Viața la țară, toamna

A venit toamna! Facebook-ul s-a umplut de poze cu frunze și de salutări călduroase ba lui Septembrie, ba lui Octombrie, iar în vreo două zile nu scapă nici Noiembrie nesalutat. Mai o ploaie, mai o brumă, mai o ceață. Între ele, primești o invitație: „Hai la cules ghebe!”. S-avem pardon, dar nu poți pentru ca să o tratezi cu refuz! Mai ales că se anunță gașcă mare și distracție pe măsură. Și mai ales că după atâta stres și oboseală, merge o ieșire la aer curat, undeva departe de oraș. Nu că noi nu am avea aerul nostru curat la „țara” noastră. Dar e bine să mai explorezi și alte posibilități! 😀

Ne încolonăm să mergem la casa omului binevoitor. Cu nevastă sau consort (cine are!), cu copil (cine are!) și cu ceva de-ale gurii, desigur, ca să părem cuminți și cu intenții pașnice. Planul era să străbatem coclaurii pădurea și să urcăm dealuri succesiv, iar dacă pe drum se nimeresc și niște ghebe, nu strică de-o tocăniță.

Și-am pornit.

ghebe

Cu rusacul în spinare, cu pungile (sau găletușele) pregătite să golim pădure de trufe ghebe și, mai ales, cu voie bună. Evident, părinții nu pot scăpa de metehnele lor, asemeni lupului care nu-și schimbă năravul. Prin urmare, se mai auzea câte un „nu mai țipa!”, de parcă bietul copil, scăpat din lumea civilizată, trebuia să-și reprime manifestarea zgomotoasă chiar și în pădure!

La intervale regulate, Prințul bodogănea de zor auzind ce-l așteaptă (căci noi, părinți responsabili prevăzători, l-am privat de unele informații dureroase):

-Cât facem???? Două ore jumătate? Eu nu vreau să merg?

-Mă plictiseeeeesc!

-Mi-e foameeeee!

-Știam eu că nu trebuia să merg cu voi! (De parcă existase această opțiune în discuție!)

Treptat, a intrat în horă. A mai schimbat o vorbă cu un prieten, a mai alergat după un porcușor (la propriu!) rătăcit de mama lui, s-a mai cățărat pe un copac răsturnat de furtună sau a escaladat dealurile cu spirit de aventurier!

Și am rememorat pasaje de-a dreptul literare, menite să arate că existența asta rurală este ancestrală și se încăpățânează să rămână așa, în luptă dreaptă (sau nu) cu modernitatea.

Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai…

Și dacă nu ar fi natura asta așa de frumoasă, nu aș putea găsi niciun motiv să îndrăgesc toamna…

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă am găsit ghebe? Tot felul de ciuperci și ciupercuțe ni s-au arătat în cale. Unele mai bune, altele mai „foarte otrăvitoare” și ici-colo câte o gheabă…Ascunsă!

Până și ploaia s-a speriat de hotărârea noastră, vântul a stat și soarele a zâmbit printre dinți!

N-am întors la coliba primitoare a omului binevoitor. Mai cu poftă (și de viață și de mâncare) și mai cu chef de râs. Suficient cât să-ți încarci bateriile pentru o altă săptămână istovitoare.

La plecare, omul binevoitor ne face câte un dar, ecologic și delicios, din grădina proprie:

 

varza 2.jpg

Nu că am fi plecat cu mâna goală vreodată de la el!

Ne mai bucurăm de toamnă puțin? Nu de alta, dar vin gerurile iernii și parcă văd că ne țin în casă pedepsiți! Și poate următoarea ieșire n-o fi abia la săniuș, sus pe deal la Colina!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s