Azi port violet–
pretext de doliu pentru văduvia toamnei
și-am ales să-i cânt
în note dulci, fructate
cel mai duios cântec de leagăn,
stropit cu miros de gutuie.
Azi port violet
în linii drepte și arcuite,
în memoria florilor de zmeur
devenite fluturi
odată cu visele mele.
Mi-am scăldat trupul
în ape limpezi
peste care am picurat
esențe
de cedru, santal și ambră.
Orhidee mi-au fost veșmânt,
iar în păr mi-am țesut,
în jocuri de lumini și umbre,
frezii roz.
Și astfel,
curată, ca floarea de lotus,
azi port violet
și mă predau
brațelor tale
spre a-mi găsi
liniștea.
……………………………………………………………………….
Un răspuns pentru o provocare parfumată venită de la Psi 🙂
Puteai mai mult, dacă voiai. 😉
Hm… Probabil…
Cred că…atât am putut, din moment ce atât a ieșit…
Sorry for the disappointment…
Data viitoare. 😉
felicitări. eu abia acum văd poezia întreagă, dar… felicitări! 😀
PS. mie îmi pare că e complet poemul și reflectă fix ce-ai vrut să zici. și mulțumesc.
E o chestiune de perspectivă, cred… 🙂 Trebuie să acceptăm și când nu place. dacă sunt argumente…
Mulțumesc pentru apreciere! 😉