Acum ceva vreme, am văzut „întâmplător” un film despre tabloul lui Jacques-Louis David, Moartea lui Marat. M-a atras tabloul, cu finețea detaliilor, și, în egală măsură, povestea din spatele lui. Am savurat aceste detalii, de la poziția corpului, la scrisul de pe bilet, de la expresia feței, la simplitatea culorilor.
Și pentru că suntem surori, tabloul ăsta nu putea să nu-i atragă atenția și Ioanei! Doar că, artistă fiind, creativă și iubitoare de provocări, sora mea mai mică a găsit că tabloul poate transmite și un mesaj acum, în epoca noastră. Cu câteva retușuri asumate de „tematica lecției”, tabloul a căpătat contur în câteva săptămâni bune de lucru – pentru că sora mea este o perfecționistă! Iar astăzi, 12.02.2020, a apărut în cadrul celei de a doua expoziții la care a participat, la Biblioteca Națională a României:
Ioana este omul extrem de sensibil, iar asta se vede din lucrul cu ceilalți oameni și din tot ceea ce îi iese din mână. Ioana este o femeie care însumează toate tipurile de inteligențe! Ioana este o ambițioasă! A visat, și-a dorit, a muncit, a sacrificat și a ajuns unde a vrut. Și pentru că adesea nu vede foarte clar cât de sus este și cât de multe a realizat, cred că avea nevoie de un astfel de episod care să-i pună în valoare talentul și munca!
Totul a pornit de aici:
A fost sursa de inspirație pentru ceea ce Ioana zice că a pornit ca o joacă. O joacă de-a viziunea, de-a creația, de-a reinterpretarea: „Este un proces cumva intim să aliniezi ochiul și mâna, să alegi nuanța potrivită”. Știu că a fost în același timp o terapie pentru suflet, o relaxare dincolo de alergătura cotidiană și de încorsetările sociale. Mai știu că este o bucățică din ea însăși în acest tablou și că el reprezintă un pas mare spre lucrurile care o fac să pulseze.
Ce a văzut, de fapt, Ioana dincolo de tabloul lui David?
„Technology has entered our lives with the promise to give us access to information and make us smarter.
But when used without limits, it brings numbness. Life starts to build only in our heads, leaving the body weakened and ill. We disconnect from our senses and from our emotions.
Without the understanding that we need to take care of our minds and our souls first, we cannot find gratitude anymore. Neither can we give to others, nor can we build strong healthy relationships.
We wake up and fall asleep with swipe, click, check, like – we search for external validation until exhaustion hits us and tears away the real joy of living.
We rush to die before our real due date.”
Și iată ce a ieșit:
Draga mea,
Nu am fost astăzi, fizic, lângă tine! Nu am putut să te îmbrățișez și să te laud. Nu am putut să-ți amintesc că ești cea mai bună soră din lume. Și nici să-ți dăruiesc o floare simbolică pentru ceea ce ești tu și ceea ce este sufletul tău! Nu am putut să te țin de mână și să te ajut să-ți stăpânești emoțiile sau să te fac să simți că nu ești singură! Nu am putut să-ți fac fotografii de care să ne bucurăm împreună peste ani, când, poate vom conștientiza amânouă cât de mult am realizat. Dar te iubesc și te asigur că gândul meu și sufletul meu au fost acolo! Și tocmai pentru că nimic nu este întâmplător, am putut avea și ochi și urechi, căci draga noastră soră-din-altă-mamă, Sufletista, a vrut să ne facă o surpriză amândurora! Așa am putut să mă bucur și eu de câteva momente din gloria ta, am savurat imaginea ta zâmbind, cu buchetul de flori în mână și înconjurată de oameni care te apreciază pentru ceea ce ești!
BLOG D'AGATHA 
Felicitări din toată inima! Deci toată familia e talentată 🙂
Mulțumesc, dragă Potecuță! Fiecare cu pasiunea ei, așa ni le-au împărțit ursitoarele! 😀
Te îmbrțățișez!