RSS

Arhive pe categorii: Despre copii

Când mama e suporter

Dacă-l întrebi ce vrea să facă, indiferent de momentul zilei, anotimp sau prilej va spune fără să clipească: FOTBAL! Să ne-nțelegem, am stat suficient timp în preajma copilului meu cât să-mi dau seama de faptul că printre nenumăratele calități și abilități NU se numără acelea de fotbalist. Dar din respect pentru alegerile lui (ca să fiu în rând cu cele mai bune practici de parenting), am dat îngăduitoare din cap. Bine, și pentru că nu prea m-am mai putut eschiva la un moment dat. 😀

După ce mi s-au năruit speranțele că ar putea să-i treacă această pasiune, la fel cum i-a trecut și dorința de a se face constructor și profesor (Doamne, ferește!) am acceptat să înceapă antrenamentele. Ca un părinte de modă veche, care a copilărit cu dinozaurii, am impus condiții: nu renunțăm la orele de înot și nu renunțăm la școală, oricât de tentant ar fi! Nu cred că a auzit din tot ce i-am turuit, în afară de DA-ul meu pentru fotbal. Acest lucru i-a dat o stare de fericire, de parcă i-aș fi adus cadou ultima marcă de telefon Samsung. Radia! Îi simțeam inimioara tremurând de emoție că în sfârșit se apucă și el de antrenamente serioase. De partea celalată a baricadei, am început rugăciunile ca Prințul să realizeze repede că fotbalul făcut la antrenamente nu e același cu cel din fața blocului și că, ostenit, va renunța. Încă e prematur să văd vreun rezultat al rugăciunilor mele!

[Primul antrenament. Mă uitam la el cu coada ochiului ca să nu se supere că îl spionez. Părinții nu au voie în sală decât prima dată. Cât să înțeleagă cum stau lucrurile. Prințul era ușor stingher. Și pentru că nu avea echipament verde ca al celorlalți, și pentru că nu cunoștea pe nimeni, și pentru că era prima zi și nu avea idee ce trebuie să facă, în timp ce coechipierii loveau mingea cu siguranță și pricepere. A fost unul dintre acele momente în care l-am simțit vulnerabil și m-am temut să nu fie afectat emoțional. Nu aș fi vrut să se simtă neputincios sau dezamăgit. Pe de altă parte, am simțit și mai acut că el crește și că face pași (prea) mari spre alte vârste, spre independență.]

Ieri primesc un telefon de la antrenor. E meci. Să vină și el. WTF! zic. Copilul are trei zile de antrenament și nu e vreun geniu nedescoperit într-ale fotbalului. Rațiunea îmi șoptește: cu siguranță îl cheamă ca să se obișnuiască cu atmosfera, să-și susțină coechipierii și să observe cum se joacă. Dar destinul ne-a rezervat alte surprize pentru ziua de azi!

  1. Meciul nu era meci. Era un întreg campionat! Prin urmare, nu s-a terminat la 12, cum speram, ci ne-a spulberat toate planurile făcute pentru întreaga zi de sâmbătă.
  2. Prințul nu a fost chemat ca asistent, ci a intrat în toate drepturile cu echipament oficial cu tot. Rezervă la prima echipă, titular la a doua, că tot nu erau oameni.
  3. Toate echipele înscrise aveau în spate luni sau ani de antrenament. Prin urmare, meciurile lor păreau un fel de măcel pus la cale în urma unei conspirații închipuite.
  4. Copilul meu se simțea extraordinar de bine în ciuda tuturor acestor condiții! Nimic din căderea psihică a marilor campioni înfrânți, nicio lacrimă vărsată și, spre disperarea mea, nici o dorință de a pleca acasă mai devreme!

Această prezentare necesită JavaScript.

De la 11 la 16 am trecut prin diferite stări. De la glume și ironii, la implicare de pe margine, apoi la o dorință stranie de a strânge pe cineva de gât dacă meciurile nu se terminau mai repede.

Pe margine, părinți, antrenori și droaie de copii mai mari sau mai mici. Am înțeles de ce părinții nu au voie la antrenamente! Uneori își asumă niște roluri care îi depășesc și uită că nu ei sunt antrenori! Ba mai mult, unii instigă la violențe sau urlă nepermis de agresiv la propriii copii sau la ai altora. La primul meci i-am privit cu o sprânceană ridicată, știind că voi fi total neimplicată emoțional, că doar copilul nu a venit decât să joace o amărâtă partidă de fotbal, nu e campionat intergalactic! Doar că treptat lucrurile au luat o întorsătură neașteptată:

Dă mai tare în mingea aia, mă, copile!!!

Auch! Aia era vocea mea??? De unde au ieșit cuvintele astea? M-am trezit tremurând pe marginea terenului unde copilul meu juca deja al treilea meci pe ziua în curs.

Mișcă-te! Fă marcaj! Ce faaaci? Te sperii de mingea aia??? Șutează! Așa! Așaaaaaa! Haaaai! Du-teee! Aaaaaaah!

WTF??? M-am transformat! Mă uit speriată de mine însămi spre consort! La fel de agitat:

Dacă nu-și schimbă atitudinea, nu-l mai las să joace meciul următor! Ce cauți acolo? Vino mai în față! Bagă-te la minge!

Huh? Ne uităm la antrenor. Era la telefon. Mai bine, poate nu ne-a auzit. Mă întorc spre ceilalți părinți. Ori erau căliți de la meciurile anterioare, ori se consolaseră deja că echipa a doua nu are nicio șansă să facă față uraganului alb venit de la Botoșani! Ne uităm la copil. Cu sprânceana ridicată, ne apostrofa din privire: părinți nebuni, urlă aiurea de parcă ar fi ei înșiși în teren!

La final, avea un zâmbet mare pe față, deși au primit goluri cât pentru tot campionatul la un loc. Rupt de oboseală din cauza alergăturii, roșu la față și transpirat declară fericit:

Mâine dimineață avem ultimul meci!

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Noiembrie 4, 2017 în Despre copii

 

Etichete: , , , , , ,

9, altfel!

Știe toată lumea deja că 9 este cifră magică pentru Dagatha! Astăzi, însă, este vorba despre un 9 altfel! Pentru că astăzi, Pințul a împlinit 9 ani! Unde s-au dus? Când? Și mai ales, de ce s-au dus cum s-au dus? Inutile întrebări.

Vreau să cred că ne-am bucurat de fiecare clipă alături de el de 9 ani încoace. Desigur, cu certurile de rigoare, cu replici aruncate la nervi, cu vorbe interzise, scăpate din instinct și regretate amarnic imediat după.

Adesea, Prințul mă întreabă dacă aș fi vrut o fată și dacă nu cumva aș fi vrut un copil altfel. Și atunci îmi dau lacrimile pentru că mă gândesc că oi fi sfeclit-o pe undeva de are el nesiguranța asta în ceea ce privește afectivitatea mea față de el. Sau poate simte nevoia unei reconfirmări din când în când și atunci mă pune (din nou) la încercare.

Cât de mult îl iubesc, nu va ști nimeni niciodată. Pentru că eu cred că așa este datul mamelor: să își iubească pruncii necondiționat, infinit, iremediabil și invizibil. Chiar dacă uneori o mamă spune „Nu” când el, copilul, ar fi vrut de mii de ori să fie „Da”, chiar dacă o mamă dojenește mai aspru decât crede el, copilul, că ar merita, chiar dacă poate uneori o mamă nu poate să aducă luna de pe cer sau să-l protejeze de suferințe…

De multe ori am senzația că am făcut lucrurile de-a-ndoaselea, că am greșit, că nu am făcut suficient pentru el. Dar sunt destul de norocoasă ca atunci când mă aștept mai puțin, să îmi arate că nu a fost nimic în zadar și că nu este nimic pierdut.

Anul acesta, Prințul a vrut o aniversare altfel! 9 ani e vârstă serioasă și a cerut să fie lăsat să aleagă unde și cu cine. Unii nu au fost de acord cu mine, dar consider că am făcut bine respectându-i dorința, așa cum s-a putut. Nu a mai vrut activități în fața blocului cu toți copiii, nu a mai vrut să fie stilul „open” (pentru toată lumea, invitată sau nu) și, mai ales, a vrut să invite pe cine dorește el. Nu este un lucru ușor să respecți chiar toate detaliile, așa că pe ici pe colo, am mai făcut câte un compromis.

Și pentru că nimic nu este întâmplător, am dat peste un loc de joacă numai bun pentru momentul aniversar al Prințului: Maya&Tudu Park. L-a îndrăgit de când am fost acolo prima dată, pentru că e un spațiu…altfel! Trambulină, masă de biliard, tenis de masă, camera de odihnă, terasă – rețetă infailibilă a succesului garantat. Au făcut campionate, au sărit până au amețit, s-au jucat de-a barmanul, m-au bătut la tenis de masă…Deci cred că s-au simțit bine!

Această prezentare necesită JavaScript.

 De făcut tort(uri) nu am scăpat.

Nu ai vrea tu să luăm un tort din ăla bun de la Dulcineea?

-Nu! Vreau să-mi faci tortul meu preferat!

Adică două. Celebrul tort cu fructe și pișcoturi și celălalt „celebru tort” cu blat pufos și cremă de brânză.

20807016_1449533228475774_1776833635_o

Au fost și invitați de onoare! Poză de tablou cu bunicile și nana! 😉

Pizza, înghețată, pepene, distracție, muzică, baloane de săpun…nu se mai dădeau duși!

20821133_1449536178475479_746078622_o

Ca de obicei (adică la fiecare eveniment diferit de tot ceea ce au trăit până atunci), și sprbătoritul și prietenii lui au exclamat: „A fost cea mai super zi de naștere!”

La mulți ani, copil frumos! Să ne aduci lumină și bucurie mulți ani de acum încolo!

20807017_1449535185142245_483863429_o

Mami, să scrii pe blog și despre aniversarea de 9 ani!

😉 And so I did! 🙂

…………………………………………………….

 
10 comentarii

Scris de pe August 11, 2017 în Despre copii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

„Fotbalul e viața mea!”

Nu știu să-i fi ținut vreo pasiune mai mult decât cea pentru fotbal! De când dă căldura și până îi alungă ploile, copiii de la Colina joacă fotbal! Nu mai e de multă vreme doar o „miuță” în fața blocului. E cu echipe, cu echipamente, cu crampoane, cu jocuri importante. Pot să facă orice fel de activități, dar merge și un fotbal după! Ceea ce, zic eu, e de mii de ori mai bine decât o tabletă sau un telefon butonat orbește zât e ziua de lungă.

Mai întâi, tații, ei înșiși participanți la Cupa Măgurii, au improvizat un teren de fotbal în vale. Cu porți cu tot. Pe care copiii l-au bătătorit de nici iarba nu prea mai crește. L-am folosit și noi la activitățile de la Școala de vară. Cu timpul, însă, a devenit neîncăpător. De aceea, s-au „lipit” de nenea portarul de la pensiunea vecină, să-i lase și pe ei să joace fotbal pe terenul mare! Pe „ăla bun” care îi lasă înăuntru fără să îi certe. Pe „ăla rău” îl ocolesc și preferă să sară peste ziua când este ‘mnealui de serviciu. 😀 În general, cât e ziua de lungă (și de caldă!) nu prea mai vezi țipenie de copil mare prin cartier. Toți sunt la fotbal.

