RSS

Când te năpădesc amintirile (Jurnal de vacanță 3)

30 Iul

Sunt în concediu. Unul inedit. Două săptămâni prin țara asta frumoasă, prin zone pe unde nu am mai fost. Dar „trecerea” se face pe diagonală, prin inima țării, pe unde îmi regăsesc originile ardelenești.

Bunicii mei au fost oameni deosebiți! Frumoși și muncitori. Oameni pe care am reușit să-i cunosc prea puțin, pentru că s-au dus mult prea repede. Toată lumea îmi spune că semăn foarte bine cu bunica mea. Strașnică femeie! De la ea am moștenit fruntea lată, temperamentul și hotărârea cu care s-a încăpățânat să lupte mereu, până a răzbit. Sau măcar până i-a arătat destinului că are de furcă dacă i se pune de-a curmezișul! Eram mică tare când bunica și-a rupt mâna. A căzut de pe bicicletă într-una din zilele când alerga să ducă lapte în stânga și în dreapta. Țin minte că a venit acasă și și-a încălzit repede niște apă pe sobă să se spele de sânge și praf, ca să meargă la doctor. Stăteam pitită sub masă și îi observam mișcările rapide. Știu că m-am gândit atunci că e foarte curajoasă și foarte puternică! Ce știam eu? Eu plângeam pe înfundate noaptea de la un furuncul nenorocit. Dar ea, părea așa de sigură pe ea și nici măcar nu vărsa o lacrimă!

Și făcea bunica niște plăcinte dumnezeiești! Pe plită. Le mâncam pe pragul ușii de la cămară.

Și mă iubea bunica tot dumnezeiește! Dormeam între ei doi când mergeam la Dej, în puținele veri pe care le-am prins acolo.

Pe bunicul mi-l amintesc trist. Și singur. După ce s-a stins bunica, ne scriam scrisori. Și acum le păstrez, doar că mi-e teamă să le deschid din nou, pentru că mă gândesc cum aș reciti și resimți toate cuvintele lui așternute pe hârtie. Eram la școala generală, iar schimbul de scrisori era o adevărată aventură. Le așteptam cu nerăbare și îi răspundeam cu mare drag! Bunicului meu, Izidor, i-am promis că voi scrie o carte! Într-una din scrisorile mele către el. Și am scris-o! Nu o carte grandioasă. O carte pentru sufletul meu. Și pentru al lui.

Ieri am trecut pe lângă casa bunicilor. Vândută de multă vreme, se încăpățânează să rămână în picioare, printre mașini și construcții despre care mi-e ciudă că și-au făcut loc tocmai acolo! Și iar mă gândesc că dacă aș putea să cer ceva măreț Cuiva vreodată, i-aș cere măcar o zi înapoi din copilăria mea. Să apuc să le spun și bunicilor mei ce nu le-am putut spune niciodată…

20160729_202025[1].jpg

Mi-a rămas doar dorul. Și un gust amar. Al neputinței. E, poate, printre puținele dăți când mi-aș fi dorit să fiu bogată! Da, amintirile nu pot să le (răs)cumpăr. Și nici anii trecuți. Dar măcar o casă bătrânească, mai importantă pentru mine decât pentru orice alt proprietar!

 
14 comentarii

Scris de pe Iulie 30, 2016 în Călătorii

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

14 responses to “Când te năpădesc amintirile (Jurnal de vacanță 3)

  1. sufletinlumina

    Iulie 30, 2016 at 2:10 pm

    Cand vezi aceasta casa poate nu vezi nimic deosebit, dar cand privesti cu ochii sufletului vezi mult mai mult. Vezi clipe traite, copaci care nu mai exista. Parul cu pere zemoase in care ne cataram fara sa ne gandim ca e inalt. Nu mai vorbesc de „pomniterul” cu dude negre, imense care ne colorau buzele…era o adevarata aventura sa le culegi la intrecere cu graurii la 5-10 m inaltime… Fantana cu apa rece ce ne racorea in zilele fierbinti…cu laptele pus la pastrare… si o mie de amintiri.
    Multumesc bunici, multumesc Diana!E o adevarata binecuvantare sa stii ce comori ai primit si care le duci in suflet si de acolo le faci cadou si generatiilor viitoare.
    E important sa ne gandim noi ce lasam copiilor nostri… Casa parinteasca nu se vinde… spune melodia…si da… e ca si cum ti-ai vinde o bucata din suflet!
    Natura si tot ce este in ea nu este primita de la stramosi ci este imprumutata de la copii nostri…

     
    • dagatha

      August 2, 2016 at 9:50 am

      Ooo, câte amintiri am și eu! Și le mai „aprind” la intervale de timp, parcă de teamă să nu le pierd de tot!
      Mulțumesc și eu că ai acceptat să ne duci acolo!!!!❤

       
  2. sufletinlumina

    Iulie 30, 2016 at 2:12 pm

    Reblogged this on Suflet in lumina! and commented:
    Cand vezi aceasta casa poate nu vezi nimic deosebit, dar cand privesti cu ochii sufletului vezi mult mai mult. Vezi clipe traite, copaci care nu mai exista. Parul cu pere zemoase in care ne cataram fara sa ne gandim ca e inalt. Nu mai vorbesc de „pomniterul” cu dude negre, imense care ne colorau buzele…era o adevarata aventura sa le culegi la intrecere cu graurii la 5-10 m inaltime… Fantana cu apa rece ce ne racorea in zilele fierbinti…cu laptele pus la pastrare… si o mie de amintiri.
    Multumesc bunici, multumesc Diana!E o adevarata binecuvantare sa stii ce comori ai primit si care le duci in suflet si de acolo le faci cadou si generatiilor viitoare.
    E important sa ne gandim noi ce lasam copiilor nostri… Casa parinteasca nu se vinde… spune melodia…si da… e ca si cum ti-ai vinde o bucata din suflet!
    Natura si tot ce este in ea nu este primita de la stramosi ci este imprumutata de la copii nostri…

     
  3. Drugwash

    Iulie 30, 2016 at 4:29 pm

    Casa bunicilor e cea din amintirile tale, nu cea din poză. Fiindcă acolo, în adîncul sufletului, e tot ceea ce a făcut-o nepreţuită: bunicii, cu prezenţa lor unică şi inconfundabilă. Aceea este singura casă bătrînească pe care ţi-ai putea-o dori vreodată.😉

     
    • dagatha

      August 2, 2016 at 9:48 am

      Da, e cea din amintirile mele…E acolo… Amândouă sunt, chiar dacă aceea a celorlalți bunici a fost dărâmată…Amintirile astea dor la fel de mult pe cât sunt de dulci!

       
      • Drugwash

        August 2, 2016 at 10:00 am

        Iar amintirile proaspete dor şi mai mult. O, cît de mult!😦

         
  4. Poteci de dor

    Iulie 30, 2016 at 8:56 pm

    Mă doare amintirea. Pe de-o parte. Că nu mai e mea, a noastră. Dar atât de multe clipe am adunat acolo, încât cred că încă miroase a… mine.

     
    • dagatha

      August 2, 2016 at 9:46 am

      Of, Potecuță…
      Uneori reușesc să plâng…de dor, de durere, de amintiri…

       
  5. Suzana

    Iulie 31, 2016 at 4:18 pm

    Poate ca ar fi mai putin dureros daca ai sti ca ei stiu de gandurile tale?
    Dovezi nu am, dar asa cred, pentru ca asa pare firesc…

    Dupa cum la fel de firesc ai reusit sa creezi „Necugetarile”. Imi place titlul si cum ai simtit ca trebuie realizata. Cand facem lucruri pentru noi si dragii nostri pur si simplu pentru ca asa simtim ca e bine,
    cred ca acestea devin nestemate!
    Poate ca aceste cuvinte trebuiau lasate dincolo, unde prezentai cartea, dar s-a intamplat asa.
    Amintirile sunt importante, dar si momentul prezent este poate si mai important…
    O seara buna sa ai!

     
    • dagatha

      August 2, 2016 at 9:45 am

      Știi că uneori mă gândesc și eu la asta? La faptul că ei sunt pe undeva pe acolo și că „mă văd”, nu în sensul propriu, desigur. Aș vrea tare mult să știe că sunt în inima mea! Că îi pomenesc în gânduri și amintiri, că nu am uitat nimic din ceea ce am trăit împreună și că mor de dorul lor!😦

       
  6. Kaysha

    Iulie 31, 2016 at 10:29 pm

    Oh, cum te înțeleg! De la casa bunicilor m-am întors acum. Ai mei sunt încă în viață, dar sentimentul ăla de neputință de care spui tu, îl am și eu când o văd pe Bunica ținută din treburile ei de un AVC, iar pe Bunicul care iubea atât de mult munca în grădină, obligat să stea în casă, să aibă grijă de ea…

     
    • dagatha

      August 2, 2016 at 9:44 am

      😦
      Da…nu știu cum e mai…„bine”…să îi ai…indiferent cum sau…doar să visezi frumos la ceea ce a fost cândva…
      Mie tare mi-e dor de bunicii mei…😦

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: