RSS

rezultatele căutării pentru ‘9 februarie’

9 februarie sau Cronica unei zile reușite

„Ziua de naştere este unica zi din viaţa ta în care mama ta a zâmbit când tu ai plâns.”

Citat anonim

Mereu am considerat că 9 februarie este o dată însemnată. Și asta înainte să citesc despre numerologie, despre ani chinezești, despre sensuri și semnificații. Este importantă pentru că știu că e a mea și pentru că reprezintă momentul când am deschis ochii larg spre lumea aceasta. Nu a fost întotdeauna o zi fericită sau împlinită, dar mereu am respectat-o, iar la finalul ei, mi-aș fi dorit să nu se termine, să nu treacă atât de repede, să mai opresc, cumva, ticăitul enervant al ceasului de pe perete.

Desigur, mereu m-am bucurat să o împart! Cu oameni foarte dragi mie, cu oameni frumoși. Și în fiecare an mi-aș fi dorit ca el, tataia, să nu mă privească de undeva de sus, ci să sufle în lumânări odată cu mine. Să fie sufletul petrecerii, așa cum îl știa toata lumea. Dar am învățat că unele lucruri nu pot fi des-făcute și că trebuie acceptate așa cum se întâmplă ele.

Astăzi a fost din nou 9 februarie! O zi ieșită din tiparul obișnuit, cu aceleași gânduri, dar cu o altă atmosferă. Am decis să o… construiesc altfel, cu o țintă clară, aceea de a-mi aminti mie însămi cât este de importantă, fără a mai lua în seamă nimicuri sau absențe (ne)motivate.

10 lucruri care m-au bucurat enorm astăzi! 

  1. Urări, mesaje și îmbrățișări (chiar și cele de complezență!) venite de la apropiați sau cunoscuți,  am simțit-o o zi frumoasă! Oamenii aceia au tastat trei cuvinte simple, cu gândul la mine! Sau au preferat să apeleze un număr din agendă, dar ca să-și exprime un gând, o dorință, o urare. Cu siguranță a contat enorm și că, la un moment dat, a ieșit soarele! Și, doamne, cât de bine îmi face lumina lui!
12661791_1145524365481010_3381740549210570536_n

O prietenă dragă

2. Cadoul de suflet al copilului meu! Care s-a trezit de dimineață să-mi cânte și să-mi atragă atenția că „din banii lui” să-mi cumpăr un cadou minunat!

20160209_232930

Cadoul lui Andrei

3. Gândurile bune ale prietenilor mei care au vrut să-mi facă un dar special: amintirile experiențelor (și experimentelor 😀 ) comune! Imagini și cuvinte.

20160206_214043

Cadou de la prieteni

4. Un dar de departe, cu tot cu îmbrățișare și o scrisoare (scrisă de mână), într-un colet misterios 🙂 Urmat de un telefon din bătrâna Anglie, cu un glas prietenos de care mi-a fost extrem de dor.

5. O experiență de neuitat la salonul No Name, incluzând new look, confortul clientului, voie bună și…cadoul de aniversare! 🙂 Mulțumiri, Emma! 🙂

6. Wild roses! 🙂

20160209_141617

Trandafiri

7. O îmbrățișare caldă de la mama mea! 🙂 Și un vin extraordinar de bun de la tatăl meu! 😉 Alături de vocile calde ale nepoților mei dragi, Mara și Dragoș, cântând din suflet „La mulți ani!” și de cuvintele mereu vindecătoare ale surorii mele:

„Da, e grozav să ai o soră!
Suntem atât de diferite și totuși e persoană pe care o sun când mi-e sufletul plin. Sunt multe pe care doar ea le-ar înțelege!
E amuzantă, spontană, isteață și pe ce pune mâna, se cunoaște, nene!
Se dă peste cap pentru mulți pe care uneori abia îi cunoaște: poezii, petreceri, o vorbă bună, un proiect, un blog, câțiva elevi (și nu puțini) de inspirat în ale cititului și, de obicei, și în ale vieții.
A luptat mereu și și-a spus părerea răspicat, cu sau fără menajamente.
Ei, aș mai avea de zis atâtea!
Mai bine doar un La mulți ani ! Pentru cea mai bună soră, am zis!”

 

8. Un tort cu dedicație pentru 9 februarie 🙂

20160209_141507

Tort aniversar 🙂

9. O seară petrecută cu prietenii! Cu glume, discuții, un pahar de vin și o felie de tort. 🙂

10. Toată senzația pe care am avut-o întreaga zi: nu că a trecut timpul, ci că am mai câștigat un an al existenței mele, așa cum spunea în conversația noastră un domn profesor pe care îl respect și care și-a rupt din timpul său pentru a-mi ura lucruri frumoase și, mai ales, înțelepciune! Până și Google a fost atent astăzi cu mine 😀

Screenshot 2016-02-09 15.34.39.png

Google wishes me Happy Birthday!

Pentru toate acestea, sunt recunoscătoare! Și aștept cuminte până la un nou 9 februarie!

 

Anunțuri
 
20 comentarii

Scris de pe Februarie 9, 2016 în Despre viață, Jurnal

 

Etichete: , , , , , , , , ,

9 Februarie – Duzina de cuvinte (23)

Anii trec, se scurg fără nicio remușcare, ba chiar cred că afișează un soi de aroganță aproape malefică atunci când îți defilează cu eleganță prin fața ochilor.

Nu de bătrânețe mă tem. Încă. Ci de ideea trecerii mult prea rapide către dincolo. De certitudinea soresciană că ”ne scapă mereu câte ceva în viaţă”. Pierdem ani prețioși pentru că ni-i irosim cu gânduri amare care ne închid aproape ermetic orice viziune despre fericire. Pierdem un prim zâmbet pentru că privirea ne era îndreptată către ceva mult mai puțin important. Pierdem trenuri. Pierdem șansa pentru că așteptăm prea mult sau, și mai rău, ezităm. Pierdem oameni dragi. Ne scapă liniștea pentru că suntem prea ocupați de a face mult zgomot pentru nimic”. Ne scapă, cel mai adesea, râsul, pentru că ochiul ne este enervat de snobismul, prostia, nebunia din jurul nostru.

Sunt de părere că omul este tânăr atâta vreme cât se simte astfel. Nu înțeleg autocenzurile care au drept explicație faptul că ”de la o vârstă, nu se mai cade să faci asta”. Cine spune? Cine decide când ar trebui să nu te mai joci pentru că ”ai o vârstă” sau să nu mai mergi pe stradă ținându-te de mână pentru că ”la vârsta ta, nu se cade”? Cum se trage linia aia între perioada vieții în care ai voie sa faci un lucru și cealaltă când treci într-o altă categorie? Consider că limitele ni le impunem în conformitate cu percepția greșită a lumii și a propriului Eu, și cu raportarea, la fel de greșită, la ceilalți. Dacă reușești să menții un echilibru între ceea ce trebuie și ceea ce vrei să faci, te poți considera un om fericit.

Sperăm să ne câștigăm dreptul la eternitate. Uităm că acesta este, de fapt, un privilegiu și că trebuie obținut. Ne urlăm false merite și ne structurăm viața în funcție de la fel de false priorități. Cel mai grav este că ne dăm seama de asta tocmai când ajungem la un capăt și mai surprindem doar un ecou vag al glasului lăuntric ce a încercat zadarnic să schimbe direcția greșită spre care ne îndreptam.

Să profităm, zic! Să profităm de fiecare zi care răsare, de fiecare zâmbet, de fiecare șansă, de fiecare lecție, de fiecare strop de noroc. Să nu regretăm că nu am fost atenți și am lăsat să treacă pe lângă noi ceea ce ar fi putut să ne aducă o fărâmă de fericire. Să zburăm cu elan spre alegerea pe care am făcut-o, fără teamă și fără regrete. Nu trebuie să fii un elefant ca să muți munții, pentru că poți realiza că ei pot fi ocoliți ca să îți atingi scopul. Cum, la fel, nu trebuie să faci parte dintr-o elită ca să te consideri privilegiat, ci să faci lucrurile așa cum simți și, mai ales, să fii sincer cu tine însuți. Ai libertate de exprimare a tot ceea ce reprezinți în felul tău carateristic, trebuie doar să ai curaj.

Ziua aceasta îmi este extrem de dragă. La fel ca oamenii de care îmi amintește 🙂

Mereu primul gând se îndreaptă către bunicul meu. 🙂 Uneori îi simt dispariția ca o eclipsă care a sufocat cerul, privându-l de lumină. Alteori îl visez și sper să îl văd zâmbind.

Apoi, mă bucur să le pot ura La mulți ani! și „surorilor” mele dragi, Claudia și Laura, ca în fiecare an, de ziua noastră.

Am profitat și de duzina Pisicească, unde s-au învrednicit să mai scrie și Zâna, anacondele, carmen pricop, dor, Dictatura Justitiei, Dia na, Scorpio, Max, cita, lili3d, incognito, incognito, Gara pentru doi, roxana.

 
61 comentarii

Scris de pe Februarie 9, 2013 în Duzina de cuvinte

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

9 februarie…

Nu i-am înțeles niciodată pe cei care au fost mereu indiferenți în ceea ce privește ziua de naștere, indiferent de motiv. Ca să nu mai spun de cei care „uită” intenționat de ea. Cred că până la urmă e vorba de bucuria de a ți se fi îngăduit să zăbovești câteva clipe din toată măreția asta a Timpului, aici. E vorba de recunoștința față de cea care ți-a dat viață. Spunea foarte frumos o prietenă că de ziua nașterii cuiva, prima care ar trebui sărbătorită într-un sens sau altul, ar trebui să fie Mama.

În ceea ce mă privește, 9 februarie este mereu o zi importantă. Nu contează dacă lucrurile nu ies cum trebuie, nu contează dacă starea nu este cea care trebuie, e mereu mai presus de orice altă zi.

Și pentru că îmi e atât de dragă, am căutat să văd dacă e la fel de importantă și pentru alții. Așa am aflat că dintre cei născuți de-a lungul timpului la această dată, sunt muzicieni, poeți, pictori, filosofi, amirali, avocați, actori, samurai (asta mi-a plăcut cel mai mult 🙂 ), piloți, oameni de știință, sportivi, o listă impresionantă. Am descoperit chiar o listă cu biografii „astrologice”. Asta m-a mai liniștit, înseamnă că sunt alții și mai nebuni ca mine de-și ocupă timpul cu așa ceva :-)))

Am și eu lista mea. De oameni dragi pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului. Cu trei dintre ei am împărțit ziua de naștere în diferite episoade din viața mea.

Bunicul meu a primit în dar de ziua lui, prima nepoată. Era o adevărată sărbătoare în familie când venea ziua noastră. De altfel, e un soi de „tradiție”: mama s-a născut de ziua bunicului ei, o vară de-a mea, de ziua strabunicii noastre. De fiecare dată se adunau toți, iar petrecerea era mereu memorabilă. Frumoasă copilărie am avut…Iar de bunicul meu îmi aduc aminte cu un zâmbet larg, pentru că a fost unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut, foarte vesel, plin de viață și cânta superb din frunza de nuc.

Studentă fiind, am cunoscut-o pe prima mea „geamănă”. Claudia a fost mereu, din punctul meu de vedere, o persoană discretă. Fiind la fel de veselă, am avut câteva episoade în sesiunile lungi și imposibile, în care ne-am distrat copios. Nu ne-am văzut de 10 ani! Până și numele copiilor noștri este același 🙂 La mulți ani, dragă Claudia! Să-ți trăiască Tudor și să te bucuri de familia ta frumoasă!

Laura…este o fată „de nota 10”. Am cunoscut-o la școală. Era, pe atunci, profa de mate a elevilor mei. Ei o adorau! Au regretat enorm că a trebuit să plece. Când mă gândesc la ea, primul lucru care îmi vine în minte este zâmbetul ei. Îi face chipul să pară și mai blând. E ca și cum toată bunătatea ei e desenată atunci, pe loc, în mugurele acela de zâmbet. Niciodată nu uită să mă sune: „La mulți ani, surioară!”, îmi zice. La mulți ani și ție, draga mea! Nu am uitat nici acum trandafirul acela roșu 🙂

Later edit: Am găsit o postare despre o aniversare specială la Diacritica și mi-a plăcut mult!

 
34 comentarii

Scris de pe Februarie 8, 2011 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Pentru că e februarie…și pentru că e 9…

Mami, de ziua ta, vreau să-ți cumpăr o bijuterie din banii mei” 🙂 ❤

Una din micile bucurii aduse de 9 februarie anul acesta… Până la urmă n-a fost o bijuterie, dar a fost ceva care să mă bucure pe mine și să-i satisfacă lui nevoia de a face un cadou doar din partea lui. 🙂

Cu fiecare an, ziua asta de 9 devine din ce în ce mai ștearsă. Nu știu dacă e de vină vârsta sau noua perspectivă asupra lucrurilor odată cu niște schimbări mai mult sau mai puțin plăcute în existența efemeră. Nici nu știu dacă noi, oamenii, ne-am transformat într-atât încât ne punem greșit prioritățile și lăsăm deoparte lucruri importante – uneori chiar pe noi înșine! Dar aș căuta printre creioanele colorate ale Pințului să-i mai dau un contur, ca să nu se piardă de tot! Până la urmă, e o zi însemnată, nu o zi ca oricare alta, cum tot încearcă să mă convingă câte cineva.

