RSS

Filosofia religiei (6) -Să nu ucizi!

19 Iul

Când vine vorba de credința în Dumnezeu, mă gândesc mereu la câteva lucruri:

  1. Relația asta este individuală: tu și Dumnezeul tău. Nu e nevoie de intercesori (fie ei sfinți, fie ei preoți) ca să ajungi la El. Trebuie să te deschizi și să-l cauți în lucrurile frumoase din jur. Am zis bine „al tău”, pentru că eu cred că Dumnezeu se înfățișează fiecăruia în forma și în maniera proprie. Poate tocmai asta este una dintre cauzele atâtor conflicte: tendința de uniformizare până și a ideii de Dumnezeu.
  2. Crezi în Dumnezeu dacă preferi simplitatea lucrurilor, dacă ai niște valori pe care le respecți cu sfințenie, dacă ajuți, dacă ești empatic și plin de compasiune (fără a fi și prost!), dacă ești dezinteresat, dacă îți vezi de viața ta fără să dorești sau să faci rău altora intenționat. Nu te purifică nici mersul la biserică în fiecare duminică, în timp ce gândul ți-a rămas pe undeva prin locurile profane pe unde ai umblat cu o zi înainte, nici mătăniile evlavioase făcute în public, nici postul ținut doar cu speranța că ți se vor ierta păcatele, eventual și cele viitoare.
  3. Ideea de Dumnezeu exclude orice aspect negativ sau malefic, orice idee izvorâtă din răutate.

Când vorbești de religie, treaba stă altfel. Fundamental diferit. De unde reiese faptul că lucrurile trebuie să rămână simple și individuale, eliminând spiritul de turmă. De câte ori nu ați mers la biserică și nu v-ați simțit în largul vostru? Nu v-ați simțit într-o Casă a Domnului, ci într-un loc al profanului, unde lumea s-a adunat simulând o falsă credință în Dumnezeu. (Atenție! Nu promovez ideea că nu trebuie să mergi la biserică! Scopul pentru care o faci este cel care contează.)

Evenimentele din ultimii ani (sau dintotdeauna!) au demonstrat că religia și credința nu sunt același lucru. În timp ce oamenii simpli îl caută pe Dumnezeu în ei înșiși, în lucurile mici sau poate în ceea ce au învățat ei de la părinți și strămoși, ceilalți – care se consideră atotștiutori – au folosit credința primilor ca să-i poată controla, manipula sau să-și satisfacă propriile nevoi primare, să-și hrănească orgoliul și lăcomia. Poate că alte clasificări pe tema asta par mai pertinente decât aceasta, mult mai simplistă.

Dumnezeu sau Allah?

Contează? Contează numele pe care i l-am dat convențional? Cineva a născocit la un moment dat că unul ar fi mai bun decât celălat, insinuând că nu reprezintă aceeași idee. Și de aici, am devenit două tabere: una a lui Cain și una a lui Abel. Mai facem schimb din când în când, omorându-ne fratele cu aceeași aroganță și cu speranța că o facem în numele unei dreptăți închipuite. Creștinii urăsc musulmanii pe care îi văd ca pe niște asasini sângeroși, gata să atace oriunde, oricând. Musulmanii îi urăsc pe creștini, pe care îi consideră păgâni și pe care îi condamnă că se amestecă în treburile lor. În esență, aceasta este o falsă problemă legată de credințe și religii! Conflictul este, de fapt, între oameni și felul lor de a fi, de a vedea lucrurile, de a deține controlul, de a avea puterea.

Cine are dreptate? Niciunul și fiecare în parte. Este un conflict alimentat de veacuri întregi și la baza căruia stau mai multe decât simpla și veșnica întrecere între Dumnezeu și Allah. Sunt comploturi, sunt interese majore, sunt bani (murdari), sunt orgolii, sunt așa-zise puteri, dornice de a controla totul. Ah, da! Și victime colaterale! Asta sunt copiii nevinovați, tinerii, femeile, bătrânii, bolnavii, turiștii, trecătorii etc: victime colaterale.

Să nu ucizi!

Indiferent de care parte a taberei este cineva, nu pot să cred că atâtea crime pot jutifica o idee în care crezi și pe care o pui în cârca unui Dumnezeu la fel de închipuit precum credința ta. Musulmanii ucid în numele lui Allah, ca să-i pedepsească pe necredincioși. Creștinii ucid în numele dreptății și adevărului absolut pe care cred că îl dețin. Campanii agresive, invazii, cuceriri, operațiuni militare… cărora li se răspunde cu atentate sinucigașe ori cu bombe, ori mașini capcană. Ne alimentăm reciproc frustrările, ura, nebunia. Cine are dreptate? Mai există dreptate? Da, e război în toată regula! Al treilea? Aduce sfârșitul? Asta o va arăta timpul.