Săpămâna trecută își urmăreu tații jucând și tare tânjeau să fie și ei în teren cu cei mari! O vorbă aruncată și s-a stabilit: joi, copiii vor juca fotbal jumătate de oră cu tații lor! Bucurie! Planuri! Pregătiri! Unii aveau niște emoții cât ei de mari! Prințul și-a pregătit echipamentul de dimineață, l-a întins pe pat, admirându-l și visând la meciul din seara aceasta. De dimineață s-au dus pe teren „să se antreneze”. Atât de entuziasmați erau, încât meciul a început cu o jumătate de oră mai devreme, de era să-l ratez!

dav

Pe margine, mame care nu-și încăpeau în piele de mândrie și copiii mult prea mici ca să intre în joc. Încurajări de pe margine, ratări, încurajări din teren, faze frumoase, pase, goluri multe (ale lor, evident!). Un lucru e clar: viitorul fotbalului este asigurat! 😉

Această prezentare necesită JavaScript.

Este un alt motiv pentru care viața la țară este frumoasă pentru noi! Pentru libertatea pe care o au copiii noștri, pentru frumusețea lucrurilor făcute împreună, pentru faptul că dincolo de micile conflicte, ne găsim mereu o cale să ne înfrumusețăm traiul în comun!

 
Un comentariu

Scris de pe August 10, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , ,

Școala de vară la final

Un adevărat maraton săptămâna asta la Colina! Școala de vară s-a „întâmplat” de-a lungul a cinci zile, așa cum era planificat.

Ultima zi…e ca ultima zi. Toată lumea este ușor plicisită și abia așteaptă să se termine totul. M-am temut că nu vor ma apărea și azi sau că nu vor avea chef de nimic. Mai ales că de dimineață temperaturile au luat-o razna. Așa că a trebuit să mă gândesc la niște activități care să-i trezească din amorțire, în caz că apăreau. Deși erau programate experimente simple, lipsa ingredientelor ne-a cam dat planurile peste cap. Prin urmare, am trecut la „Planul B”. 😀

Încet-încet, piticii s-au adunat la foișor. 7+1. Restul (de doi), absent motivat! 😉

Promisesem că facem niște „teme” distractive și chiar asta așteptau de la mine. Așa că am făcut calcule matematice…altfel:

Apoi ne-am jucat cu literele și silabele:

Jocul cu descoperirea diferențelor a fost mereu unul dintre preferatele mele și ale Prințului. Nu putea lipsi din listă! 😉

Screen Shot 2017-08-04 at 09.15.25.png

În partea a doua ne-am luptat cu câteva probleme de logică. Unele mai simple, altele mai dificile, unele cu răspunsuri evidente, altele mai alambicate. Iată câteva exemple:

  • Într-o familie avem următorii membri: mama, tata, patru fiice ale celor doi părinți deja menționați, iar fiecare fată are un frate. Câți membri are familia?
  • Iți imaginezi că te afli într-o barcă înconjurată de rechini, iar aceasta se scufundă. Cum supraviețuiești? 
  • Ce a fost mai întâi: oul sau găina?

Am fost curioasă de părerea lor despre ce s-a întâmplat zilele astea, așa că i-am rugat să răspundă la câteva întrebări. Unele răspunsuri au fost drăguțe rău! 😀

De ce ai venit la Școala de vară? 

  • „pentru că în același timp mi-am terminat o parte din teme prin joacă”
  • „ca să mă distrez”
  • „pentru a face activități și pentru a nu uita lucrurile de la școală”
  • „că vreau să învăț de două ori: și cu părinții, și cu Școala de vară”
  • „să nu uit nimic și să stau cu prietenii”
  • „să mă distrez”

Cu ce te-a ajutat Școala de vară? 

  • „Să fiu deștept!”
  • „să-mi trezesc creierul”
  • „să învăț lucruri noi”
  • „Școala de vară m-a învățat să-mi dau seama că munca se poate face și prin joacă” 😉

Ce notă ai da activităților? 

Am primit 5 note de 10, o notă de 9.50 pentru că „mi-ar fi plăcut să facem și un proiect” (Anastasia) și o notă de 8 de la Alex „deoarece majoritatea activităților nu au ieșit” 😀

Data viitoare am primis să țin cont de propunerile lor care au vizat neapărat, printre altele, un concurs de Kendama (cum de am uitat???) și, evident, fotbal! 😀

După ce soarele a obosit, am ieșit afară la tura a doua. Jocurile au fost diferite și au stârnit râsul. Ceea ce ne și doream! 🙂

Acum că s-a terminat… mă gândesc că pot să-mi iau o vacanță! 😀 Deși mi s-a părut că aud pe cineva spunând „Ne vedem luni, nu??”.

 
2 comentarii

Scris de pe August 4, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , ,

Ziua a patra – Socoteala din târg cu cea de acasă

Atunci când faci niște planuri, trebuie să ai în vedere și probabilitatea ca acestea să-ți fie date peste cap. Ori ai deja pregătită varianta B, ori te adaptezi din mers.

Trei năzdrăvani și-au anunțat absența (motivată foarte serios de antrenamente, respectiv o meditație la matematică).

A, știi…nu putem veni mâine! Ne pare atât de rău că ratăm tocmai ora de lectură!

Serios? Cum să las copiii neîmpăcați!

O mutăm!

Nu cred că au luat în calcul varianta asta, mai ales dacă e să mă iau după privirea lor de după ce au primit vestea. Cert este că am cosmetizat puțin programul de astăzi. Nu ne mai trezim cu noaptea în cap (decât cei trei crai care aveau treburi 😈 ) și schimbăm și locul, că tot înnebunești de cald deja de la ora 9. Toate astea ca să avem întreaga echipă la activitate. Zis și făcut. La ora 10.30, încolonați, cu rucsacul în spinare, cu șapca pe cap și apă multă la purtător, plus un sendviș, am pornit spre oraș.

IMG_20170803_103814.jpg

Varianta 5+1, că pe ceilalți urma să-i culegeam de pe drum. Numai că am ales să mergem cu  microbuzul, ca să scăpăm de comoditate și să mai vedem lumea. 3 lei, 10 minute. O aruncătură de băț până în parcul mare. Unde mai pui și distracția de pe drum.

În parc, răcoare! Aproape ne-am bucurat că am schimbat și ora și locul. I-am așteptat și pe ceialți și am savurat pachetul de acasă (sau încropit pe drum), ca să avem un start promițător.

Până s-au adunat ei, am încercat o vizită la Biblioteca Județeană. Din păcate, ideea mea de a le face o surpriză a rămas doar idee, întrucât nu am sunat dinainte pentru o programare. Păcat, ar fi fost frumos să viziteze biblioteca și să aibă o experiență de lectură unică. Evident, nu este nimic pierdut, zile de vacanță mai sunt, iar dacă ne potrivim programele, am să mă țin și de surpriza cu pricina.

La început (vreo jumătate de oră), a citit fiecare ce a vrut. Și-au adus de acasă cărțile preferate, și-au găsit un loc comod și s-a făcut liniște. (În punctul ăsta mi-am făcut o cruce mare!) I-am urmărit din umbră, la propriu, căci am găsit un copac sub care mi-am făcut și eu norma de lectură. Le-am luat și niște pere moi și dulci, ca să meargă treaba bine.

Apoi am schimbat activitatea, ca să nu fie plictisitoare și ca să fiu sigură că nu citește nimeni „în gol” sau că ar avea vreo intenție să mă păcălească. Cu ajutor de la Doamna noastră, am ales niște texte cu învățături, apoi am ales un capitol din Aventurile lui Habarnam.