Da, Timpul trece. Nepermis de repede. Și aproape îi aud răsuflarea cinică de fiecare dată când câștigă câte o bătălie cu mine, muritorul. Și anul ăsta m-a prins pe picior greșit. După o sesiune de somn agitat cu delir, după o luptă cu mine și cu mintea mea obosită, după o încercare eșuată de a-mi organiza rațiunea și sufletul astfel încât să vorbească ambele aceeași limbă. Și m-a doborât trecând în goană pe lângă mine, înainte ca acele ceasornicului să-și poată face turul de onoare al cadranului într-un ritm cel puțin decent. M-a lăsat cu gura căscată și cu dorința de a-mi recupera măcar câteva clipe din ziua furată. Sau pierdută cu gânduri mai mult sau mai puțin asortate cu evenimentul.

Dacă m-ar întreba cineva despre o imagine pe care o conectez cu starea de fericire, mă întorc mereu la casa bunicilor. Poate pentru că sunt vremuri pe care nu simt că le-aș fi exploatat așa cum trebuie. Poate pentru că îmi lipsește enorm viața aceea fără griji și libertatea „cât o grădină de mare”. Și mă apucă un dor periculos. Astfel că mai înghit câteva amintiri ca să nu cumva să le uit și pe alea în timp ce alerg cine știe spre ce în fiecare zi. Mă întorc acolo cu un amestec de nostalgie și durere pentru că locul acela nu mai există astăzi decât mutilat de oameni cu orgolii.

M-am gândit azi mult la tine, tataie! La câte aș fi putut să-ți povestesc, la câte aș fi vrut să-mi povestești. La cum ne-am fi urat „La mulți ani!”, la cadoul pe care cu siguranță l-ai fi pregătit din timp, ca de obicei. Poate că ar fi trebuit să-ți las o floare la căpătâi…În schimb ți-am aprins doar un gând și l-am lăsat să ardă azi toată ziua, printre urări, cadouri, gânduri frumoase.

65c20e47

 
26 comentarii

Scris de pe Februarie 9, 2015 în Despre viață

 

Etichete: , , ,

9

Astăzi este despre mine! Este despre un 9 care cred că este norocos. Sau cel puțin așa mi s-a arătat până acum, dacă e să ne luăm după norocul pe care îl au sau îl atrag oamenii, ori dacă e să credem în puterea pe care o au numerele în viețile noastre. Un 9 pe care îl aleg, conștient sau nu, să mă reprezinte, deși pare să mă fi ales el pe mine.

Mi-am dorit o zi altfel. Fără alt motiv decât acela că fiecare zi de naștere trebuie să fie specială. Și ALTFEL a și fost! De la prima secundă a zilei și până la finalul ei. Mi-am dorit să o petrec într-o atmosferă…spirituală, nu pentru că mi-aș fi descoperit vreo evlavie nemaipomenită, ci pentru că așa i-am promis sufletului că îi potolesc setea de liniște. Am adunat oameni frumoși care să-mi fie alături, iar pentru mine a fost suficient. Mi-am văzut casa plină și vreau să cred că ăsta este semn bun.

Prietenii m-au surprins, m-au bucurat și m-au făcut să cred că am un loc important în viețile lor. Am primit zeci de mesaje. M-am bucurat și pentru cele de complezență, căci omul și-a făcut timp câteva secunde să tasteze un „La mulți ani”, fără să ignore diverse notificări în rețelele de socializare. M-am oprit însă mai mult asupra mesajelor care au vrut neapărat să spună ceva. Și mi-au spus că trebuie să fi făcut ceva bun pe lumea asta, de se îndreaptă gândurile lor frumoase spre mine! Oameni pe care nu i-am văzut de multă vreme și-au amintit de lucrurile care îi leagă de prezența mea în viața lor. Și apoi oameni pentru care, se pare, că am făcut mai mult decât să le predau o lecție sau să îi pregătesc pentru un examen! Am savurat fiecare urare și fiecare mulțumire, pe care o păstrez într-un colț de suflet pentru momentele când simt un soi de deznădejde. Și pentru că azi este despre mine, am să le las aici, amintire, ca să mă hrănesc cu urările lor când îmi vine să renunț:

„Vreau să vă urez un sincer La Mulți Ani frumoși și multă sănătate alături de familia dumneavoastră frumoasă, vă mulțumesc pentru tot și să aveți ani frumoși și minunați de acum încolo, fiindcă îi meritați din plin!”

„La mulți ani! Vă doresc tot binele din lume! Să știți că mă mândresc enorm cu dumneavoastră în continuare, chiar am vorbit și în facultate cu unii profesori despre dumneavoastră! ❤️❤️❤️❤️ Mi-ați marcat viața! ❤️ Sunteti o persoana minunată, vă pup și îmi este dor de dumneavoastră ! Vă doresc o zi frumoasă! 💋💋💋💋

„La mulți ani !!! 💋🍩🎉🎁🎊 Doamna profesoară, să știți că vă doresc tot ce este mai frumos și mai bun. Îmi lipsesc orele pe care le petreceam cu dumneavoastră la liceu, fie că erau ele ore de curs sau de pregătire pentru examen. Pentru mine reprezentați în continuare un cadru didactic care și-a dat tot interesul și a încercat să ne inspire ceva în procesul maturizării. Vă pup cu drag 💋😍

„La mulâi ani, doamna dirigintă!! Vă doresc multă sănătate, fericire și iubire, iar tot ce vă doriți, să vi se îndeplinească. Să știți că sunteți o persoană greu de uitat prin felul dumneavoastră de a fi… Îmi pare rău că nu am fost din clasa a 9-a aici … ar fi fost frumos, dar chiar și așa, acești (aproape) doi ani au fost cei mai frumoși ani din cei (aproape) 12 ani de școală… vă mulțumesc că mi-ați acordat atenția dumneavoastră,  că m-ați ascultat și m-ați sfătuit când am avut nevoie. Vă rămân recunoscătoare pentru tot. Să știți că: YOU ARE SPECIAL FOR ME AND I WON’T FORGET YOOOOUU🤗🤗🤗

„ Vreau să vă urez la mulți, mulți ani! Să aveti parte doar de bucurii, sănătate multă și sănătate familiei dumneavoastră, bineînțeles ! Imi pare rău că v-am dezamăgit în unele privințe sau că sfaturile pe care mi le-ați oferit cu toată căldura nu le-am luat în considerare. Am ajuns fix la cuvintele dumneavoastră, pentru că știți ce vorbiți și m-am învățat minte ca altă dată să ascult. Vă consider ca o mamă pentru mine și știu că vreți să mă ajutați mereu. Îmi cer iertare pentru tot și pentru momentele mele de naivitate. Vă mulțumesc mult și să trăiți înca 82828822828 de ani, pentru că merită ca o persoană ca dumneavoastră să fie cadrul didactic !”