13654173_862392940558614_2484898953385716316_n.png

(sursa: Facebook)

Am citit două articole astăzi care m-au pus pe gânduri. Nu înseamnă că le aprob în întregime sau că nu pot naște discuții controversate. Încă nu sunt sigură cât sunt de acord cu cele scrise acolo, dar sunt niște opinii, poate mai argumentate decât cea de față.

  1. Am cercetat degeaba, teroriştii nu există – cu rezerva unui titlu cam îndrăzneț, dar cu câteva opinii pertinente.

  2. Sunt musulmană și m-am săturat de teroare – cu rezerva unei păreri subiective, dar cu câteva afirmații îndrăznețe.

Între timp, am rămas setată pe porunca a șasea (am aflat): să nu ucizi! Dacă o faci, înseamnă că nu ai niciun Dumnezeu!

 
48 comentarii

Scris de pe Iulie 19, 2016 în Păreri

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

48 responses to “Filosofia religiei (6) -Să nu ucizi!

  1. Poteci de dor

    Iulie 19, 2016 at 12:38 pm

    Sunt total dar total de acord! Cu totul, mai ales cu prima parte. E exact părerea mea!😉

     
    • dagatha

      Iulie 19, 2016 at 11:14 pm

      Dacă am putea să ne lipezim mințile și să vedem ce efecte devastatoare au acțiunile noastre asupra întregii lumi…

       
  2. Drugwash

    Iulie 19, 2016 at 2:43 pm

    Din punctul meu de vedere ai picat cam nepotrivit cu articolul ăsta, fiindcă azi – tocmai azi! – nu-mi arde de lucruri serioase.🙂 Poate excepţia fiind: ia la purecat, că ai vreo trei mici erori în text (inclusiv Allah care ar trebui să aibă doi L).😉

    Îmi permit totuşi un comentariu: numai un cretin imbecil şi dement ar apăsa pe trăgaci (sau echivalent) pentru a ucide o altă fiinţă (umană) NUMAI fiindcă aşa i s-a ordonat (?!?) de către un alt imbecil răuvoitor. Războaiele, dacă chiar sînt necesare, ar trebui purtate exclusiv de către generali/preşedinţi între ei, nu să implice mase de tineri neştiutori şi creduli.

    Iar dacă ar exista cu adevărat un atotputernic blînd şi milostiv – indiferent de numele pe care i l-ar atribui o cultură sau alta – nici măcar n-ar trebui să existe în lume războaie, foamete, molime şi aşa mai departe. Însăşi în ideea asta e un mare conflict de interese. Aşadar Omul ar trebui să-şi asume un comportament bun şi exemplar pur şi simplu întru contracararea entropiei, fără a se ascunde în spatele unei entităţi inventate. Am zis!

     
    • dagatha

      Iulie 19, 2016 at 11:08 pm

      Pfui! N-am nimerit-o chiar azi, recunosc…dar era programat de azi-noapte!😀
      Comentariile tale sunt mereu pertinente!
      Să mă ierte Allah că am mâncat de două ori din trei litera „L”!
      M-am uitat în goană și nu am găsit celelalte erori, așa că reiau!😀

      Cât despre a ucide …sub orice pretext ar face-o cineva…este o aroganță prea mare pe care omul și-o asumă!😦

       
      • Drugwash

        Iulie 20, 2016 at 2:43 pm

        No harm done.😉
        Entităţile astea, dacă ar fi atît de atotştiutoare şi atoputernice pe cît vor unii să ne facă să credem, ai zice că-s capabile să-şi silabisească propriul nume în minţile oamenilor, ca să nu mai existe atît de multe variaţiuni pe aceeaşi temă. Dar stai, că de fapt fiecare „grupare” zice că al lor e unicul şi indivizibilul, aşa că undeva e o problemă: dacă e doar unul, de ce atîtea nume, de ce atîtea descrieri, de ce atîtea… diferenţe conceptuale? Iar dacă-s mai mulţi, nu e clar că toate grupările (că nu ştiu cum să le zic: religii, culte, secte…?!) pleacă de la o premisă greşită – aceea că „al lor” e unicul?

        Şi atunci, avînd dubiile astea în minte, cît de departe să mergem cu (ne)siguranţa şi cu (ne)încrederea în precepte şi „porunci”? N-ar fi mai bine să aruncăm la gunoi toate „frînele” astea morale şi să revenim la animalitatea intrinsecă, nativă, a speciei? De fapt, se pare că tocmai asta facem, deci cumva s-a decis, undeva într-un for superior, poate nu suficient de „înalt”.

        Sau am putea să ne reamintim de bunul-simţ care n-are nevoie de o listă numerotată, fie ea sculptată pe tăbliţe de piatră sau scrisă cu pixul pe spatele unor cutii de pizza*, pentru a le deschide oamenilor ochii spre înţelegere, toleranţă, acceptare şi colaborare.

