvoltăm capacitatea de analiză, vom găsi răspunsul corect.
      Roag-o pe doamna profesoară să-ți motiveze răspunsul. Cred că eu am făcut-o în articol. 🙂 Dar pot reveni detaliat, dacă este cazul. 🙂

  1. La cîte graniţe de toate felurile au căzut şi vor mai cădea, mai contează cea dintre genurile literare? Mai contează, de fapt, ceva, orice, în lumea asta în afară de „cum să fac mai mulţi bani, mînca-ţ-aş”?! 😦

    • Și ce să facem? O lăsăm moară? Depunem armele? 😦
      Eu mi-am văzut mereu de ale mele. A fost și când am călcat strâmb și plătesc scump pentru asta! Dar mă străduiesc să-i învăț câte ceva, fie și lucruri mărunte…O fi inutil?

      • Aş vrea să am un răspuns concret şi 100% valabil dar nu am. Totul depinde de punctul de vedere care diferă de la om la om, de la instituţie la instituţie, de la ţară la… imperiu.

        Sau mai bine zis, întrebarea corectă e: ce fel de slugi vor stăpînii noştri? Iar ca întrebare adiţională: cine vor fi stăpînii noştri peste cinci-zece-douăzeci-cincizeci de ani?

  2. Când un fost premier copiază 85 de pagini, când lucrarea sa de doctorat este sub îndrumarea unui alt fost premier, când zeci de persoane publice se fac de rușine încercând să acopere furtul intelectual, faptul că niște elevi fac o petiție este aproape normal. Și nu fac politică. Trăim într-o țară în care valorile sunt răsturnate!

    • răsturnate…da. Dar chiar atât de ilogic???
      Ce educăm! Și mai ales CUM educăm? 😦 Ce o fi de făcut?
      Aș face și eu o petiție să nu-ți mai lase părinții copiii de izbeliște! Să nu mai ia drumul străinătății lăsându-i de izbeliște! Aș mai face o petiție și pentru profesori: să nu mai vină la catedră dacă nu le place!
      Of… Motive de petiții ar tot fi…

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s