Sincer, am avut emoții cu activitatea de astăzi. Mai întîi că lectura…știm cât de apreciată este în ultima vreme, mai ales de când Kendamele și spinnerele ocupă primul loc în viețile lor. Și apoi pentru că răbdarea nu este tocmai punctul lor forte. Îmi și imaginam cum alerg după ei printre mașinuțe, tobogane, leagăne etc. Cu toate astea, cred că s-au distrat și că le-a plăcut. Mai ales că ne-a prins ora 14.30 în parc, pe iarbă, cu foile în mână. Mai pregătisem un text, la sugestia colegei mele, Ramona M.: MONSTRUL COLOMBRE – Dino Buzzati. M-am gândit, totuși, să nu întind coarda mai mult decât e cazul, poate îi mai prind și altă dată. În plus, le fugea gândul la supriza promisă: o masă la McDonalds. 😀 Deh, arta cere sacrificii! Astfel că ne-am strâns catrafusele, și am pornit repede la masă! Tot pe jos, desigur! 8+2! Adică efectiv complet! 🙂

IMG_20170803_135953.jpg

Mi-a plăcut că s-au descurcat singuri cu propriile comenzi. Fiecare și-a cumpărat ce a vrut, au fost siguri pe ei și foarte respectuoși.

La final, „mama Alina de Vlad” le-a făcut cinste cu o înghețată, ca să fie meniul complet! 😀

dav

Apoi, fuga-fuga la microbuz, ca să nu-l ratăm!

Căldură mare, monșer, și azi! Ne-au trecut toate apele pe drumuri între destinații, dar a meritat. Și ne-am trezit că ajungem acasă după ora 16!

După amiază, lucrurile s-au precipitat puțin, având în vedere că deja erau rupți de oboseală și că pe înserat se anunța un meci de fotbal în cartier. Prin urmare, i-am cam pierdut de clienți: împăștiați, gălăgioși, lipsiți de concentrare – jocurile nu prea ne-au ieșit, așa că la un moment dat, epuizată, am cedat. Amânăm pentru mâine, că tot e ultima zi.

Din cele 7-8 joculețe, am reușit să ducem la capăt vreo 4.

Mâine este ultima zi din Școala de vară de la Colina. Mai avem activități amânate și lucruri pe care ne-am propus să le facem. Asta dacă mai am cu cine după „maratonul” celor patru zile!

Va urma (sper!) 😀

 
Un comentariu

Scris de pe August 3, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

Ziua a treia. Tot „școală de vară” la Colina

Indiferent de program, diminețile au, invariabil, același ritual. Unii se trezesc cu noaptea în cap și sunt deja la foișor înainte de ora stabilită pentru întâlnire, iar alții se luptă cu somnul dulce de dimineață și ajung…după ora 9. Am ales ora 9.00 din mai multe motive:

  • dimineața randamentul e maxim
  • se încălzește extrem de repede, așa că trebuie să terminăm cu temele până nu ne termină soarele pe noi
  • ies și cei mici la joacă și trebuie să împărțim, frățește, foișorul

Iar azi…pentru că e română…e mai greu. 😈

Tot 8, dar în varianta 6+2. Lose some, win some! 😀 Unul a fost răpit iremdiabil de somn, dar am primit la schimb o domnișoară, dornică să facă parte din gașcă.

Cine a avut caiete de vacanță, a lucrat nestingherit, cine nu, nu a scăpat! Se găsește ceva de făcut la română! Am mai uitat câteva lucruri de când am intrat în vacanță, iar asta înseamnă că de la toamnă trebuie să ne apucăm serios de treabă.

(fragment din manualul digital pentru clasa a V-a, Editura Paralela45)

Partea a doua a venit cu niște integrame. Tot pentru începători. Ca să ne aducem aminte cum stă treaba cu sinonimele, dar și cu câteva „jocuri de cuvinte”. Spre bucuria mea, i-a prins, iar unele definiții și-au găsit răspunsul imediat.

Pentru că ieri am schimbat programul din lipsă de tricouri, astăzi nu mai puteam să ratăm activitatea creativă de reciclare a unor lucruri de care nu mai avem nevoie. Cu ajutorul „mamei Alina de Vlad”, am făcut rost de… material didactic, așa că ne-am apucat de treabă din nou.

Evident, s-au ivit alte…probleme:

  • Eu nu tai tricoul ăsta! Am să plâng! Încă îmi mai vine! 
  • Hei, vreau eu tricoul tău! Să-l port, nu să-l tai!
  • Astea sunt tricourile mele! De ce le-ai luat?
  • Și ce vrei să facem cu ele? 