        Şi totuşi, cum altfel putem scăpa de „angajaţii” temporari ai unor agenţii din trei litere, travestiţi în terorişti şi chitiţi pe misiunea de a „schimba” faţa lumii, decît punîndu-le cîte o gaură pe frunte înainte ca ei să apuce să ucidă nevinovaţi în numele unor autointitulate „zeităţi” terestre…?

        * Vezi „The invention of lying” (2009)

         
        • dagatha

          Iulie 20, 2016 at 3:50 pm

          Problema se întoarce tot la Oameni. Ei au inventat conceptele și tot ei le-au dat niște semnificații mai mult sau mai puțin …„politically correct” (Mă omoară expresia asta!).
          Dumnezeu nu este o…ființă. Dumnezeu este o Idee. Ideea de Frumos, Bun, Adevărat, Cinstit… Cred că Dumnezeu este de fapt, toată energia pozitivă din Univers. El nu cere biserici, nu cere popi, nu cere dogme. De fapt, el nu cere nimic. Există și atât. Când Omul vine și distruge „feng-shui”-ul, s-a dus și energia pozitivă. De peste tot. Dacă faci rău, rău primești. Și nu pentru că ar sta vreun moșuleț cu barbă albă ascuns după un norișor și ți-ar da „nana” cî ai făcut o prostie, ci pentru că e firesc ca atunci când răspângești energi negativă, aceasta să se întoarcă asupra taca un boomerang.
          Dăm vina degeaba pe Dumnezei și pe Allah … Omul face și desface lucruri. Și undeva există o explicație logică (nu știu dacă și științifică) pentru care se întâmplă atâtea nenorociri.

           
          • Drugwash

            Iulie 20, 2016 at 4:14 pm

            Ai fi uimită cîţi habotnici sau simpli credincioşi personifică acea idee de „atotputernic” ducînd-o în derizoriu. Vina o poartă cretinii de „conducători ai lumii” care vor cu tot dinadinsul să ţină populaţia Pămîntului sub control prin lipsa educaţiei şi prin teroare, care include – believe it or not! – prezenţa „entităţii atotputernice care pedepseşte pe cei răi”. Ei nu vor ca omul de rînd să capete o conştiinţă elevată fiindcă ştiu că din acea clipă îşi vor pierde complet puterea de a domina lumea.
            De aceea e „normal” ca oameni slabi să se lase manipulaţi întru rău, atunci cînd li se inoculează ideea că totul e „spre binele său/ţării/religiei sale/etc.”

            Omul are puterea de a se ridica spiritual, dar nu se vrea asta „de sus”. Aşadar de vină nu sînt masele neştiutoare, incapabile de a realiza adevărul, ci manipulatorii care îi ţin pe toţi în întuneric. Pieirea omului va fi tot de mîna omului – miliarde din cauza cîtorva zeci. Da, atît de „slabi” sîntem cu toţii…

            Şi atunci te întrebi: unde morţii mă-sii e acel zeu – indiferent ce nume i-ar da unii – de permite asemenea barbarie, sinuciderea cu bună ştiinţă a propriei creaţii? Iar răspunsul e…

             
            • dagatha

              Iulie 20, 2016 at 4:22 pm

              Păi nu e! Dar mai-marii se bazează pe faptul că omul simplu „crede și nu crecetează”, că doar au avut grijă să-i inoculeze ideea asta de multă vreme deja. Când lucrurile o dau în filosofic, unii se pierd. Ce nu-și pot explica, lasă în cârca unei astfel de entități atotputernice. How convenient!

              Da, religia este cea mai periculoasă formă de manipulare a maselor. Dovadă că prinde atît de bine! Mai pui și interesul major de a vinde armament și de a profita de bogăția altora și…„fandacsia” îi gata!

               
              • Drugwash

                Iulie 20, 2016 at 5:27 pm

                Uailei, dacă intrăm în „care industrie e mai profitabilă” o să fie bătălie între aia a drogurilor, aia a armamentului, aia a medicamentelor şi… cam atît. Sau ar trebui să acceptăm şi „industria religiilor” aici…?

                 
                • dagatha

                  Iulie 20, 2016 at 5:30 pm

                  Câte or mai fi…
                  Cert este că mere uva exista câte ceva care va încerca să distrugă semenii… Pr principiul…nu mai încăpem pe planetă…sau că ăl mai puternic supraviețuiește pe spinarea ăluia mai vulnerabil (a.k.a. naiv/credul/prost)…

                   
                  • Drugwash

                    Iulie 20, 2016 at 5:38 pm

                    „Sfaturile” de pe The Georgia Guidestones, capitalismul AKA legea junglei etc. Da. Cam asta e lumea secolului 21. Să-l mai crezi pe cpt. Kirk că în sec.24 nu mai există bani…?

                     
                    • dagatha

                      Iulie 20, 2016 at 5:40 pm

                      🙂 Și dacă nu ar mai exista bani, s-ar inventa alt instrument de control…
                      Cine știe ce ne mai așteaptă…

                       
                    • Drugwash

                      Iulie 20, 2016 at 5:54 pm

                      E şi asta o chichiţă la fel ca aia cu „happily ever after”: there’s the credit card.😉 Banii vor exista atîta vreme cît în lume există indivizi avari, egoişti, egocentrişti şi avizi de putere. Aş putea folosi un unic cuvînt pentru toate astea dar aş ajunge în puşcărie, fiindcă şi-au inventat nemernicii pînă şi legi internaţionale care să-i ocrotească.😉

                       
                    • dagatha

                      Iulie 20, 2016 at 5:57 pm

                      Hmmm… Nu vreau ă aud de închisoare!😦
                      Asta cu banul e metahnă veche și este curat „ochiul dracului”. Doar că dracu’ nu-i mic și negru…ci se preumblă printre noi.

                       
                    • Drugwash

                      Iulie 20, 2016 at 6:06 pm

                      Da’ cine crezi c-ar vrea să stea la mititica, în afară poate de amărîţi fără rost pentru care ar reprezenta o alternativă mai acceptabilă decît foamea pe străzi sau prin canale?😉

                      Atît partea pozitivă cît şi partea negativă a Forţei se află în noi şi cred că e cu adevărat unica alegere reală care chiar ne stă la dispoziţie şi ne poate defini cu adevărat.

                      May the Force be with you! The bright side of it!😉

                       
                    • dagatha

                      Iulie 20, 2016 at 6:10 pm

                      Uite că și Mititica a devenit loc de discuții și comentarii…😦 Se-ntoarce lumea cu susul în jos…
                      Forța e…cu mine… Cred!😀

                       
                    • Drugwash

                      Iulie 20, 2016 at 6:25 pm

                      O fi prea mare plictiseala în lume…😀

                      Feel the Force, Di!🙂

                       
                    • dagatha

                      Iulie 20, 2016 at 6:40 pm

                      O, da! Unii se plictisesc de…moarte!

                      I feel the force! The thing is…Does the Force feel ME?😆
                      Or was it… FILL the Force?😈

                       
                    • Drugwash

                      Iulie 20, 2016 at 6:51 pm

                      Damn, you’re good with (twisting) words!😀

                       
                    • dagatha

                      Iulie 21, 2016 at 3:35 pm

                      zici?😀

                       
                    • Drugwash

                      Iulie 21, 2016 at 4:36 pm

                      Nah, doar bat cîmpii olecuţică.😀

                       
                    • dagatha

                      Iulie 21, 2016 at 4:39 pm

                      😆

                       
              • Ethos

                Iulie 24, 2016 at 12:04 am

                Eu cred că ba da, Dumnezeu există și ca ființă, nu doar ca idee. De ce permite atâtea rele?

                Pe de o parte, pentru că i-a dat omului liberul arbitru. Dacă omul ar fi condiționat să facă numai bine, atunci nu ar mai putea învăța și deci evolua, ar fi ca un robot, programat să facă bine. În schimb, fiind liber să acționeze cum dorește și suportând pe urmă consecințele acțiunilor lui bune sau rele, el poate învăța și, treptat, în decursul a milioane de vieți, poate evolua.

                Aici trebuie să spun că eu cred și în reîncarnare, teorie care de altfel explică atâta aparente nedreptăți pe care le vedem în lume.

                Pe de altă parte, dacă la nivel esențial suntem spirite de lumină, neafectate de materie și care, până la urmă, și-l vor revela pe Dumnezeu, atunci toate lucrurile prin care trecem acum, oricât de reale ne par, sunt asemenea unor proiecții pe un ecran sau asemenea unor vise pe care noi le trăim intens și în care suntem pe moment implicați, dar care rămân simple vise. Este motivul pentru care tot orientalii au numit această lume fizică, obiectivă, Maya (Iluzia Cosmică).

                 
                • dagatha

                  Iulie 24, 2016 at 12:13 am

                  Este interesant ce zici tu aici…
                  Eu nu cred că este o ființă. A fi o ființă presupune să „îndeplinești niște condiții” (scuză-mi plasticitatea limbajului!) Este nevoie de un trup, există o „limită” a vieții. O ființă în adevăratul sens al cuvântului, nu cred că poate fi. Decât dacă noi am fi Dorothy, iar El ar fi Mareze Oz. O instanță superioară? Poate așa. DEși, da, ne-a înzestrat cu liberul arbitru. Nu există un pupitru de comandă de unde se decid destinele oamenilor… Negreșit suportăm consecințele fiecărui gest, fiecărui gând al nostru.
                  Despre reîncarnare…nu știu dacă am la activ suficientă „bibliografie” de specialitate, ca să-mi pot da cu părerea. Dar cred că trebuie să existe un soi de transformare a energiilor (a sufletelor noastre) dincolo de dispariția fizică!

                   
                  • Ethos

                    Iulie 24, 2016 at 12:43 am

                    Ființa vine de la a fi. Poți să fii în afara unui trup? Eu cred că da. De exemplu, pentru că moartea nu înseamnă altceva decât debarasarea ta de corpul fizic. După care, poate, exiști într-un alt plan, sau o altă dimensiune, ca spirit, dar tot exiști, deci ești tot o ființă, deși nu mai ai trup din carne.

                    Sunt aici interesante relatările unor oameni care au revenit din moarte clinică și descriu experiența avută ca spirit, privindu-și corpul de sus, ieșind din cameră, mergând în alte planuri și apoi fiind aduși înapoi în corp. Caută de exemplu cărțile lui Raymond Moody. Unii dintre ei au descris locuri pe care le-au vizitat chiar pe Pământ și despre care nu aveau habar înainte.

                    Când am zis că Dumnezeu există ca ființă, m-am referit la o ființă de natură subtilă, spirituală, nu materială. Din acest punct de vedere nici îngerii, dacă există, nu au corpuri fizice sau materiale, dar sunt totuși ființe.

                    Materia este doar o formă de agregare a fiindului. Iar de limitare în timp nu poate fi vorba nici măcar în cazul ei, căci știm foarte bine din fizică că nimic nu dispare, totul se transformă.🙂

                     
                    • dagatha

                      Iulie 26, 2016 at 11:05 pm

                      🙂 Tot ce spui tu aici e perfect adevărat. Discuția asta între a-l vedea pe Dumnezeu ca ființă sau ca energie poate dura la nesfârșit. Energie am numit eu ceea ce tu ai numit ființă. Tocmai pentru a face diferența între ceea ce este palpabil și, deci, mai ușor de înțeles și acceptat de omul simplu, și ceea ce „nu se vede”.
                      Moartea clinică eu cred că este un subiect extrem de interesant și care poate oferi niște răspunsuri (ori, în egală măsură, poate adânci mistere).

                       
        • Ethos

          Iulie 23, 2016 at 11:52 pm

          „Dar stai, că de fapt fiecare „grupare” zice că al lor e unicul şi indivizibilul, aşa că undeva e o problemă: dacă e doar unul, de ce atîtea nume, de ce atîtea descrieri, de ce atîtea… diferenţe conceptuale?”

          Eu am în buletin mai multe nume. Pe net am nick-uri diferite. La școală aveam o poreclă, în cercul de prietenii cu care mă jucam acasă, o alta. Și eu sunt un simplu om!🙂

          În hinduism, de exemplu, Dumnezeu are mai multe fațete, în funcție de calitatea la care te raportezi când îl invoci. Astfel hinduismul este politeist, adică crede în mai mulți zei, dar toți acești zei sunt de fapt aspecte sau principii ale aceluiași Dumnezeu suprem.

          Diferențele dintre religiile și sistemele noastre spirituale provin din faptul că noi suntem limitați și avem afinități, culturi, tradiții diferite. Gândește-te că viața, privită ca o ascensiune spirituală, asta mai ales dacă crezi în reîncarnare, ar fi asemenea urcării pe un munte, spre a ajunge la vârful lui. În această lumină, este firesc ca muntele să ne apară diferit, în funcție de locul de unde pornim această ascensiune, de pantele lui, de poziția noastră. Totuși, în final vom ajunge cu toții în același vârf (și vom avea aceeași perspectivă asupra a tot ce se află dedesubtul nostru). Dar când privim de jos, lucrurile ne apar extrem de diferite, în funcție de locul unde privim și de înălțimea pe care o avem. Dincolo de asta, e semnificativ faptul că majoritatea religiilor au cam aceleași norme morale,. niște precepte și sfautri identice la nivel de esență.

          Ce contează, așadar, că îi spui Allah sau Dumnezeu, cât timp te referi la aceeași entitate?

           
          • dagatha

            Iulie 23, 2016 at 11:54 pm

            „What’s in a name? That which we call a rose
            By any other name would smell as sweet.” (Shakespeare)🙂

             
            • Drugwash

              Iulie 24, 2016 at 12:37 pm

              Draga mea, dacă noi, oamenii, nu sîntem în stare să ne punem de acord nici măcar în privinţa unui nume, cum te poţi aştepta să ne punem de acord în privinţa conceptelor şi acţiunilor noastre pentru o evoluţie armonioasă şi paşnică…?

               
          • Drugwash

            Iulie 24, 2016 at 12:08 pm

            Eu am în buletin mai multe nume. Pe net am nick-uri diferite. La școală aveam o poreclă, în cercul de prietenii cu care mă jucam acasă, o alta. Și eu sunt un simplu om!

            Şi eu am mai multe nume în buletin dar nu folosesc decît unul singur dintre ele. Nick-ul de pe net e unic şi e acelaşi de acum cincisprezece ani sau mai bine, ba pronunţat corect devine chiar numele meu adevărat. Poreclele sînt întotdeauna puse (altora) de către oameni care nu vor să accepte realitatea, deci cu ceva probleme – mai mici sau mai mari – la căpuţ. Părerea mea. Eu am preferat să fiu cunoscut întotdeauna şi de către toţi pe numele meu real. Şi sînt şi eu, la fel ca tine, un simplu om. Nu crezi că un zeu ar putea face asta cu toată omenirea?😉

            Problemele noastre se nasc din faptul că, în lipsa dovezilor irefutabile ne angajăm în presupuneri mai mult sau mai puţin greşite şi ne construiim cazul pe baza lor, ajungînd – pe baza principiului despre care tocmai am menţionat într-un comentariu la un alt articol de aici şi al cărui nume îmi scapă – la concluzii la fel de „corecte” ca şi presupunerile pe care ne-am bazat raţionamentele. Şi apoi, deja cu greşeala în vîrf de băţ, mergem cu nasul pe sus şi dăm peste bot altora care au ajuns la alte concluzii. Aroganţa, ea e de vină pentru toată suferinţa omenirii şi dacă mă opresc o clipă şi mă uit în urmă realizez că noi n-am evoluat aproape deloc spiritual însă am evoluat – dacă pot spune aşa – şi continuăm să „evoluăm” material, poate în compensaţie. La un moment dat, însă, curba acestei evoluţii va ajunge la un maxim, la saturaţie şi atunci vom pierde brusc atît „materialul” acumulat ci şi – cel mai important – bruma de spiritual adunată în atîtea milenii.

            În lumina celor de mai sus, e clar că nici nu mai contează pe ce nume strigăm o zeitate, atîta vreme cît – obosiţi fiind de atîta adunat pietre strălucitoare în urcuşul nostru – rucsacul atît de umflat din spinare ne va trage negreşit în hău la prima alunecare a mîinii pe stîncă…

             
            • Ethos

              Iulie 24, 2016 at 3:32 pm

              Nu văd nicio contradicție între ce zici tu legat de nume și faptul că Dumnezeu este numit diferit de grupuri diferite de oameni. Este doar un nume, de ce ar trebui să fie același? Până și limbile ne sunt diferite.

              În rest, sunt de acord că la nivel global, se poate spune că am involuat, preocupându-ne tot mai mult de latura materială a lucrurilor. Poate că omul de acum câteva sute de ani trăia mai natural și era mai fericit. În orice caz, asta iarăși nu contrazice ce ziceam mai sus de evoluție, pentru că eu acolo vorbeam de o evoluție individuală, realizată pe parcursul a unui număr foarte mare de (re)încarnări, și nu de direcția în care a luat-o populația acestei planete.

               
              • Drugwash

                Iulie 24, 2016 at 4:15 pm

                Mă gîndesc, în micimea proprie, că un atotputernic atotştiutor şi-ar da seama de imperfecţiunea propriei creaţii – recte ‘omul’ – şi ar căuta să rezolve măcar micile ‘bug-uri’ pentru început, cum ar fi „cum să-l numim noi cu adevărat pe creatorul nostru, astfel încît să nu ne mai certăm între noi ca proştii?”, dar mai apoi mă gîndesc că poate chiar simte o plăcere sadică în a ne vedea omorîndu-ne între noi pentru un nume, un concept, o idee…

                De fapt, citind mai sus întrebarea şi răspunsul către Krishna am avut o revelaţie: dacă cumva noi, oamenii, sîntem echivalentul universal al neuronilor din corpul omenesc, rolul nostru de căpătîi fiind strict acela de a stoca şi procesa informaţiile care ne sînt trimise de cine-ştie-unde, iar acţiunile noastre independente (şi uneori aparent iraţionale) creează gîndurile în mintea zeităţii supreme? Asta ar fi în deplină concordanţă cu dualitatea sa menţionată undeva mai sus şi ar explica multe… sau cam totul.

                M-ar cam oftica însă faptul că entitatea e presupus nemuritoare/veşnică/eternă deci cumva „neuronii” săi se regenerează (reîincarnarea noastră), pe cînd neuronii noştri se duc „dînsei” de suflet şi noi odată cu ei, mai devreme sau mai tîrziu. „E nedrept!”, după cum spunea răţoiul Calimero cîndva (dacă nu mă înşel).😉

                 
                • Ethos

                  Iulie 24, 2016 at 6:35 pm

                  Păi nu sunt imperfecțiuni, decât la nivel de aparență.🙂 Omul este imperfect, ca să poată evolua. Cu timpul se va perfecționa, adică va ajunge să-și reveleze natura lui profundă, care este pură. Iar suferința și aparentele nedreptăți se explică prin legea karmei (în perspectiva reîncarnării).

                   
                  • Drugwash

                    Iulie 24, 2016 at 7:16 pm

                    Ah, you dodged the bullet!😉 Acum simt că ai introdus subtil ideea că zeitatea ar fi, de fapt, „în creştere” – altfel cum s-ar explica evoluţia „neuronilor” săi umani, avînd în vedere entropia universală care pare a fi un fapt stabilit ştiinţific? Iar dacă e într-adevăr în creştere, oare există o limită spaţio-temporală a acesteia sau e o acţiune infinită pe toate planurile? Sau poate evoluţia noastră e, de fapt, o simplă reorganizare mai eficientă a combinaţiei spirit-materie? Dar asta ar induce ideea că zeitatea nu e nicidecum perfectă, fiindcă perfecţiunea presupune că nimic nu mai poate/trebuie alterat la starea curentă. Definiţia dată de noi perfecţiunii să fie eronată?

                    Astea nu-s întrebări şi griji de duminică-seara. Mă duc să văd dacă mi s-a răcit berea. Until next time… nanu-nanu!😉

                     
  3. Ethos

    Iulie 21, 2016 at 1:08 pm

    E semnificativ în direcția asta că și când Iisus le-a vorbit discipolilor de Împărăția lui Dumnezeu, unii au luat-o la propriu, crezând că el urmează să îi detroneze pe romani și să domnează fizic, pe Pământ. În timp ce semnificația era metaforică. Degeaba a insistat Iisus: „Împărăția lui Dumnezeu este în noi”. Cam asta e problema cu textele sfinte: ele sunt, adeseori, metaforice, simbolistice. Lupta cu răul se referă uneori la învingerea propriilor demoni, dar dacă tu ești bătut în cap, sari la gâtul unui alt om, de o altă confesiune, crezând că el e răul. Că pe el îl vrea Dumnezeu anihilat. Când, de fapt, toți avem acea scânteie divină în noi, acel spirit, acea suflare de duh, adică toți suntem, la cel mai profund și înalt nivel, transfigurator vorbind, sfinți. Atentând la integritatea fizică a unui alt om nu faci decât să atentezi la încă un templu al divinului. În realitate noi suntem interconectați, asemenea florilor și frunzelor dintr-un copac. Iar răul pe care credem că-l facem altora este răul pe care ni-l facem, fără să știm, nouă înșine.

    Dacă 10 minute pe zi lumea asta s-ar ruga, ar medita sau ar dori să fie tolerantă, să fie mai bună, să îi accepte pe toți ceilalți așa cum sunt, cu toții la unison, Pământul s-ar tranforma într-un paradis. Cred că ar fi de ajuns 10 minute.

     
    • dagatha

      Iulie 21, 2016 at 3:24 pm

      Daaa! Exact asta zic și eu … Că interpretăm aiurea tot ce este simbolic în textul biblic!

      Dumnezeu este în noi! Nu este o ființă/instanță superioară care ne guvernează… Este cu totul altceva… Numai că alții se pricep atât de bine să manipulze mințile oamenilor, încât lucrurile o iau razna!

      Și da, dacă ne-am lua fiecare dintre noi momentul de liniște și meditație asupra a ceea ce am făcut/ce nu am făcut și mai puțin asupra a ceea ce au făcut/nu au făcut alții… multe lucruri ar fi altfel.
      Mulțumesc pentru răbdare!🙂

       
      • Ethos

        Iulie 23, 2016 at 11:42 pm

        Eu cred că Dumnezeu este în noi, dar și în afara noastră. Adică există și acea Instanță Supremă, sau Conștiință Supremă, numește-o cum vrei, care a creat universul, pentru că altfel ar însemna că noi suntem mai bogați decât universul. Ori eu cred că noi suntem doar universuri în miniatură dar la nivel esențial tot ce se află în noi se regăsește și în univers, și invers.

        Oricum, există o povestire frumoasă, cum că Dumnezeu, vrând să se ascundă, ca într-un joc, pentru a fi apoi căutat și găsit de către creaturile lui, a ales locul cel mai greu de ghicit, și anume s-a ascuns chiar în noi, acolo unde foarte greu ne vom gândi să-l căutăm.🙂 Dar aceste profunzimi abisale pe care le simțim uneori în inima noastră, de exemplu în anumite stări afective speciale, trebuie să fie, să aibă și un ecou în afară. Trebuie să existe undeva o sursă a iubirii, la nivel universal, iar dacă noi suntem mai mult decât niște simple aglomerări de materie, dacă avem un suflet, trebuie să existe ceva de natură subtilă și la nivel macrocosmic.

         
        • dagatha

          Iulie 23, 2016 at 11:52 pm

          Hehe! Frumoasă povestea!🙂
          Eu i-am spus aici „energie”. Nu știu dacă e un termen potrivit sau nu. Nu mă duce mintea să-mi dezvolt propria poveste despre Dumnezeu în scris. (Deși, poate acum, ar fi cazul să încerc!🙂 )
          Un lucru găsesc că este dincolo de dubii: Dumnezeu există! În noi și în afara noastră! Unii îl găsesc, alții îl caută inutil prin clădiri reci, dogme bisericești sau popi fără har. Din păcate, Dumnezeu a devenit „instrument” pentru cei pe care i-a absorbit cealaltă energie, opusă. Căci, acolo unde există bine, va exista și rău, acolo unde e frumos, va exista și urât, acolo unde este adevăr, va exista și minciuna…

          Mulțumesc pentr urăbdare și pentru gândurile pe care le-ai lăsat aici!🙂

           
          • Ethos

            Iulie 24, 2016 at 12:30 am

            Eu am zis destul de explicit că cred în Dumnezeu și ca o entitate sau ființă, nu doar ca o idee.

            Legat de energie, ea este privită în diferitele sisteme filosofice orientale ca un aspect al lui Dumnezeu. Mai exact, aspectul feminim. Aspectul masculin fiind pus în legătură cu conștiința.

            Dumnezeu este privit, în aceste filosofii, ca transcenzând dualitatea bine-rău și de altfel orice dualitate, dar în același timp manifestându-le pe toate.

            Mai precis, se spune că la început nu exista nimic în afara lui. Apoi Dumnezeu a proiectat, ca într-un fel de joacă, acest univers, din el însuși în el însuși. La început a manifestat ideea de dualitate, așa au apărut principiile de bine și rău, de masculin și feminin etc. Apoi timpul, spațiul etc. Ultima etapă a fost chiar materia. Dumnezeu ar fi, așadar, ascuns în fiecare piatră și fiecare fir de praf, dar în același timp și în afara lor, susținându-le permanent. Creația este permanentă, nu a avut loc la un moment dat, ci este susținută continuu, pentru că:

            Arjuna (către Krishna): Doamne, ai adormit?
            Krishna: Dacă eu aș adormi până și pentru o secundă, întreg Universul, cu tot ce se află în el, ar înceta să existe.

            Cosmogonia asta e destul de greu de explicat și înțeles, dar ea se potrivește destul de bine cu teoria big-bang-ului din știința modernă. Și de exemplu cu faptul că materia este energie condensată (ecuația E = MC^2, care stă la baza energiei pe care o poți extrage din fisiunea și fuziunea atomică, de exemplu în cazul reactoarelor nucleare sau al bombelor, și care se aplică la orice material, nu doar la cele radioactive, doar că pe cele radioactive nu le putem noi desface la temperaturile pe care le putem produce astăzi).

            Mihai Eminescu s-a inspirat și el din aceste filosofii (mai exact din Rig Veda) în Scrisoarea I:

            <>

            Asta apropo de ce ziceai tu cu energia.🙂

             
            • Ethos

              Iulie 24, 2016 at 12:32 am

              Fragmentul citat din Scrisoarea I, la care mă refeream mai sus:

              „Pe când luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri,
              Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri,
              La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
              Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
              Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
              Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
              Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
              N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
              Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
              Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
              Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
              Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
              Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l
              Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
              Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
              E stăpânul fără margini peste marginile lumii…”

               
            • Ethos

              Iulie 24, 2016 at 12:34 am

              erată: pe cele care *nu sunt* radioactive nu le putem descompune. pe cele radioactive, evident, le putem.🙂

               
              • Drugwash

                Iulie 24, 2016 at 12:19 pm

                Îmi permit un mic sfat: pentru a introduce un citat nu folosi parantezele unghiulare, vor fi greşit interpretate de WP ca tag-uri incorecte şi tot conţinutul va fi decartat (după cum s-a întîmplat mai sus). În schimb, încearcă tag-urile de text italic <em>textul citat</em> sau de citat <blockquote>textul citat</blockquote>

                (sper că n-am greşit pe undeva)

                 
                • Ethos

                  Iulie 24, 2016 at 3:26 pm

                  Mersi. Mi-am dat seama că de aia mi-a șters citatul, dar după.

                   
            • dagatha

              Iulie 26, 2016 at 11:13 pm

              1. Dumnezeu a creat universul ca o joacă! Da! E o idee pe care o folosesc adesea când vreau să le explic elevilor mei un text poetic al lui Barbu!
              2. Cosmogonia așa cum apare în textul lui Eminescu este greu de explicat și greu de înțeles pentru cine nu este familiarizat cu filosofia și cu teoriile despre care ai pomenit. Pentru mine, însă, exemplul mi se pare și mai concludent pentru a folosi termenul de „energie”, nu de ființă. Dar este o chestiune de …lingvistică, până la urmă, pentru că eu nu cred că ne contrazicem.

               
  4. dagatha

    Iulie 26, 2016 at 11:07 pm

    🙂 Iar m-am bucurat mult văzând comentariile voastre aici! Mai mult decât constructive și, poate, mai mult decât articolul în sine! Mulțumesc!

     

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: