Acum câțiva ani, nu m-aș fi gândit că vreun medic stomatolog ar putea să-l convingă pe Prinț să deschidă gura pentru vreo intervenție. Deși nu l-a traumatizat nimeni cu „lasă că o să chem eu doctorul să-ți fac o injecție”, copilul era stresat de simpla idee de halat alb. Evident, pe undeva s-o fi strecurat vreun eveniment care l-a marcat. Halate albe, ace, controale? Nici vorbă! Pe vremea aceea, am avut norocul să nu fi apărut niciun fel de problemă la dinți și am sperat să dureze cât mai mult treaba asta.
Dar cum dulciurile dau dependență, spălatul pe dinți e o obligație născocită de părinți, iar lecțiile despre igienă sunt… „boooring” (citat direct de la sursă!) inevitabilul s-a produs. Prima carie – prima intervenție. La Centrul de Îngrijire Dentară Profi Smile, desigur! Asta pentru că am avut ocazia să cunosc dinainte un om extraordinar – doamna doctor Alexandra Roșu, de care m-au legat, mai apoi, multe lucruri frumoase. Și pentru că unul dintre aceste lucruri a însemnat o vizită „de curtoazie” a copiilor din clasa Prințului taman la cabinet. Ca să vadă, să întrebe, să cerceteze și să înțeleagă că nu e nimic de speriat acolo. Mai ales cu o doamnă doctor atât de simpatică!
Nu halate albe, nu miros ciudat, nu zgomot de băgat copiii în sperieți. Tablouașe vesele pe pereții colorați, cadouri-supriză pentru cei cuminți, zâmbet larg – foarte diferit față de ceea ce am trăit noi, copii fiind.
A urmat un accident dramatic cu kendama, care a dus la isteria subsemnatei cu privire la un dinte definitiv, spart. Tot doamna doctor m-a scos „din boale”, ascultându-mi, cu răbdare, tânguielile la ore total nepotrivite. Apoi a găsit și o soluție estetică pentru prințul năzdrăvan și, mai ales, pentru mama isterică.
Recent, am descoperit o nouă carie care dădea bătăi de cap Prințului. Am constatat că nu mai opune rezistență programării la dentist. Ba chiar a rămas singur o vreme în sala de așteptare până am rezolvat niste treburi urgente. Cu un ochi la telefon, cu altul la merele verzi destinate clienților (că bomboane nu se cădea să existe într-un cabinet de igienă dentară!)
Nu știu cum a făcut doamna doctor, dar Prințul mai are puțin și devine asistent-șef. Se preface că îi bagă în seamă toate mofturile din spatele acelui „Au, mă doare!”, îi garantează că nu se moare din asta și îl implică în proces. Copilul ține aspiratorul, ține lampa, comunică prin semne și intră în joc. Ca să nu mai zicem că poate să-și aleagă ce culoare să aibă plombița!
Ce nu a reușit să-l convingă, încă, nici ea este că dinții se spală și pe interior, insistându-se prin anumite zone. De mai multe ori! Trag nădejde că până la vârsta majoratului ajunge și el la înțelepciune…
BLOG D'AGATHA 