Când au auzit ce am de gând să facem, s-au dezumflat. Normal, băieților nu le plac lucrurile …handmade! Și cum fetele erau prea puține ca să mă susțină, mi-a fost cam teamă că ratăm activitatea. Mi-am văzut de ale mele. Până la urmă, și dacă sunt spectatori, tot e un câștig. Am făcut și eu schimb de tricouri cu unul dintre ei, că mi-a plăcut mai mult al lui 😈 și m-am apucat să tai. Dacă începutul părea un fiasco, finalul a devenit o isterie. Toată lumea tăia tricouri și se poza cu rezultatul „muncii” lor.

Această prezentare necesită JavaScript.

La final, tricourile au devenit maiouri (pe care le-au purtat tot restul zilei, semn că nu mai erau atât de vechi și nefolositoare 😀 ) sau au purtat numere/nume/desene spre distracția tuturor.

Totuși, ar fi frumos să avem și niște produse finale mai „serioase”, zic! Norocul meu a fost tot cu fetele (cele două!):

Să vă spun un secret! 😈 De fapt, toate activitățile astea au fost concepute pe placul meu! 😀 De aceea, nu puteam rata ocazia să-mi fac și eu o gentuță nouă, să-mi încapă materialele pentru Școala de vară de la Colina 😀

La amiază, căldură mare, monșer! Și când spun „mare” trebuie să se aibă în vedere fapul că m-a luat cu leșin numai cât am ieșit să plasez strategic bilețelele care să-i conducă spre comoară. Cu peripeții și asta, căci când am crezut eu că m-am pitit mai bine, au început să apară și dumnealor de prin scări de bloc, pe unde se aciuaseră de căldură.

I-am împărțit în două echipe (mereu vaut o soluție echilibrată și nu neapărat pe criteriul prieteniilor): echipa roșie și echipa albastră.

Jocul nu e chiar nou pentru ei, cei mai mulți l-au jucat la aniversarea de 7 ani a Prințului. Am schimbat textele, evident și am introdus „destinații” noi. Echipele primeau câte o strofă care reprezenta indiciul următor. 10 plicuri, 10 sarcini. (Greu să-i urmărești!)

Ultima, cea mai dificilă, presupunea să răspundă la două ghicitori.  Ia să văd dacă voi vă pricepeți 😉

Am un copac cu patru crengi;
una înverzește;
a doua rodește;
a treia vestejește;
a patra se usucă.

Mama are,
Tata n-are,
Mama mare și ea are,
Și marinarii pe mare.
Ce este?

Bilișoare roșioare,
Strălucesc frumos la soare,
Cu codițele perechi,
Să le pui după urechi.

De ce iei, de ce crește tot mai mare.
De ce pui, de ce scade tot mai tare.
Ce este?

Iar la final, o înghețată! 😀

Și așa s-a dus și ziua a treia a Școlii de vară de la Colina. Unii mai obosiți, alții mai încântați. Să vedem ce ne rezervă celelalte zile! 😀

(Va urma)

 
Un comentariu

Scris de pe August 2, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , ,

Școala de vară la Colina – Ziua a doua

Pe principiul „nicio zi nu seamănă cu cealaltă”, azi am început diferit. De dimineață ne-am adunat 7+1, unde 1 reprezintă prințesa unică. E un progres față de prima zi, nu? 😀 8 candidați mi se par suficienți ca să pară o școală de vară adevărată, nu? E drept, Somnul a încercat și azi să facă ravagii, dar nu i-a mers. Au întârziat doar puțin(i). În plus, se anunța o zi importantă, având în vedere că urma să ajungă la Colina și Tomaso, vecinul din Italia. Se întâlnesc în fiecare vară și este o parte foarte importantă din gașcă.

sdr

Am început cu matematica. Muuuult mai îndrăgită decât româna, firește. Fiecare a venit cu caietul lui de vacanță, iar unde a fost cazul, am făcut rost de niște teste numai bune pentru pregătirea de examen. 😈

Da ce, știi și matematică???” s-au speriat cei mai mari.

Nu (mai) știu matematică. Îmi mai dau cu părerea din când în când sau mai caut o formulă uitată ca să pot rezolva o problemă. Dar cam atât pentru clasele mari. Însă era necesar și exercițiul ăsta între activitățile noastre pentru școala de vară. Așa că au lucrat cum s-au priceput și sunt sigură că părinții le vor mai da o mână de ajutor la verificare. Dacă nu, doamna profesoară când începe școala! 😀

sdr

După o oră, am schimbat „jocul”. SUDOKU a fost mereu unul dintre jocurile mele preferate. Mi se pare că antrenează foarte bine creierul și de aceea am căutat o variantă ”făcubilă” și pentru începători. Surpriză! A mers! Ba chiar au mai cerut câte o tură și am fost foarte bucuroasă că s-au descurcat singuri!

Această prezentare necesită JavaScript.

Uneori, apar schimbări în program și trebuie să ne adaptăm. Cum unii au uitat de tricoul vechi și de foarfecă (așa cum plănuisem inițial), am reconfigurat traseul. Astăzi ne-am jucat cu pastele.

Această prezentare necesită JavaScript.

Am luat de ieri cu „mătușa” Luciana de Andrei Mare tot felul de sortimente de paste. Le-am arătat câteva idei ca model, dar m-am simțit foarte încântată că unii au vrut să facă „de capul lor”. Și…a ieșit o adevărată expoziție. Sincer, nu m-am așteptat să fie atât de prinși, mai ales că vârstele lor sunt atât de diferite, de la clasa a III-a, la clasa a VIII-a.  Bine, mi-a luat 10 minute să îi conving pe unii să nu mai mănânce pastele așa, în stare brută, adică nefierte. Dar se pare că a fost o treabă distractivă pentru ei, spre disperarea mea.

dav

Și pentru că au fost atât de implicați, astăzi au primit și o surpriză de la „mama” Geanina de Alex. PIZZA!!!!! 😀

Dacă le-a plăcut??? Haha! Suficient să spun că pentru așa o surpriză ar mai fi făcut o oră de exerciții la mate!

Am făcut șu puțină ordine în foișor, dacă tot am fost pe acolo…

sdr

Pauza de prânz a fost rezervată sosirii lui Tomaso. L-au așteptat cu gălăgie chiar în curtea lui, unde au primit gogoși de la doamna Elena. Asta viață! 😀 Nu am avut timp să mă odihnesc, pentru că de pe la ora 16 mă asaltau cu întrebări:

  • Cât e ceasul?
  • Nu ieșim la activități?
  • Dar azi ce jocuri facem?
  • Dar poate juca toată lumea? 

Și am luat-o de la capăt. La peste 30°C la ora 18.

Astăzi au fost 7-8 joculețe, fiecare dintre ele a fost primit cu bucurie, așa că ne-am lungit peste programul stabilit inițial. Am ales să le postez pe cele mai reușite, poate sunt sursă de inspirație și pentru alții.

Baloanele ne-au dat bătăi de cap. Ba le-am scăpat, ba le-am spart…Dar au fost și sursă de distracție în patru jocuri diferite.

Conform sloganului „Tu știi ce face copilul tău?”, eu zic că ei fac bine cu toții! 😀

Partea frumoasă este că s-au distrat. Acum să vedem dacă mai vin și mâine! 😀

Se impune o precizare. Nu am îngrădit nimănui accesul la aceste activități. Dar în calitate de organizator, mi-am permis o singură condiție: cine vine la joacă, musai să vină și la „teme”. Distracția vine DUPĂ muncă. Astfel că s-au triat singurei 😀

……………………………………….

Ziua întâi

 
2 comentarii

Scris de pe August 1, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice