RSS

La…revedere

17 Sep

Am întâlnit-o pe stradă întâmplător. Slăbită și cu câteva urme săpate adânc de timpul neiertător. Cu toate astea, îi distingi clar trăsăturile atât de familiare, care nu s-au estompat în cei peste 30 de ani de când am văzut-o prima oară. Elegantă, cu un sacou purtat pe umeri și cu o hârtie în mână, ne striga pe fiecare dintre cei care aveam să-i fim elevi patru ani de zile.

scoala 15

Bună ziua, fetiță! Un zâmbet larg i se desena pe chip în timp ce mintea ei derula, probabil, generații întregi de copii pe care i-a pregătit pentru viață. Mi-a rostit numele fără ezitare și mi-a strâns mâna cu un soi de familiaritate ce mi-a adus fiori.
Era atât de încântată că mi-am adus aminte de ea! Cum aș fi putut să o uit? Ea mi-a pus stiloul cel auriu în mână, cu ea am învățat primele semne, litere, calcule, de la ea am prins drag de școală. I-am cerut numărul de telefon, cu promisiunea că o voi invita într-o zi la o cafea.
Dar suntem atât de ușor de păcălit de minunatul Timp! Cu iluzia că mai e vreme, că „azi nu, dar mâine sigur”, trecem prin viață cu repeziciune și lăsăm în urmă lucruri, oameni, promisiuni. Am dat peste articolul Cristinei Lincu despre felul în care tot el, Timpul, ne dă câte o palmă, după ce ne-a amețit cu ritmul infernal al trecerii sale. Ideea că s-ar putea să nu mai am ocazia să o văd și să-i mulțumesc, m-a scuturat puțin. Și totuși am amânat… Din inerție, din dorința de a face mai mult decât o întâlnire la o cafea sau poate din falsa iluzie că „mai e timp”.

Uneori faci planuri cu multă vreme înainte și, deși pregătești totul în detaliu, constați că tot nu ies lucrurile așa cum ai fi vrut. De aceea, de data asta nu am organizat nimic! Am pus mâna pe telefon și am găsit oameni frumoși cu aceleași …melancolii ca mine.

Doamna mea învățătoare! Și-a păstrat aceeași atitudine a dascălului care împarte celor din jur din înțelepciunea sa și a altora. Citează și acum din memorie, la cei aproape 80 de ani, găsește câte o vorbă care să se potrivească momentului. Am avut impresia că îi era dor să-și exerseze calitățile de dascăl. Ne-a scris fiecăruia dintre cei de față câte o vorbă, aleasă cu mare grijă, pe câte o felicitare.

Un citat din Agatha? Să fie coincidență? 🙂

Copleșită de emoții (reale!) nu se oprea din a ne mulțumi că ne-am adus aminte de „bătrâna noastră învățătoare” și că i-am adresat cuvinte atât de frumoase despre ce înseamnă ea pentru noi. Nu și-a pierdut prestanța și eleganța, doar că greutățile unei vieți dureroase au mai ciobit din ele…Și lacrimi i se rostogolesc pe obraz de câte ori vine vorba despre asta…Întocmai cum se întâmpla bunicii mele acum…atât de mulți ani, când i-am recitat lângă patul de spital Mama, de George Coșbuc, poezie aleasă de doamna mea învățătoare pentru o serbare.

M-am bucurat să o găsesc și să o invit la aceeași masă și pe doamna dirigintă din clasele de gimnaziu. Cred că a fost prima femeie puternică și hotărâtă cu care am intrat în contact. Sunt sigură că multe dintre reacțiile și replicile mele ca profesor sunt modelate după exemplul ei. Foarte ciudat cum Timpul nu a marcat-o foarte mult. Poate doar ridurile sunt ușor mai adânci. Aceeași vioiciune, aceleași replici semi-tăioase, dar pline de umor. Mi-a arătat că poți fi încă plin de viață la 76 de ani și că indiferent ce ți se întâmplă, trebuie să ții minte că lucrurile pot ieși cum vrei!

scoala 15 2

Nu puteam să uit de doamna mea profesoară de română din gimnaziu! Nu știu dacă am apucat să-i mulțumesc vreodată și ei pentru ceea ce m-a învățat. Pentru că atunci când a intrat in viața mea, în clasa a șasea, am știu ce vreau să fac atunci când „voi fi mare”! Pentru că ne-a învățat să gândim, nu să reproducem, să citim, să căutăm, să nu ne fie teamă să ne exprimăm. Pentru că a fost un dascăl model din toate punctele de vedere! Și pentru că atunci când am avut nevoie de ajutor ca să învăț pentru a intra la facultate, nu a ezitat să o facă!

Și-au amintit nume, locul fiecăruia în bancă, năzdrăvănii… Am vorbit despre colegi și ceilalți profesori, despre vremea când eram „domnița Ruxandra”, am depănat amintiri.

intalnire 3.jpg

Aș fi vrut tare mult să-l revăd pe domnul meu profesor de sport din școala generală! Sper din suflet că este sănătos!  Mi-ar fi plăcut să-i mai pot mulțumi o dată pentru felul în care m-a învățat că mișcarea este esențială pentru sănătatea minții și a trupului!

Trei dascăli, trei elevi recunoscători. Mă bucur mult că am avut ocazia să pun la cale revederea! Chiar și așa, total pe nepusă masă și informal, la 24 de ani de când am terminat clasa a VIII-a.

Unii spun că exagerez cu dorințele astea siropoase. Alții evită să participe la astfel de întâlniri (nu am să înțeleg niciodată de ce!). Eu am avut noroc de colega mea de bancă. Loredana nu a spus niciodată „nu”, de câte ori am avut o idee. M-a susținut, și-a schimbat programul după toanele mele, a venit într-un suflet și cu suflet! M-a înțeles pentru că noi două avem multe lucruri în comun.

Miroase a toamnă… Se aud guguștiucii întocmai ca pe vremuri, pe străduța școlii mele. M-am întors pentru câteva momente în timp. Și m-am bucurat de amintiri și de oameni frumoși.

Mulțumesc!

Anunțuri
 
12 comentarii

Scris de pe Septembrie 17, 2017 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , ,

12 răspunsuri la „La…revedere

  1. Poteci de dor

    Septembrie 17, 2017 at 3:18 pm

    Te invidiez puţin pentru întâlnirea asta! Doamne, cât mi-aş dori şi eu să-mi revăd colegii din clasele primare, pe domnul învăţător…

     
    • dagatha

      Septembrie 17, 2017 at 4:08 pm

      🙂
      Știi… când îmi vine o idee…și se fixează acolo în mintea mea… 🙂
      Dacă ai cum să faci chestia asta, fă-o! Sigur o să fie minunat! 🙂

       
  2. A thorn in your side

    Septembrie 17, 2017 at 4:48 pm

    Eu am absolvit în ’80. Cît aveai atunci: un an, doi? 🙂
    Infime şanse să mai găsesc învăţătoarea acum, deja era bătrînă de atunci, aproape de pensie.
    Am avut şi noi o întrunire (anul trecut, parcă, sau acum doi ani?), „forţată” de una dintre colege, dar n-am fost decît vreo şase – trei fete şi trei băieţi, plus unul în videoconferinţă din Germania. Nici învăţătoare, nici diriginte, nici alţi profesori. Am vizitat şcoala – de-acum „modernizată” – şi ne-am oprit la un local la taclale. Apoi ne-am împrăştiat la fel cum ne-am adunat.

    Îţi stătea bine cu coroniţă, erai serioasă de mică. 🙂 Da’ ce-ar zice „doamna de română” despre alea trei typo-uri din text…? 😛 Ei hai, se trece cu vederea, emoţiile au fost de vină. 🙂

    Oare elevii tăi te vor căuta, la vremea reuniunilor lor…? 😉

     
    • dagatha

      Septembrie 17, 2017 at 5:58 pm

      Hehe, cam așa eram în 80… 🙂
      Forțată a fost și acum întâlnirea. Colegii mei (cei doi) nu au mai avut timp să spună nu! 😀 Inițial am fost 6, dar în cazul celorlalți a „intervenit” ceva în ultimul moment… Am renunțat să mai încerc pentru alții, eu m-am bucurat enorm de moment!

      Am găsit 4 typo-uri! Sper că sunt aceleași pe care le-ai sesizat. Am recitit de câteva ori bune textul, puteam să jur că de data asta am scăpat! Iată că nu! 😀
      Doamna (sper) că și-ar da seama de unde vin!

      De elevi…nu știu ce să zic… Unii așa susțin! 😀 Cine știe pe unde ne mai poartă drumurile…

       
      • A thorn in your side

        Septembrie 17, 2017 at 8:23 pm

        N-ai scăpat nici acu’ (că doar n-o să-mi dezmint porecla). 🙂
        […] cu un sacou pe purtat pe umeri […]
        […] am știut ce vreau să mă fac […]

        Adevărul e că nici eu nu am vrut iniţial să merg. Vreme rece, eram jegos, n-aveam ce îmbrăca, apoi sărăntoc, fără muncă şi fără familie – ce-ar fi văzut ei în mine dacă nu definiţia eşecului în viaţă? Dar pînă la urmă am acceptat, o dată ca să n-o dezamăgesc pe Cristina, organizatoarea şi apoi fiindcă adevărul rămîne acelaşi indiferent dacă-l ascunzi sau îl afişezi. Şi trebuie să recunosc că eram şi puţin curios de ceilalţi. 🙂 Pînă la urmă a fost un eveniment de care să-mi aduc aminte o vreme, pînă ce nenea Alz o să mi-l şteargă ca pe multe altele. 😉

        Da, drumurile astea… dar aşa cum spunea Dan Spătaru: drumurile noastre, poate, se vor (re)întîlni vreodată. Dacă noi am putut face conexiune audio-video cu Germania, cred că oriunde s-ar afla elevii tăi (şi tu) la vremea respectivă aţi putea fi contactaţi şi adunaţi cel puţin în faţa ecranelor dacă chiar nu veţi putea ajunge într-un… loc comun. Important e să vreţi. 😉

         
        • dagatha

          Septembrie 17, 2017 at 8:40 pm

          Dacă nici acu nu e bine… 😈
          Da fiecare știe motivele personale pentr ucare apare sau nu la o întâlnire de genul ăsta…
          Despre elevii mei… știi cum e… unii sunt mai lipicioși, alții…

           
          • A thorn in your side

            Septembrie 18, 2017 at 10:45 am

            Ei las’, că prea multă perfecţiune strică. 😀

            Oamenii sînt aşa cum sînt, fiecare – unii au motivaţii reale, alţii au false motive şi ţin de ele, alţii fac mici compromisuri, alţii se implică de la început cu toată inima…
            Iar elevii… ce sînt ei dacă nu oameni în devenire dar cu personalităţi deja formate, strunite de codul genetic? 🙂
            Eh, să fim cu toţii sănătoşi, apoi ce-o face viaţa cu noi s-o vedea pe parcurs. 😉

             
            • dagatha

              Septembrie 19, 2017 at 8:08 pm

              Da, asta e clar: dacă este sănătate, lucrurile se rezolvă! 😉

               
  3. ROSU CIPRIAN

    Septembrie 21, 2017 at 4:08 pm

    daca ai facut sportul cu domnul florescu sa stii ca e bine ! sta in blocul de la potcoava cred

     
    • dagatha

      Septembrie 27, 2017 at 10:48 pm

      Ce ușurare!!!
      Poate reușesc să fac rost de numărul de telefon… Pentru mine va rămâne un om deosebit, domnul profesor Florescu!

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: