Nea Sorine, da’ coletu? Unde-i coletu’?

Sau cum poate să-ți strice unul bucuria de a primi un pachet mult-așteptat cu niște produse proaspăt comandate de pe un site!

posta-modifica-tarifele-cat-va-costa-un-colet-pe-care-il-trimiteti-in-italia-spania-sau-sua

(sursa foto)

Duminică, 16.10

Dacă tot mi-am luat notebook, nu-l puteam lăsa așa, în pielea goală, așa că m-am documentat și i-am găsit niște „hăinuțe” foarte elegante, de care am fost încântată maxim. Și dacă tot eram pe acolo, mi-am comandat și o carte de căpătâi care-mi lipsea din bibliotecă. Entuziasmul – maxim, dorința de a le avea mai repede – și mai maximă (sic!). Apăs butonul Trimite comanda, primesc mesaj de cofirmare:screenshot_2016-10-21-18-09-04Îmi frec palmele a satisfacție și dau drumul cronometrului să ticăie, cu maaare nerăbdare. Cam cum aștepți, copil fiind, să deschizi un cadou de la Moș Crăciun în dimineața Ajunului, care pare că urmează după o noapte extrem de lungă.

Marți, 18.10

Aștept telefon de la marea firmă de curierat rapid, uimită de promtitudinea cu care se rezolvă lucrurile în zilele noastre. Doar că ziua de marți, 18.10, s-a scurs, cu nicio veste primită în intervalul anunțat. Unde-o fi coletul? Ușor dezamăgită, am decis să acord circumstanțe atenuante: o fi ajuns mai târziu la sediu și nu l-or mai fi putut trimite. Dar mâine… Și iar mi-am frecat palmele a entuziasm, făcându-mi speranțe pentru când soarele avea să răsară din nou.

Miercuri, 19.10

Ajunge mesajul mult așteptat:

screenshot_2016-10-21-18-09-18

8: 57! Oameni serioși, încep munca de dimineața devreme. Dar cu cât timpul se scurge, nenorocitul de telefon nu sună deloc. Constat că e trecut de multișor de ora 9, așa că îmi fac curaj pe la ora 13 și sun la numărul afișat pe ecran. Niciun răspuns. Unde-o fi coletul?? Eh, o fi ocupat omul cu livrările. Mai așteptăm. Revin la ora 15. Vocea „suavă” de la celălalt capăt mă asigură că este în zonă (aproximativ) și că mai are livrări, dar că va ajunge negreșit. Am devenit Penelopa în așteptarea lui Ulise, doar că nu țeseam o pânză, ci un șir nesfârșit de înjurături. Mi-aduc aminte că aceeași voce mă isterizase cu câteva luni în urmă cu un alt colet, când după două ore de pălăvrăgeli telefonice, nu am reușit să-l fac pe om să priceapă unde trebuie să ajungă. Mai curând a nimerit orbul Brăila și americanii, luna! Atunci, pentru că era deja întuneric – ora 20 – s-a îndurat consortul de nervii mei și a coborât cu mașina după colet. Amintirea asta îmi întărâtă și mai mult nervii!

Joi, 20.10

Unde mama naibii o fi coletul ăla??? Sună telefonul în jurul orei 9.30. Răspund cu emoție:

(Atenție: dialogul de mai jos este o reconstituire din ceea ce bănuesc că a zis, mai mult sau mai puțin coerent, stimatul livrator de colete.)

– Aveți un colet.
Zău?!
– V-am așteptat aseară! (și nu la portiță!)
– Știți, doamnă, eu am colete de livrat. Nu am cum să ajung așa…
– Îl aștept de două zile!
– Ajung în zonă imediat.

Presimțind că nu voi vedea nici joi, 20.10, coletul, mă iau căldurile!

– Sunt la serciciu!
– Ah! Atunci va trebui să veniți după el la sediul firmei.
– Bre, e ora 10! Matale ai program de lucru până la ora 17! Cum să merg după el la sediu? (Colina – Bacău – Sediul Fan Courier= vârfurile unui triunghi dreptunghic, aflate la mama naibii unul de altul)
– Doamnă, eu nu livrez colete când vreți dumneavoastră!
Simt cum explodez. Dar ca să-mi scot coletul de la neînfricatul păstrător al tainelor coletelor, mă străduiesc:
– Între 12 și 13 ar trebui să fie soțul acasă. Iar după ora 14 mă găsiți cu siguranță pe mine.
– A…dar unde sunteți acum?
– În centru. La LPS.
– LPS? Aham. Și cine mai este director acolo acum? Că am și eu soția, Maria…
M-au posedat din nou necurații!
– Alo, domnu’ curier! Eu sunt în timpul programului! Nu stau acum la povești despre directori și soții! Vă rog să găsiți o modalitate prin care coletul să ajungă la mine ASTĂZI!
– O să încerc. Dar nu promit.
– Cum adică…„o să încerc”??
– Faceți-mi reclamație!
Pfuai! Îi aduc aminte de coletul anterior când m-a plimbat două ore după cai verzi pe pereți. Nu pare să-l sperie, așa că am terminat conversația – el bolmojind ceva despre cum va vedea dacă rezolvă, iar eu turbată.

Ora 12.15. Sună.
– Sunt de la Fan Courier. Aveți un colet!
Încep să mă îndoiesc că omul e în toate capacitățile mintale.
– Știu, domnule, nu abia am vorbit dimineață?
– Sunt în zonă. (Colina n.n.)
– Imediat îl sun pe soț să văd dacă a ajuns acasă, și să iasă.
– Doamnă, eu nu aștept după soțul dumneavoastră!
– ÎL SUN SĂ IASĂ! Revin în câteva secunde cu telefonul.
– Ia veniți dumneavoastră la sediu după colet!
WTF! Sunt oare la „Camera ascunsă”/ „Microfonul ascuns”??
– Domnule, dacă sunteți în zonă, sunați la apartamentul indicat pe colet să iasă soțul atunci!
– Veniți după el la sediu!
La sediu???? Caut numărul de telefon de la sediu. Sun, mă plâng, explic. Îl sună don’șoara pe nea Sorin să vadă care e baiul. Nea Sorin refuză să ducă minunatul colet la domiciliu. E în drum spre sediu. Renunț să mai înțeleg, don’șoara nu știe să-mi explice care e treaba.

Ora 13.30. Timp în care am simțit că-mi explodează capul. Sună. Alt număr. Răspund. Ceva neclar despre organele bărbăteți și femeiești într-o frază incoerentă care semăna a înjurătură.

 -Alo! zic.
– Da, răspunde altă voce. Cine sunteți?
– Eu cine sunt? M-ați sunat!
– Da, dar cine sunteți?
– Omule, ești întreg? De ce m-ai sunat?
– Ăăăă… aveți vreun colet?
Nu știu dacă e de râs sau de plâns, dar eu aveam niște dorințe foarte clar conturate de crimă cu premeditare!
– Suntem de la Fan Courier. Am înțeles că aveți un colet nelivrat. Ce s-a întâmplat?
O iau de la capăt cu povestea, plină de speranță. A concluzionat:
– Știți, nea Sorin nu a avut niciodată plângeri…
– Va avea acum!
– Da, dar…știți…nu prea aveți unde să faceți plângere la noi…
– Ei, nu! Pariu?
Și ca să scurtez agonia:
Da coletu’? Unde e coletu’????
– La sediu.

Mă urc în autobuz, cobor la ultima, mai merg pe jos o bucată și ajung victorioasă precum alergătorul de la Maraton.
– Am venit după colet!
Don’șoara cu care vorbisem la telefon, ușor stânjenită, mă invită să aștept, cerându-și scuze pentru întâmplare. Tocmai fusese șeful, care îl deposedase pe nea Sorin de restul de colete și primesc asigurarea că nea Sorin nu va mai deraja pe nimeni de acum încolo. Don’șoara dispare după colet. Se întoarce după 5 minute, ușor lividă.
– Câte colete trebuie să aveți?
Nea Sorin spusese ceva de 4. Cele 4 produse fuseseră ambalate individual.
– Puteți verifica să vedeți ce lipsește din comandă?
Am râs. Eram imună. Lipsea un produs. Fără care oricum nu puteam ridica restul coletelor.
Don’șoara dispare din nou. Dă telefoane, transpiră, probabil că și înjură. Eu bănuiesc că nea Sorin a vrut să-și facă plecarea triumfală!
După 20 de minute de cercetări apare și numărul 4. Achit, le iau și fug. Cu un zâmbet tâmp pe față și cu dorința de a nu mai lucra vreodată cu Fan Courier. EVER!

13 comentarii

  1. Mi-ai adus aminte de ce-am păţit cu pachetul de la Sonia, acum… cîţi ani să fie? Mă rog, eu stăteam liniştit şi aşteptam, toată viaţa am fost invidiat pentru răbdarea inumană de care am dat dovadă, dar mi ţi i-a luat Sonia la telefoane şi scărmănat că a venit bietul om a doua zi mai-mai să se aşeze în genunchi să-şi ceară iertare de întîrziere, deşi fusese vorba doar de o zi sau cam aşa ceva. 🙂

    Pe de o parte îi înţeleg şi pe ei, sînt zeci, poate sute de colete de livrat zilnic şi de fiecare dată alte adrese, trebuie să-şi creeze o rută cît mai exactă şi eficientă, iar mici întîrzieri sau devieri de la rută înseamnă recalculări de traseu, pierderi de timp uneori foarte mari care pot duce la imposibilitatea unor livrări. Mulţumită autorităţilor locale care schimbă de pe o zi pe alta semne de circulaţie, accesul pe anumite artere, sensuri unice ş.a.m.d. traficul devine infernal iar meseria de cărăuş una ingrată, at the end of the day. 😐

    Pe de altă parte şi destinatarii au programul lor, de cele mai multe ori strict, nu se poate părăsi locul de muncă, nu există altcineva care să fie acolo la preluare sau cine-ştie-ce alte condiţii, motiv pentru care cărăuşii ar putea să stabilească dinainte cu destinatarii adrese alternative de predare, pe baza cărora să-şi creeze sau actualizeze traseul zilei.

    Şi aici ajungem la micul amănunt care poate ţi-a scăpat: imediat cum ai primit numărul de telefon al cărăuşui trebuia să-l suni, să-i spui cine eşti şi să-i comunici adresa alternativă la care te poate găsi, înainte ca el să apuce să plece pe traseu sau cel puţin să ştie cît mai devreme ca să aibă timp să-şi recalculeze traseul sau să profite de altă livrare din vecinătate. 😉

    Acum să nu spui că produsele din pachet(e) au defect şi trebuie returnate, că asta nu mai ţine de întîmplare ci de alte chestii oculte. 😀
    Mnoh, acu’ linişteşte-te şi bucură-te de achiziţie. iar data viitoare mergi personal şi ridici obectele de la magazin, că e muuuuult mai simplu şi sigur aşa. 😉 (sper să nu comanzi o ladă frigorifică de 1000L sau ceva de gen, că va fi cam greu s-o… ridici! XD XD XD )

    • 🙂 Nu cred că ai citit cu atenție: am sunat!!! Nu o dată. Ce adresă alternativă? Omul avea în datori de serviciu zona mea. Nu era vorba că nu am gasit punct de întâlnire. Omul a refuzat!
      Din moment ce șefii au considerat că este o problemă, mai ales că era o lista cam lungă de oameni cu pachete nelivrate pe ruta asta, înseamnă că de data asta chiar nu a fost vina mea. DELOC!
      Defecte? Nu avea nimic niciun defect. Pus și simplu dispăruse unul dintre colete.

      • Bun, am recitit. Mercuri 19:10, spui, a venit un mesaj cu numărul de telefon al curierului. Sigur era 19:10? Dacă era aşa, atunci exact la ora aia trebuia să suni la numărul respectiv al curierului (nu la firmă sau aiurea) şi să-i spui „pentru coletul ‘cutare’ adresat lui ‘cutare’ mă găsiţi (în fiecare zi) la adresa ‘cutare’ între orele X şi Y, sau dacă nu e nevoie de semnătură şi ID mergeţi la adresa indicată pe colet şi o persoană din familie va prelua coletul”. Ai făcut asta? Ba! C-a întîrziat el o zi? OK, se întîmplă. Dar dacă ai fi făcut de la bun început ce-am zis eu mai sus ar fi avut deja adresa ta de la serviciu şi ar fi venit direct acolo, a doua zi, fără eschive fiindcă i-ai dat peste cap tot traseul spunînd că nu eşti acasă. Mis-co-mu-ni-ca-tion! 😉

        Chestia cu eventualele defectele a fost doar o plusare din partea mea, ca la poker. 🙂

  2. eu lucrez cu fan courier de ani de zile. colaborare excelentă când e nenea nicu de serviciu. când nu este el, nu dau telefon la ei. adevărul este că omul sfințelte locul chiar și la curierat. eu evit poșta pentru că mă enervează să stau o oră la coadă când în fața mea sunt două persoane.
    știu însă că cei de la fan au probleme (plătesc prost și cer mult, au lipsă de personal..) fără să-i scuz.
    și dacă te așteptai să vină curierul de a doua zi, acolo e vina speranțelor tale: deși pe site zice livrare în două ore sau a doua zi, totdeauna mai e ceva de ambalat. 🙂
    mâine pleacă colegul… cu cargus. 😀

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s