RSS

Cum m-am apucat să meditez

11 ian.
DISCLAIMER: Acesta este un „aproape-pamflet” și vă rog să-l tratați ca atare. E doar o perspectivă personală asupra unei experiențe pe care, de altfel, o prețuiesc, dar pe care o redau intenționt în stilul Dagathei.

Ajungi la o vârstă (eu) când îți dai seama că mintea ta e o buluceală de gânduri care se înghesuie și se calcă pe picioare (vorba vine). În plus, mai fac și un zgomot infernal: gânduri care urlă, gânduri care plâng, altele care se bagă ca musca-n lapte taman când vine ora de somn. Și te gândești (tot eu!) că ar fi vremea să-ți faci un cadou de 40j de ani, până nu o iei razna de tot și te senilizezi și te ofilești ca o stafidă înainte să-ți vie sorocu’!

Gata cu războiul fără pace din capul meu! Să punem niște ordine și să căutăm ceea ce pare a fi de preț pentru minte și suflet:

Am constatat că adesea duc niște lupte grele: eu cu mine, eu cu lumea, eu cu ceilalți, eu cu Universul… Cum constanta este evidentă, mi-am imaginat că ar fi cazul să fac ceva în sensul acesta. Tot eu!

Întâmplător (deși știti părerea mea despre coincidențe) am dat peste Mioara. Cu puțin ajutor de la o prietenă. Și pentru că am avut șansa să o „simt” pe pielea mea și să-mi dau seama că este „altfel”, am zis că numai ea, Mioara, mă mai poate scoate din belea. Are mereu vorbele în tolbă… și pe cele ortodoxe și, mai ales, pe cele mai neortodoxe. Are mintea la locul ei și vede prin/dincolo de oameni și de măștile lor. Trei întrebări, pac! diagnostic! Plus niște principii sănătoase, pe care le-am pescuit în cele două întâlniri premergătoare. (Că doar nu credea că numai ea observă din cap până-n picioare pe oamenii cu care stă de vorbă!)

DECIZIA

Și mă duc. Să meditez.

Fără așteptări și încercând să-mi strunesc milioanele de gânduri generatoare de scenarite fel de fel: dacă nu pot, dacă nu știu, dacă mă fac de râs…

Spațiul, primitor. Lumea venită ca la prima întâlnire, cu haine „de oraș”, că deh! Mă uit la mine: trening. Da’ nu oricare, ăl mai portocaliu-țipător! Ca nu cumva să trec neobservată. Mi-am ticluit repede motivația: am venit pregătită de muncă, să intru direct în subiect, fără atâta protocol și delicatețuri! Nu mi-a folosit motivația. Pentru că lumea nu se adunase acolo să bage în seamă portocaliul strident al treningului meu. Oamenii aveau alte interese, iar eu eram la coada cozilor pe lista lor.

Mioara ne-a explicat, ne-a povestit, ne încântat și ne-a cucerit mințile. „Și acum să medităm” zice. Teoria suna bine. Scurt și nedureros. Dar calculele matematice din capul meu lovit de streche dădeau cu virgulă și multe zecimale: cum stau eu 30 de minute în funduleț șezut, nemișcată, gândindu-mă la… NIMIC? Sau cum să stau trează în tot acest timp? Un gând și mai înfricoșător dădea târcoale: dar dacă mă pune Nichipercea și mă zgâlțâie râsul? I-am dat dreptate gândului, căci după ultima întâlnire cu Mioara, am râs două zile jumătate încontinuu și m-am contopit cu tot zenul de pe raza municipiului de reședință.

Ultimele indicații. Deci… cum trebuie să fac? Să respir? Atât? Asta pot! „Aerul care intră, aerul care iese.” A! Și să-mi mut mintea de la locul ei. Unde a zis? Pe nas? (Știam eu că femeia nu-i în toate mințile!) Și…cum țin eu mintea acolo pe nas? Să o controlez? Eu? Pe mintea mea? Aș! Dacă nu aș ști-o eu…

Inutile întrebări. Ai intrat în horă… acu’ joacă Dagatho, dacă poți! Mai ales că am adunat iar toată Colina după mine (a.k.a vecinele vesele). Nu se cădea să cedez taman acu’!