„Cu ocazia zilei de naștere, doresc să vă urez din toată inima la mulți ani .. Să aveți parte de multa fericire și să vi se îndeplinească toate dorințele. Vă mulțumesc pentru lucrurile frumoase pe care le-am învățat de la dumneavoastră!! De asemenea, vă mulțumesc pentru toate sfaturile pe care mi le-ați dat și pentru că mereu m-ați ascultat când am avut o problemă!! Sunteți cea mai bună dirigintă!!; Să aveți o zi frumoasă că dumneavoastră❤❤❤Vă iubesc și  vă pup”

„La mulți ani, doamna dirigintă! 😗 Sunteți un om minunat de la care am avut foarte mult de învățat și mereu pentru mine, oriunde aș fi, dumneavoastră sunteți „diriga”. Să aveți o zi minunată alături de cei dragi! 💋💋❤

Dacă am avut o aniversare frumoasă? Hm… Am avut o aniversare plină. Și am trăit-o din plin. Cu bucurii și, pe alocuri, cu lacrimi de bucurie! De aceea, am mulțumit fiecăruia în parte.

Și astăzi ai fost tot în sufletul meu, bunicule drag! De ziua noastră! Ca întotdeauna.

 

 
16 comentarii

Scris de pe Februarie 9, 2017 în Despre viață

 

Etichete: , , , ,

2016

Primiți cu capra… de Colina?

Ce e de făcut?

Nea Sorine, da’ coletu? Unde-i coletu’?

Provoca(toa)re

Te iert

Pleci la mare. Ce iei cu tine? 

Wordless Wednesday (23) Soarele e mare sau e mic?

Colinarii – voluntari pentru educație

Mi-ar fi plăcut să fiu o mamă perfectă!

Wordless Wednesday (22) – Cum te face muntele knock-out

Când te năpădesc amintirile (Jurnal de vacanță 3)

Wordless Wednesday (21) – Jocurile apei (Cascada Toplița)

O fi sau n-o fi…pedofil?

Cu copiii la stomatolog

Poveste

Filosofia religiei (6) -Să nu ucizi!

„Alecsandriana” – sau Cum susțin unii creativitatea

Vara la Colina: Cupa Măgurii

Bac 2016 sau Teleportarea în Absurdistan!

Clasa I a trecut, temerile rămân

Un fel de recenzie: Cărămiziu, de Florin Spătaru

Regatul meu pentru un…cal (or something)

Se lărgește cartierul

Ajutor! Potop de aniversări!

Ieri am fost Rusalie, azi – Sânziană!

Fericire pe verticală

Dacă am fi cărți

Filosofia religiei (5) – Ce-are a face Dumnezeu?

Cum să te ridici deasupra celorlalți

9 februarie sau Cronica unei zile de succes

Eu nu

Dez-legare

 

2013

Ecouri ale…Vocii

Oh, happy day(s)!

Din suflet, pentru suflete…

Scufundarea Titanicului. Jurnal de bord

O, Doamne! Sunt specială!

Specialitatea zilei: Esox lucius. Cu surprize!

Echilibristică într-un pahar cu vise…

Balada unui greier…orb

Decembrie, luni…

Lecție deschisă despre România

Cu drag, pentru tine (Duzina de cuvinte 28)

Ape tulburi, ape repezi…

Șoapte șiroaie

Crimă cu premeditare

Să…Halowee’ m sau să nu Halowee’ m?

Femeie, strunește-ți…nurii

Drumul spre Dincolo… (Duzina de cuvinte 27)

Online-Tel sau Leacul pentru Toma Necredinciosul

Umbra omului…

Budincă de griș…bilingvă/ Bilingual Semolina Pudding

Voiceless conversation with my haunted self

Bad parenting or…bad teaching?

Dialoguri – Viața ca o goană spre moarte

Moartea…se întâmplă…

A fi sau a nu fi…cu fundulețul în vânt

A înnebunit WP-ul! (De duzină)

Dadaismul – primul act de curaj în literatură

Viața pusă în…plan secund

Păreri culinare

Știu… și totuși irosesc….

Apus între ieri și mâine

Când un Om se ia la trântă cu Destinul

Dumnezeu nu joacă…

Ce-și doresc femeile…

Util versus plăcut

România 1- Grecia 0

Cum să nu-ţi placă Sardinia?

Trăiesc sau exist?

Pierdut timp prețios. Îl declar nul! – Duzina de cuvinte (25)

A (mă) cântări sau a NU (mă) cântări…Postare-plagiat

Binele tuturor sau Postmodernismul unei utopii antice

Nepotrivire de vise – Duzina de cuvinte (24)

Ajutor! Accident! De muncă…

Scurt eseu despre trădare

Dreamcatcher

Un drum, o alegere…

Ulicioara cu primejdii sau pățanii în paradis

Scary Movie – O poveste fără sfârșit a unei nații pe moarte

Visul – ca modalitate de a exista

Rusalie sau Sânziană?

Ce m-a oprit din căutarea pietrei filosofale

Apologia diavolului

Să decidă ”boborul: a fi sau a nu fi…cacofonie?

Hoțul

9 Februarie – Duzina de cuvinte (23)

Pygmalion

Parenting…

Fericiți cei săraci cu duhul? – Duzina de cuvinte (22)

Destinație finală

Despre oameni și fluturi

Duzina de cuvinte (21) – Altă perspectivă asupra greșelii

Concurs de proza scurtă

Dez-legare

Tendința spre macabru ca artă a supraviețuirii la români

Tot aia e!

 

What a Day!

Cu fiecare an, își pierde din exaltare și entuziasm, deși nu încetează a fi o zi importantă.

Nu a debutat foarte îmbucurător, dat fiind că o indigestie nenorocită i-a tulburat somnul Pințului, astfel că am stat de veghe, nu în lanul de secară, ci în patul lui, încercând să-i alung durerile de burtică. Dimineață era mai bine, dar nu a vrut să stea acasă, pe motiv că TREBUIE să meargă la grădi: lăsase acolo niște jucării importante și îi era teamă că nu le mai găsește; în plus, doancatoaiepune asent ”(absent, n.a.). Ei…dacă ar fi și elevii mei așa… Prin urmare, l-am lăsat acolo, cu inima cam chinuită de îndoieli și cu certitidinea că sunt clar o mamă denaturată.

La ”sebișiu” (serviciu n.a.) am fost „fresh” all day long, de aceea mi-am dovedit înclinațiile ușor dislexice în discuții: sărirea malariilor, Iarcis Nanău și alte inepții de același tip. (Să vă dau oare varianta corectă a sintagmelor sau să vă las să ghiciți? 😀 ) Cu toate acestea, contrar părerii eventualilor cârcotași, mi-am îndeplinit misiunea cu succes  pe ziua de azi.

O supriză frumoasă mi-au făcut elevii mei. Anul acesta m-au surprins la fel de plăcut, în primul rând pentru că au reușit să treacă peste certuri și să facă un lucru împreună, și în al doilea rând pentru un cadou inedit. 🙂

Apoi mi-a adus Pințul o pereche de dresuri pe care a ținut morțiș să mi-o ia cadou (cu ajutor, bineînțeles), am mâncat împreună cu familionul un minunat tort (evident cu episodul aferent de suflat în lumânarea vestejită, de către Pinț 😀 ) și acum asist neputincioasă la o serie neîncetată de tuse seacă a aceluiași Pinț, pentru a încheia simetric întreaga aventură de 9 februarie a acestui an.

M-a înveselit Păntușa un cu cântec aliniat momentului:

Mulțumesc „urătorilor”  VictorCh care fu primul (și care sper că este ok din punct de vedere medical), Ciprian care mi-a făcut o urare minunată, și Antonina ( 😀 ) care a descoperit recent marele secret 😆

 
34 comentarii

Scris de pe Februarie 9, 2012 în Jurnal

 

Etichete: , , , , , , ,

2011

Painful Christmas

Wordless Wednesday (11) – Prima serbare

Good or bad?

Cuvinte din trecut (8)

Duzina de cuvinte (14) – Periplu…anual

„Iubiți…și câinii vagabonzi…”

Shit happens…

De Moș Nicolae, colinde și…Gheorghe Zamfir

Welcome to Elazığ – The City of Saints

Păzea! Dau turcii!

De ziua noastră…

Astăzi este sfântul meu!”

Wordless Wednesday (10) Classical CAN be fun!

„Și ne iartă nouă greșalele noastre…”

Duzina de cuvinte (13) – Ziua a noua…

Ziua a opta…

Wordless Wednesday (9) – …and they lived happily ever after

DacoRomanica

Mesaj pentru mine…

Wordless Wednesday (8) – Profanare

Majoritatea „au” sau „are” dreptate?

Prima întâlnire…

La bulivar, birjar, la bulivar!

Duzina de cuvinte (12) – Ziua a șaptea

Ziua a șasea

Wordless Wednesday (7) – All locked up!

Coșmarul

Duzina de cuvinte (11) – Dor…

Despre educația timpurie

Ziua a cincea

Wordless Wednesday (6) – They are all perfect

Cuvinte din trecut (7)

Duzina de cuvinte (10) – Ziua  patra

Replică…seismică

Wordless Wednesday (5)

Evaluarea inițială – soluții noi pentru probleme vechi

Frunze…

Cuvinte din trecut (6)

Duzina de cuvinte (9) – Viața la țară…

Cuvinte din trecut (5)


Duzina de cuvinte  (8) – September Spleen

Ziua a treia…

Wordless Wednesday (4) Looking for something, dear?

Grădi reloaded – Episodul al doilea

Calea…

Cuvinte din trecut (4)

Duzina de cuvinte (7)

Poveștile copilăriei. Sau…nu?

So much beauty in the world…

Wordless Wednesday (3)

Pisicile din viața mea

Cuvinte din trecut (3)

Duzina de cuvinte (6) – Adio, pică frunza…

Hmm… Delicious!

Din jurnalul unei fete cuminți

Wordless Wednesday (2) – The Taming of the Shrew

M-am senilizat! ( Leapșă adaptată de nevoie)

Pământul către Blog D’Agatha

Cuvinte din trecut (2)

Duzina de cuvinte (5) – Alfabetar despre îngeri

Wordless Wednesday (1) – Something to Wear

Leapșă- Vremea elogiilor

Cuvinte din trecut (1)

Duzina de cuvinte (4) – Sweet Old memories

Flori și regrete…

Lecția de limba română – Cacofonia

Trei ani…

D’ale copilăriei

Tipii de la cablu

Rubeolă, rujeolă, roseolă și alte boli ale copilăriei

Ce fel de oameni suntem

Celei care știe (Sonet)

Surprize, surprize…de la Meki

Gata concursul

În luptă cu bacteriile și virușii

Ce înseamnă să fii bun?

Zimbrăria de la Vânători -Neamț

Rețete inedite

Un monstru real

Duzina de cuvinte (3) – Alfabetar despre suflete

Ce facem cu animalele fără stăpân?

Martian Child

Constatare demografică

Despre lectură- A câta oară?

Bietul abecedar

Concurs…aproape de final

Arta de a învăța limbi străine

Amicii – Aventuri în Delta Dunării

Condurul

Oh, the challenge!

Vorba multă…sărăcia omului

Educă-ți copilul…

Înțeleptul

My first pet

Prima zi

Duzina de cuvinte – Iluzii pierdute

Vorbe înțelepte

Precizare

Hocus-Pocus Preparatus!

All the Invisible Children

I wish…

Origami

Am revistăăăăă!!!

Știați că…

Cu ce m-am delectat astăzi…

Nu-i nimic…

Cum fu cu Panda…

Sunt prietenul copilului meu?

Duzina de cuvinte- Perechea ideală

Cum să-i responsabilizăm pe cei mici

Jocurile de logică și perspicacitate

E ziua lui Aborsan 🙂

Amintiri din epoci apuse

Jocul/joaca- pe cale de dispariție?

Ce se întâmplă când sunt provocată

People I’ve met, places I’ve seen…

Răsfoind prin lumea Meki

Din nou despre rezultatele dezastruoase la Bac

Un nou concurs

Pledoarie pentru Cuvânt

To the a-ir-port!

Ciao ragazzi!

„De la lume adunate…și-napoi la lume date”

Inocența în starea ei pură

De ce nu mai am încredere în ei

Persoană cu dizabilități, caut capra vecinului

Pentru ei nu a fost ziua copilului…încă

Micul ecologist

De la musique avant toute chose

Mai este căsătoria ”for a life time”?

Despre sufletul ei, la aniversare

Cum să ai succes (nebun) în România

Poveste

Criterii de lectură (?)

Căutătorii de iluzii

Life really sucks?

De-a alb-negru

Child* entertainment

Despre cât de români suntem

Dansez pentru tine…merengue

Foaie verde ș-o lalea… n-aș pleca din țara mea

Întrebare

Cine nu are Boris, să-și caute!

Concurs de mărțișoare, la final

De data aceasta, votul tău CONTEAZĂ!

Ce înseamnă să fii superior?

Confesiunile unui dascăl

A fi sau a nu fi…primăvară, asta-i întrebarea

Dreptul la iertare?!

Nouă poveste despre iertare

Despre suflete sau Cum mi-am făcut o prietenă

7 neștiute, dar…„lepșuite”

The Boy in the Striped Pyjamas- Epilog

The Boy in the Striped Pyjamas II

The Boy in the Striped Pyjamas

9 februarie…

Oameni și fapte: proiectul „Biblioteca Românească din Canada”

Din nou despre cărți- la provocarea cititorilor

Renaștere

Din gama „Incredibil, dar cât se poate de adevărat”

Despre coincidențe

Leapșa a doua- despre cărți

A zbura sau a nu mai zbura? Asta-i întrebarea…

Tout simplement

Un experiment-surpriză

Uite o leapsă! Primele mele trei amintiri

Sfânta depresie sau starea națiunii la 6 ianuarie fix

Să ne amintim sau să luăm aminte (substitut pentru texte maneliste)

Nu mi-ar strica o mână de ajutor

 

Cine sunt

„Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbeşte.” (N. Stănescu)

La asta încă mai lucrez…

Vă rugăm insistent să reveniți 🙂

Later edit:

Nu știu dacă aș putea spune eu exact cine sunt. Poate descoperă cei care caută…Sunt suma lucrurilor găsite aici. Sunt o adunătură de sentimente și cuvinte mai mult sau mai puțin potrivite.

Multă vreme am crezut că sunt o… non-identitate. Apoi mi-am tratat amnezia, refăcând procesul invers.

Cert este că sunt o rusalie și o sânziană, născută „de ziua mea”, cu visuri, dorințe, speranțe, cu bucurii și tristeți, cu bune și cu rele.

 

 

Filosofia religiei (5) – Ce-are a face Dumnezeu?

Discuție matinală între Prinț și prietenul Alex, în automobilul proprietate personală, în drum spre școală:

– Azi am religia.
– Noi am avut-o ieri. În sfârșit nu ne-a mai spus iar de Colectiv!

Pupilele mi se dilată a nedumerire, iar capul mi se întoarce involuntar spre bancheta din spate, locul acțiunii. Țin să precizez că Alex este în clasa a treia (a III-a!). Întreb cu naivitate, sperând că este o coincidență de…nume:

– Cum adică…„despre Colectiv”?
– Păi…în fiecare oră de religie, doamna ne zice de cei din Colectiv.

Sângele îmi inundă fiecare arteră și fiecare capilar. Prințul are aceeași profesoară la clasă.

– Ce anume vă zice despre ei?
– Că trebuie să învățăm să nu mergem în club, că de aia i-a pedepsit Dumnezeu pe cei de acolo!

Mă uit mută la consort, aflat la volan, cu fumuri vizibile ieșind pe nări. Încerc să blochez toate cuvintele și expresiile care se îmbulzeau de sub cerul palatin, printre dinți și buze. Le explic puștilor că lucrurile nu stau chiar așa:
1. Dumnezeu înseamnă bunătate, El NU pedepsește. Noi suportăm consecințele faptelor noastre, iar dacă facem un lucru fără să-l gândim, este posibil să o încurcăm.
2. Oamenii mari – chiar și profesorii – spun tot felul de lucruri, dar este bine să ne obișnuim să citim mai multe despre un subiect sau altul, pentru a ne forma singuri o părere.

Alex insistă:

– Doamna a mai spus că Dumnezeu ne pedepsește și dacă nu ne facem rugăciunea de seară. Ne-a spus că un băiețel a uitat (?!) într-o seară să se roage și a doua zi a fost pedepsit: a răcit.

Doar huruitul mașinii mai ascundea clocotul infernal din propriul creier, făcut knock-out de cele două povești de groază. Slavă Domnului că baionetele sunt ilegale, că aș fi căzut în păcat în acea dimineață de februarie!

Considerații…generale

Stimată doamnă profesor de religie,

* Suntem de aceeași parte a baricadei doar teoretic! Dumneavoastră nu creați oameni, ci îi distrugeți! Nu-i învățați să gândească, ci îi îndoctrinați! Nu-i învățați să-L iubească pe Dumnezeu, ci să se sperie de El și de pedepsele Lui. Genul acesta de lecții au îndepărtat pe mulți de biserică.

* Nu mai trăim într-o lume care poate fi condusă/manipulată prin frică! Dacă vrem să formăm caractere și să le insuflăm ideea de Bine, de Frumos, de Dumnezeu, ar fi bine să învățăm cum să purtăm o discuție constructivă. Un bun pedagog trebuie să dețină arta persuasiunii prin argumente logice, simple și adevărate și să folosească metode adaptate nivelului de cunoaștere: prin joacă, prin experiențe, prin experimente, prin cuvinte magice care să deschidă minți și suflete.

* Copiii ăștia nu sunt nici idioți, nici ignoranți! Nu le poți pune broboada pe cap sau pedepsi cu mătănii, amăgându-i că astfel vor ajunge în Împărăția Cerului. Nici nu poți să-i convingi că Dumnezeu stă sus și privește, notând la catastif de câte ori nu și-au făcut oamenii rugăciunea de seară. Pe ei trebuie să-i învățați ce înseamnă smerenia, bunul simț, curajul, bunătatea și alte valori morale care, însumate, înseamnă Dumnezeu.

* Cred sincer că și dumneavoastră ați înțeles greșit ideea de Dumnezeu și o perpetuați la fel de greșit copiilor. Ei nu se vor supune dictonului „Crede și nu cerceta!”. Ei vor pune mereu întrebări, pentru că este firesc să vrea să descopere. Într-o lume în care există atâta tehnologie, în care atâtea lucruri au explicație logică și științifică, nu mai funcționează replicile primite de noi înșine în copilărie. Astăzi, copiii se așteaptă să primească răspunsuri concrete la întrebările lor:

  • Bun, Dumnezeu a creat lumea. Dar de ce?
  • Dar pe Dumnezeu, cine L-a Creat?
  • Noi de ce existăm?
  • Cum se face că am apărut noi pe pământ?
  • Dincolo de cer, ce se află?

Asta mă întreabă uneori copilul meu în mașină la drumuri mai lungi sau mai scurte. Uneori mă ia pe nepregătite. Uneori nu știu dacă răspunsurile mele au un ecou pozitiv în mintea lui fragedă. Alteori aș vrea să am eu însămi o minte mai sclipitoare ca să-i explic lumea pe înțelesul lui. Nu e deloc simplu. Și cred că nu e rezolvă nimic dacă scăpăm repede de orice fel de explicație aruncând totul în cârca lui Dumnezeu!

dumnezeu si un copil

(sursa foto)

Analiză pe textul dumneavoastră

Dumnezeu i-a pedepsit pe cei din Colectiv

Aș vrea tare mult ca părinții, frații, surorile, iubitele, copiii celor care au pierit acolo să nu citească niciodată afirmația dumneavoastră! I-ar copleși durerea din nou. Ce să înțeleagă copilul de clasa a III-a de aici? Că Dumnezeu …omoară oameni? Nu se presupune, oare, că oamenii sunt copiii Lui? O mamă (sau un tată) care vrea să-i dea copilul său o lecție de viață, îl omoară??? Și cum a făcut Dumnezeu selecția? Unii au murit, alții, nu. Cum alege un părinte care copil să-i moară? După numărul de păcate?? Dumneavoastră ați văzut vreo imagine de acolo? Ați auzit cuvintele muribunzilor? Ați văzut lacrimile mari rostogolindu-se pe chipul desfigurat? Ați simțit mirosul de piele arsă? Cum ar putea Dumnezeu să provoace așa ceva? Ca pedeapsă? Ce păcat să fi avut copilul ăla de 16 ani care a pierit? Acela de a fi mers într-un club? De când e acesta un păcat capital? Dar unii munceau acolo! Femeia aceea de serviciu și-a lăsat copiii acasă singuri ca să mai aducă un ban. Fotografii aceia își făceau meseria! Ce va înțelege copilul? Că Dumnezeu nu …agreează unele meserii? Poate că Alex a exagerat sau poate nu a înțeles prea bine ce ați zis, un motiv în plus să nu abordați astfel de subiecte la un nivel la care este foarte puțin probabil a) să meargă vreunul în club și b) să înțeleagă morala poveștii.

Dacă nu-ți faci rugăciunea de seară, te pedepsește Dumnezeu cu…o răceală

Probabil că voi spune o răutate, pe care mi-o asum, dar… se vede că dumneavoastră nu aveți copii. Încă. Altfel, ați ști că uneori, mamele cad istovite în timp ce le citesc povestea de seară copiilor lor, după o zi în care au făcut atâtea altele. Dacă ele nu stau în genunchi la marginea patului, nu înseamnă că nu se roagă! Iar „a uita, este omenește”, nu cred că acest act involuntar necesită o pedeapsă. Cu atât mai puțin când e vorba despre un copil, „prins” de treburile lui copilărești. Iar dumneavoastră tocmai l-ați învățat că Dumnezeu te pedepsește când uiți ceva important. Doamne ferește să uite vreodată să-și sărute părinții înainte de a pleca de acasă. Ce catastrofă s-ar putea întâmpla! De asemenea, se vede că nu cunoașteți ce furtuni se nasc în mintea unui copil când își simte amenințat confortul fizic și psihic. Eu știu ce urmări au vorbele mele aruncate aiurea asupra lui pentru că îi văd reacțiile și îmi dau seama că am greșit enorm. Dar sunt lângă el, știu ce i-a generat acesta reacții, eventualele întrebări sau tresăriri în somn și încerc să repar ce am stricat. Dar dumneavoastră nu aveți șansa, nici timpul și se vede că nici interesul să vedeți ce urmări au cuvintele dumneavoastră asupra copiilor pe care îi educați.

 Ghiciți ce! Într-una din zilele trecute, părintele care este profesor la școala unde predau, era răcit cobză! I-am bătut obrazul: „Părinte, rușinică! Păi ce facem? Uităm de rugăciunea de seară??
Părintele a zâmbit cu îngăduință, așa cum face de fiecare dată când apare câte o discuție neortodoxă. E același părinte care convinge clase întregi cu elevi „problemă” să vină să se elibereze de gânduri grele și de stări de „ne-bine”, la o discuție duhovnicească. Nu i-a învățat că îi pedepsește Dumnezeu, ci că, vorbind despre necazurile lor, se vor simți mai bine.
Copiii nu vor învăța de la dumneavoastră ce înseamnă Dumnezeu și se vor teme de El. Dumneavoastră ar trebui să-i ajutați să se simtă liniștiți și în siguranță când vorbiți de Dumnezeu.

Dragă doamnă profesor de religie, sper că v-ați făcut rugăciunea de seară!

 
7 comentarii

Scris de pe Februarie 23, 2016 în Păreri

 

Etichete: , , , , , , , ,

Love is in the air! (PA)

Sfântul Valentin e un fel de Moș Crăciun deghizat. A stat cuminte pe timpul sărbătorilor de iarnă și acum iese la iveală cu buchetul de inimi:

„Uite, și pentru tine că ai fost cuminte! Și pentru tine! Pentru tine o inimă mai mică, dar dacă ești cuminte, data viitoare găsim ceva mai potrivit!…”

Și de pe la 1 februarie se umplu vitrinele de roșu, străzile de afișe care promovează luna iubirii, scurtă, dar intensă, lumea aleargă după cadouri, inimioare, flori. Numai morocănoșii stau într-un colț bodogănind că asta e o prostie inventată pentru strategiile de marketing și că nu există așa o zi – Ziua îndrăgostiților. De partea cealaltă, săgetată în prealabil de Eros, categoria majoritară zâmbește și continuă căutările pentru cadoul perfect, fără să ia în seamnă filosofările răutăcioase ale neiubiților.

N-ai vrea să primești un dar

La-nceput de Făurar?

Cum să nu vrea? Eu una aș vrea să primesc un dar oricând! Cu cât nu are o ocazie, cu atât e mai apreciat! 😈 Dar dacă se ivește și ocazia, musai să vină! Cadoul, zic! Dar atenție, domnilor! Cadourile trebuie să aibă o semnificație. Că dacă nu au, domnișoarele/doamnele oricum o caută. Mai bine evitați scandalul de la început și anticipați: semnificația să fie

nici prea ascunsă, nici prea evidentă,

nici insinuantă, dar nici indiferentă!

Să fie o bijuterie? Și dacă ea interpretează greșit semnificația? I-ai luat o brățară, dar ea voia un inel. I-ai luat un inel, dar ea îl voia de aur și cu pietre.

Să fie ceva roșu? Da, dar și roșul ăsta e pe nuanțe. Dacă nu o nimerești pe cea care trebuie?

Să fie o inimă? Dar ea o voia doar pe a ta! Și se pare că darul e devenit deodată prea impersonal.

Greu să mulțumești damele în ziua de azi!

Atunci ia-i ceva care să o amețească cu atâtea semnificații și să nu apuce să te mai întrebe nimic: lenjerii de pat.

Nu uita să adaugi textul obligatoriu pentru anularea eventualului efect de boomerang:

  • Nu e un cadou pentru tine, e un cadou pentru noi.
  • E momentul să trecem la nivelul următor al relației noastre: să ne mutăm împreună!

Evident, pentru un efect de uimire maximă, lenjeria trebuie să fie

roșie ca focul

să-i surândă norocul!

_vyr_3866jaq77

Și în timp ce ea rămâne cu gura căscată, nu-i dai vreme să se regrupeze: e un cadou în cascadă! Știi că iubește promoțiile și că tot ce vine la pachet cu încă ceva Gratis, îi face ochii să strălucească:

„E promoție de Sf. Valentin. Așa că e 1+1 Gratis!”

_vyr_39595dj44

Și de iei o lenjerie

mai primești o bucurie!

Dar nu o lași să întrebe ce e, îi spui repede replica pregătită cu mare atenție dinainte:

„Am cumpărat, am plătit, m-am înscris automat în concurs. Și pentru că sunt norocos să te am lângă mine, sigur vom câștiga pandantivul de aur de 14 K în formă de inimă!”

Ai vrut să-i iei un cadou, dar i-ai luat trei! Dacă nici asta nu o face fericită, schimb-o!

Happy Valentine’s Day! 😀

 
4 comentarii

Scris de pe Februarie 6, 2015 în PA

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

An nou, temă nouă?

Ce zice cititorul?

Da, știu, sunt mare de acum, ar trebui să-mi iau domeniu. E în lucru. Cu termen de finalizare românesc, adică…naiba-știe-când, că altele-s prioritățile. Am citit, am întrebat, am înțeles, durează până iau o decizie.

Cu toate astea, până la marea schimbare (doar dacă nu îmi face cineva vreo surpriză păcută de ziua mea :-D), aș mai face o modificare pe aici. Pentru adaptarea feng-shui-ului la dorințele mele de redecorare. Prin urmare, m-am gândit să renunț la tema blogului. Mi-a fost, e drept, câine credincios, multă vreme!

Am început cu Quentin. Se potrivea cu stilul de atunci:

quentin

Apoi am ales Choco, pe care am putut să o adaptez acum doi ani, înainte ca personalizările să intre în categoria Premium 😀

tema

Oricât de conservator e spiritul meu „(non)bloggeristic” 😀 am nevoie de o imagine nouă. Și de sugestii de la cei care trec pe aici când și cum pot, de drag, de curiozitate sau obligați de mine 😀

Am găsit câteva variante pe care am să le supun votului vostru. Ideea e că albul e prea monoton, personalizare cu bani nu vreau să fac dacă tot vreau să trec „dincolo” la un moment dat, temele populare nu îmi plac tocmai pentru că sunt populare.

Așadar:

Tema 1.

tema2

Tema 2

tema 1

Tema 3

 splendido

Tema 4

 freddle

Tema 5

delicacy

Tema 6

andreas 04

Tema 7

 adelle

Am mai văzut câteva, dar previzualizarea nu mă lasă să văd chiar tot! 😀

O mână de ajutor? 🙂

Mulțumesc!

 
38 comentarii

Scris de pe Ianuarie 7, 2015 în Păreri

 

Etichete: , , , , , , ,

2015

Alt Crăciun. Aceeași poveste

Când oamenilor le cresc aripi

Oameni și câini (Iaaar???)

I’m a WINNER!

Al doilea copil (?)

Unde dispar șosetele când dispar?

Wordless Wednesday (20) – Cool PE teacher

De la A(damas) la Z(umba) via U(rbhanize)

Oameni și animale

N-am să mai fiu când te întorci

Cinci, Doamne! Și toate cinci…bune!

Am dansat! Pentru spitalul copiilor! Și pentru mine!

Arta ca fărâmă de suflet

A juca, joacă, joc (PA)

De la două linii până la șapte ani

1 august, 1 Leu, 1 Spital pentru copii

Eu alerg, tu alergi, noi donăm, ei sunt fericiți!

Cum e să fii proaspăt divorțată

Dincolo de porțile tale

Diplomă pentru un copil minunat

Pur. Și simplu. Daria

Alerg pentru spitalul copiilor sau Primul pas spre împlinirea unui vis

Scrisoare către copilul meu

Cărțile Usborne sau Alte trei fericiri ale Pințului

Necugetări…

Dați-mi un leu și voi schimba lumea!

Люби – Să iubești!

O „altfel” de săptămână: NEBUNĂ!!!

Hopa! Popa!

Lecția despre secrete

Sinestezie…

Poetul e un nebun

Hai la teatru! Cu comision!

…and thou shall know love

„Primăvara asta n-o să mă găsească acasă…”

Efectul de… Boomerang!

Pentru că e februarie…și pentru că e 9…

Vă rugăm să închideți telefoanele mobile

Love is in the air! (PA)

D’ale „școalei”…

Și florile plâng…câteodată – Wordless Wednesday (19)

Copil cu autism la orizont. Cum mă comport?

Patul lui Procust avea cuvertură 3D? (PA)

Folosește diacritice că-mi zăpăcești copilul!

Filosofia religiei (4) – Găselnițe de Bobotează

Wordless Wednesday 18 – Cel mai frumos dar!

An nou, temă nouă?

Azi…viorile tăcură…pentru VictorCh

Despre iarnă, zăpadă și coduri…

2014 – Raportăm, să trăiți!

Atenție! Sărbătorile se țin offline!

 

Mărțișoare (fără prea multe cuvinte)

Ne-am apucat cam târziu anul acesta 😳

Îmi pare rău că pe cele făcute de Pinț le-am și trimis destinatarilor, așa că nu am apucat să le pozez…

Vă dorim o primăvară frumoasă tuturor, cu același simț al u(o)morului, cu picioarele pe pământ sau cu capul în nori,  pe cărări de munte, pe poteci de dor sau pe malul mării. O floare pentru prieteni, chiar dacă se află la celălalt capăt al țării, mai ales dacă îi aștepți cu drag să revină și să se alăture tovarășilor de joacă pentru ghidușii. Un mărțișor trimis cu drag către oameni dragi, prieteni noi și vechi, mămici de pitici sau…pisici 😉

Surse de inspirație: Amy, I love Handmade, Hobbylibelula,

 
38 comentarii

Scris de pe Martie 2, 2014 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice