Ziua a treia. Tot „școală de vară” la Colina

Indiferent de program, diminețile au, invariabil, același ritual. Unii se trezesc cu noaptea în cap și sunt deja la foișor înainte de ora stabilită pentru întâlnire, iar alții se luptă cu somnul dulce de dimineață și ajung…după ora 9. Am ales ora 9.00 din mai multe motive:

dimineața randamentul e maxim
se încălzește extrem de repede, așa că trebuie să terminăm cu temele până nu ne termină soarele pe noi
ies și cei mici la joacă și trebuie să împărțim, frățește, foișorul

Iar azi…pentru că e română…e mai greu. 😈

Tot 8, dar în varianta 6+2. Lose some, win some! 😀 Unul a fost răpit iremdiabil de somn, dar am primit la schimb o domnișoară, dornică să facă parte din gașcă.

sdr

sdr

Cine a avut caiete de vacanță, a lucrat nestingherit, cine nu, nu a scăpat! Se găsește ceva de făcut la română! Am mai uitat câteva lucruri de când am intrat în vacanță, iar asta înseamnă că de la toamnă trebuie să ne apucăm serios de treabă.

(fragment din manualul digital pentru clasa a V-a, Editura Paralela45)

Partea a doua a venit cu niște integrame. Tot pentru începători. Ca să ne aducem aminte cum stă treaba cu sinonimele, dar și cu câteva „jocuri de cuvinte”. Spre bucuria mea, i-a prins, iar unele definiții și-au găsit răspunsul imediat.

dav

dav

dav

Pentru că ieri am schimbat programul din lipsă de tricouri, astăzi nu mai puteam să ratăm activitatea creativă de reciclare a unor lucruri de care nu mai avem nevoie. Cu ajutorul „mamei Alina de Vlad”, am făcut rost de… material didactic, așa că ne-am apucat de treabă din nou.

Evident, s-au ivit alte…probleme:

Eu nu tai tricoul ăsta! Am să plâng! Încă îmi mai vine!
Hei, vreau eu tricoul tău! Să-l port, nu să-l tai!
Astea sunt tricourile mele! De ce le-ai luat?
Și ce vrei să facem cu ele?

Când au auzit ce am de gând să facem, s-au dezumflat. Normal, băieților nu le plac lucrurile …handmade! Și cum fetele erau prea puține ca să mă susțină, mi-a fost cam teamă că ratăm activitatea. Mi-am văzut de ale mele. Până la urmă, și dacă sunt spectatori, tot e un câștig. Am făcut și eu schimb de tricouri cu unul dintre ei, că mi-a plăcut mai mult al lui 😈 și m-am apucat să tai. Dacă începutul părea un fiasco, finalul a devenit o isterie. Toată lumea tăia tricouri și se poza cu rezultatul „muncii” lor.

Această prezentare necesită JavaScript.

La final, tricourile au devenit maiouri (pe care le-au purtat tot restul zilei, semn că nu mai erau atât de vechi și nefolositoare 😀 ) sau au purtat numere/nume/desene spre distracția tuturor.

Totuși, ar fi frumos să avem și niște produse finale mai „serioase”, zic! Norocul meu a fost tot cu fetele (cele două!):

dav

dav

dav

Să vă spun un secret! 😈 De fapt, toate activitățile astea au fost concepute pe placul meu! 😀 De aceea, nu puteam rata ocazia să-mi fac și eu o gentuță nouă, să-mi încapă materialele pentru Școala de vară de la Colina 😀

dav

sdr

La amiază, căldură mare, monșer! Și când spun „mare” trebuie să se aibă în vedere fapul că m-a luat cu leșin numai cât am ieșit să plasez strategic bilețelele care să-i conducă spre comoară. Cu peripeții și asta, căci când am crezut eu că m-am pitit mai bine, au început să apară și dumnealor de prin scări de bloc, pe unde se aciuaseră de căldură.

dav

sdr

sdr

dav

I-am împărțit în două echipe (mereu vaut o soluție echilibrată și nu neapărat pe criteriul prieteniilor): echipa roșie și echipa albastră.

sdr

dav

Jocul nu e chiar nou pentru ei, cei mai mulți l-au jucat la aniversarea de 7 ani a Prințului. Am schimbat textele, evident și am introdus „destinații” noi. Echipele primeau câte o strofă care reprezenta indiciul următor. 10 plicuri, 10 sarcini. (Greu să-i urmărești!)