MEDITAȚIA

Se face întuneric treptat. Atmosfera e potrivită. E liniște. Se aud numai respirații ușoare și vorbele suave ale Mioarei, cu indicații precise, ca un cântec de leagăn: „Observăm… Aerul care intră, aerul care iese…” Pfuai! Aerul intră și iese, dar eu nu-mi pot ține mintea în frâu! Încerc să-mi imaginez aerul care intră și aerul care iese. Hop! A zis să nu ne imaginăm nimic! Repet, strângând tare pleoapele care tindeau să ridice cortina: „Aerul care intră, aerul care iese…

Chiar! Cum o fi textura aerului? „Observăm, nu interpretăm!” Bun, să observăm deci. Observ că nările ascultă, până și aerul mă ascultă, intră și iese. Numai mintea nu vrea ioc să facă ce-i zic! Cât o fi trecut? Nu, nu am voie să mă întreb asta. Concentrează-te pe nas, Dagatho! „Aerul care intră, aerul care iese…

Ia să verific unde e mintea mea. În cap nu e, da’ nici pe nas unde mi-a zis Mioara să o așez. O găsesc la vecinul de sus, care sporovăiește ceva cu neamurile taman acu’. Nu încerc să deslușesc ce zic, că nu e treaba mea. Mioara zice să observăm, nu să interpretăm. Ciudat e că nu mă deranjează vocile alea. Eheee… acasă aș fi urlat deja de trei ori dacă avea careva să îndrăznească să facă vreun zgomot în timp ce eu încerc să mă concentrez.

Bâzâie un telefon. Și doar a precizat clar că telefoanele trebuie să stea închise! Cred că posesorul se simte ușor inconfortabil cu situația. Oare deschide și ochii să vadă cine a sunat? Hopa! Minteo! Ia, înapoi! Pe nas! „Aerul care intră, aerul care iese…

Mai bâzâie un telefon. Ăștia-s mai ceva ca elevii mei! Ups! A zis doar să observăm, nu să interpretăm. Deci, să uităm ultima replică. Am rămas doar cu observatul: a bâzâit un telefon. Mintea pe nas! Hait! Observ, de asemenea, că vecina de lângă mine nu mai tușește de când a început să mediteze. Asta e bună observație! Și că e liniște. Și că nu mișcă nimeni. Nici măcar Mioara. Și aerul intră și iese. Încep să se perinde niște imagini în loc de gânduri. Cam abstracte. Aerul colorat care intră și care iese din nările mele. Sau din niște nări, că pare un desen indian. Și o lumină puternică. Și un nor. Imaginile se succed cu repeziciune, ca și cum aș fi într-un tren care gonește pe lângă ele.

Aerul care intră… Aerul care iese…

GATA?!

Se aude gongul care bate de trei ori, semn că au trecut cele 30 de minute. Ei, aș! Cred că mai erau vreo 10 totuși! E posibil ca Mioara să citească gânduri, că a „auzit” asta cu furatul minutelor. Noroc că Toma (mai) Necredinciosul (decât mine) din primul rând a cronometrat: 30 de minute în cap! Lucru necurat, zic eu! Și tocmai când începusem să țin mai bine de hățuri…

A zburat jumătate de oră, iar eu m-am luat la trântă cu mintea mea: care pe care. Lecția a arătat cam așa:

Dar data viitoare am să fiu mai bună! Și sigur mai câștig câteva runde! 😉

 
31 comentarii

Scris de pe ianuarie 11, 2019 în Râsu'- plânsu'

 

Etichete: , , , ,

31 de răspunsuri la „Cum m-am apucat să meditez

  1. alma nahe

    ianuarie 12, 2019 at 12:02 am

    Coincidența e că eu abia ce scrisesem un pasaj pe o-cale şi sună cam aşa: „meditația nu e pentru toți; oamenii trăiesc într-o necunoaştere clară a timpului şi spațiului”. Apoi am văzut postarea ta.

