Despre povești cu copii și copii cu povești

A fost odată ca niciodată…

atelierul de povești
Sursa foto: Pixabay

Cine mai crede în formula magică a poveștilor? Câți mai caută în „povestea de seară” evadarea într-o lume în care oricine poate fi orice își dorește? Cine mai cumpără cărți de povești pentru copii, într-o lume a Bakuganilor, a roboților și a eroilor moderni? Poate prea puțini. Dar „prea puțini” tot e mai mult decât „nimeni”, așa că nu e motiv pentru descurajări!

Provocare nouă pentru Dagatha:

  • Sădește în copii dorința de a deschide o carte cu povești!
  • Cultivă-le răbdarea de a asculta o poveste citită până la capăt!
  • Fă-i să se bucure de ceea ce descoperă acolo și să revină cu drag!
  • Ajută-i să trăiască bucurii și emoții dincolo de mesajul poveștii!
  • Încurajează-i să-și spună propria poveste, fiecare în felul său!

Când e vorba despre copii de 5-8 ani, lucrurile sunt mereu delicate, căci nu știi niciodată cu ce bagaj emoțional îți sunt lăsați în grijă, cu ce așteptări sau cu ce pretenții. Dar, ca de obicei, Dagatha are parte de oameni frumoși și de întâlniri-lecții-de-viață. Am pornit la drum, dar nu oricum, ci cu o poveste, desigur! O poveste care a prins atât de bine, încât micuții mei prieteni își spun cu mândrie „gardienii poveștilor”. Căci ei au primit o sarcină importantă de la Spiritul Poveștilor: de a salva poveștile încuiate de vrăjitorul cel rău cu 777 de lacăte și de a le da înapoi oamenilor. Cum să facă asta? Citind! În fiecare săptămână, ne așteaptă o provocare: o poveste nouă pe care o citim, o înțelegem și o dăm mai departe și celorlalți prin jocuri diferite sau prin desene. Iar uneori, creăm una nouă, după dorința, imaginația sau bunul nostru plac! Mă încântă schimbul de replici, imaginația lor fără limite, inocența și sufletul lor mare!

Această prezentare necesită JavaScript.

Patru „gardieni” veseli, un club de lectură și multe cărți de povești! Eva, Thomas, David și Ingrid au pornit într-o călătorie cu multiple destinații, cu surprize, jocuri voie bună. Adăugăm ingrediente variate, ca să nu ne plictisim: puzzle, ghicitori, concursuri de întrebări, scaunul autorului, jocul cu litere și tot așa. Finalul e cu veselie, oricât de obosiți și fără chef se adună micuții gardieni! Iar eu mă bucur de o îmbrățișare sinceră și o declarație izvorâtă din cele mai pure sentimente:

Doamna, vă iubesc!

Și atunci, da, merită orice provocare de a ieși din cercul existenței și din monotonia cotidiană! Pentru o oră, sunt în lumea lor, în care (m-au învățat) există oameni-fluturi, mii se specii de „Anacondra”, puteri nemăsurate, culori, joc și joacă.

Mulțumesc, Adriana, pentru invitație și EdutecaKids pentru provocare!

sursa foto: Eduteca Kids

2 comentarii

    • Copiii sunt surse inepuizabile de emoții, de cuvinte, de povești. Nu e ușor! Uneori trebuie să fii și psiholog, și dădacă, și soră mai mare etc. Dar la final….dacă tragi linie, e o altă lecție de viață importantă! 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s