    Şi mi-am zis să te anunț! :)))

     
    • dagatha

      ianuarie 12, 2019 at 12:11 am

      Nu e pentru toți, clar! dar eu mai sper că e pentru mine, măcar! 😆
      Cât despre coincindența ta… eu știu! ❤
      Ia să văd!

       
      • alma nahe

        ianuarie 12, 2019 at 12:27 am

        N-ai ce să vezi acu! Mai încolo! :)))

         
        • dagatha

          ianuarie 12, 2019 at 12:31 am

          Am văst că n-am ce să văz! Am cătat! 😆

           
  2. La capatul curcubeului

    ianuarie 12, 2019 at 12:14 pm

    Deci, cam asta-i treaba cu meditația, în grup…. 😁
    M-ai cam pus pe gânduri. Se pare că-i mai fain decât acasă de unul singur. Oricum, primul pas e făcut. Succesuri, Dagathă! 😊

     
    • dagatha

      ianuarie 12, 2019 at 7:06 pm

      E …altfel… Încă nu sunt în stare să fac acasă. „Too much mind!” Pare câte ceva…Așa, acolo, nu am altă.. distracție :-)))

       
  3. Poteci de dor

    ianuarie 12, 2019 at 2:24 pm

    Eu m-am simţit bine citind şi acum mă simt la fel. Deci cred că ceva s-a întâmplat, că transmiţi ceva. Stai, asta făceai şi înainte. Aerul e de vină?
    Eşti delicioasă deci!

     
    • dagatha

      ianuarie 12, 2019 at 7:07 pm

      Ești tu o drăguță, ca de obicei! ❤
      Să știi că se întâmplă ceva. Serios! Vezi lucrurile altfel. Sau…vezi lucrurile! 🙂

       
  4. Amalia

    ianuarie 14, 2019 at 11:55 am

    🙂 încă o dovadă că prin aer plutesc gândurile noastre și se lipesc de cine este dispus să le primească.
    Cu gând de meditație am început și eu anul.

    Imbratisari, dagatha! Suntem cunoștințe vechi, dar posibil să nu îți mai amintești.

     
    • dagatha

      ianuarie 14, 2019 at 4:17 pm

      🙂
      Apoi… să medităm, zic! Și să respirăm. Și să ne regăsim.
      M-am dat de ceasul morții (așa-i vorba) să-mi amintesc… Chiar am răsfoit niște pagini pe la tine „pe acasă”, dar cred că îmi scapă ceva… 😀 Așa că… please help! 😀

       
      • Amalia

        ianuarie 14, 2019 at 6:00 pm

        Ne-am întâlnit în alte împrejurări. Sunt Amy cu creațiile. 🙂

         
        • dagatha

          ianuarie 14, 2019 at 6:14 pm

          AmyCrafts…?

           
          • Amalia

            ianuarie 14, 2019 at 6:28 pm

            Da, dar acum sunt sub anonimat. :))

             
            • dagatha

              ianuarie 14, 2019 at 6:35 pm

              😆
              Ok… Atunci… sssssst!
              Și bine te-am (re)găsit! 😉

               
              • Amalia

                ianuarie 14, 2019 at 6:40 pm

                 
                • dagatha

                  ianuarie 14, 2019 at 6:46 pm

                  Ce tută sunt! Am căutat atât și puteam să mă uit la adresa de email! 😆

                   
                  • Amalia

                    ianuarie 14, 2019 at 11:34 pm

                    🙂 scuze, nu am vrut să par misterioasa, ci am vrut doar să rămân ‘camuflată’. Imi pare rau daca ti- am dat bătăi de cap.

                     
                    • dagatha

                      ianuarie 16, 2019 at 8:51 pm

                      Nuuuuu! Nu bătăi de cap! ❤

                       
  5. Noi

    ianuarie 14, 2019 at 12:23 pm

    Efectul M.I.S.A., ofera si genereaza stari placute… „d(e)agata” ! 🙂 )))
    O zi iluminata de Adevar Absolut, Suflet drag !

     
    • dagatha

      ianuarie 14, 2019 at 4:15 pm

      Hm… Nu știu ce să zic cu efectul ăsta…
      În ceea ce mă privește… nu a făcut nimeni nimic cu mine, în afară de mine însămi… Mai vedem cum evoluează lucrurile.
      Mulțumescu-ți de gând! 😉

       
  6. A thorn in your side

    ianuarie 14, 2019 at 1:08 pm

    Hahahahaha, ce m-am rîs! 😆
    Da’, pe bune, dacă ai dat şi bani pe chestia asta mai bine mi-i dădeai mie, că erai mai cîştigată. 😛

    Mioriţă laie,
    laie bucălaie,
    ai grijă ce spui
    şi nu da la… ouă,
    că te rup în două!
    Tu crezi că te las
    să-mi pui mintea-n nas,
    creieru’ pe moaţe
    şi gîndirea-n aţe?!
    Meditează tu
    la ce spun acu’:
    Cine nu gîndeşte
    e prost ca un peşte!

    Na, că făcui şi io poezie-pamflet ad-hoc! 😀

     
    • dagatha

      ianuarie 14, 2019 at 4:11 pm

      Da’ chiar mă gândeam când ai să apari! 😆
      Dincolo de toată hilizeala, a meritat experiența! Și nu am să încerc sub nicio formă să explic aici de ce și în niciun caz să conving (cu atât mai puțin pe tine! 😆 ) Însă dacă mi-a făcut bine, mai merg! Și dacă o să râd maxim (că prevăd și ziua aia!) cu atât mai bine!
      Ce? Nu ți se pare că-s mai blândă deja? 😆

       
      • A thorn in your side

        ianuarie 14, 2019 at 5:14 pm

        Vinee băiatuuuuu’… cînd nu te aştepţi! 😛
        Pe mine nu mă convinge decît experienţa proprie, aşa că bine faci să nu te iroseşti în iesplicaţii. 😀 Da’ na, acu’ dacă zici că fu de bine, apăi de bine să fie. 😉
        De blîndă nu ştiu ce să zic, da’ parcă te văd un pic mai blondă. 😛 Pff, semantica asta! 😆

         
        • dagatha

          ianuarie 14, 2019 at 5:28 pm

          Care semantică? Unde? 😆

           
          • A thorn in your side

            ianuarie 14, 2019 at 6:00 pm

            La mine-n gîndurile hai-hui, bre doamnă. 🙂 Blîndă – blondă, o literă acolo… Platinată, nu altceva! 😛

            Auzi, n-ar fi mai bine să te apuci de meditaţii decît de meditaţie? Aşa ai lua un ban, n-ai da. 🙄

            Glumez şi io, că hazu’ de necaz mi-a rămas singura armă disponibilă. Hai, sănătoşi să fim! 🙂

             
            • dagatha

              ianuarie 14, 2019 at 6:14 pm

              😆
              Și eu „glumez”!
              Cu mditațiile îi mai riscant. Rămân la meditația mea! 😀

               
              • A thorn in your side

                ianuarie 14, 2019 at 7:00 pm

                Mda, e riscant să-i înveţi pe copii adevăratele valori într-o lume care le vrea terfelite şi ascunse; vin „băieţii” după tine, că le dai peste mînă. 😉
                No, să-ţi fie de folos meditaţia! 🙂

                 

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

Sinapse

Simple, dar cu viață

Incercari

de ginduri

O Cale

o-cale.ro

Cosmisian's Blog - Gânduri Neinfinite

Neoproză „smart emotional”

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: