RSS

Arhive pe categorii: Despre viață

#elevicucarenemândrim

#elevicucarenemândrim

Postarea aceasta este despre ei! Poate și puțin despre mândria mea nemărginită astăzi, la aflarea unor rezultate la examenul lor cel mai important.

Ni se pun în mână destinele unor copii. Unii sunt vulnerabili, alții ambițioși. Pe unii îi poți modela ușor după principii și valori general umane, în timp ce alții sunt nărăvași, refractari la tot ceea ce înseamnă părere venită de la un adult. Adesea este o luptă ”care pe care” din care ar trebui să iasă numai învingători. Iar despre elevii mei de clasa a XII-a pot spune astăzi că sunt niște învingători!

Este foarte greu să lupți cu mentalitățile! Doar pentru că sunt la un liceu cu program sportiv, elevii mei au fost adesea ironizați sau subestimați. Cei mai mulți nu au fost foarte afectați, însă o parte s-au revoltat. Și asta pentru că eforturile lor sunt duble față de ale unor colegi de la alte licee. Ei trebuie să-și împartă mereu timpul între a învăța și a face sport de performanță. Trebuie să recupereze materia între două antrenamente dificile sau între cantonamente care îi epuizează. Cu toate acestea, au ținut pasul mai mult decât onorabil. O dovedesc și mediile foarte bune de la finalul clasei a XII-a. Iar bacalaureatul nu este decât este un test pentru ei, în acest sens.

Este foarte greu să lupți și cu un sistem construit anapoda. Nu există o programă diferențiată pentru cei de la liceele cu program sportiv, deși ei au, evident, un alt orar  decât cel obișuit. Trei ore de română pe săptămână, o oră de istorie și una de geografie – materiile lor de examen. O fi suficient? Nouă nu ni se pare. De precizat că nu dau teze la istorie și geografie, ci la biologie și un obiect de specialitate, dar care NU se află între opțiunile lor de examen.

Este foarte greu să lupți cu ceea ce este în sufletul lor! Depresiile sapă adânc în inima celor ai căror părinți sunt plecați în străinătate de prea mult timp. Sau în sufletul celor care se știu și se simt diferiți de ceilalți și, prin urmare, sunt inadaptați. Unii își câștigă deja existența în domeniul sportiv. Ce ai alege între a merge la școală și a merge la antrenamente și competiții care îți aduc un venit, oricât de mic ar fi el? Alții se luptă cu ei înșiși și cu lumea din jur, singuri (a se citi ”orfani”!), fără să înțeleagă ce fel de Dumnezeu i-a lăsat fără un sprijin pe lume. Le repeți că viața este un dar și că numai noi înșine o putem face frumoasă și împlinită. Și în timp ce le spui asta privindu-le ochii triști, îți dai seama că nu este suficient! Și te simți cu mâinile legate, neputincios. Sunt prea puține lucruri pe care le poți face pentru ei, dincolo de datoria (morală) de dascăl…

Dar tocmai aceștia au răzbit primii! Au obținut medii peste 8 și aceasta a devenit una dintre marile bucurii ale vieții pentru ei! Azi am făcut ”slalom” printre apelurile telefonice. Închideam unora, răspundeam altora! I-am auzit chiuind de fericire, țopăind și râzând (sau chiar plângând). Și m-am bucurat alături de ei!

Da, sunt mândră de elevii mei de la Liceul cu Program Sportiv Bacău! Sunt mândră că și-au învins temerile, că au știut să se mobilizeze și că au dat la o parte toate obstacolele de care se tot împiedicau.

12 A LPS Bacău

Astăzi nu mai este vorba despre rezultate dezastruoase la examenul de bacalaureat! Ci despre niște copii frumoși care au reușit să facă pasul cel mare!

 

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe Iulie 5, 2017 în Despre viață

 

Etichete: , , , , ,

Atunci și acum: clasa a II-a

Cu ceva ani în urmă (care par atât de mulți!), terminam clasa a II-a. A fost un final de an cu lacrimi. Mândria familiei, adică eu, tocmai luase premiul al III-lea. Pentru cine nu este familiarizat cu perioada anilor ’80 și cu mentalitatea care i-a dominat, episodul a însemnat o mică tragedie. Îmi amintesc cum țineam în mână diploma, rușinată, de parcă rămăsesem repetentă. Prietena mea de atunci îmi aruncase cu superioritate un ”Eu nu vorbesc cu cei care au luat premiul III!”, urmat de un spate întors. A fost cuțitul din inimă.

Doamna era supărată pe noi. Ceva legat de matematică. Nu luase nimeni premiul I. Îmi amintesc că mama m-a dus la celebra prăjitură de după premiere. ”De ce o ascunzi [diploma]? Nu e tot a ta??” Am simțit-o ca pe o ironie care accentua sentimentul ăla al eșecului, sentiment ce l-am plimbat după mine mulți ani, fără să-mi dau seama.

Da, așa am crescut. Cu ideea că trebuie să fiu mereu cea mai bună, să știu a face de toate, să învăț, că nu am „altceva mai bun de făcut”. Nu știu dacă a fost cea mai bună abordare în ceea ce mă privește, copil fiind. Știu doar că am luat-o ca pe un dat ca și cum ăsta este țelul suprem al fiecărui copil: să învețe „ca să ajungă om”! De învățat, am învățat, slavă Domnului! Nu am mai luat premiul III, ba chiar am ieșit șefă de promoție. Om cred că am ajuns sau cel puțin așa consider.

Un alt final de clasa a II-a

Anul acesta, Pințul a terminat clasa a II-a. Ca de obicei, a fost fără premii, pentru că Doamna nu crede că vreo ierarhizare ar avea vreo relevanță pentru dezvoltarea lor personală. În locul premiilor, Doamna a ales povești. Din acelea adevărate. Despe ce au făcut ei tot anul și despre ce oameni minunați au devenit, fiecare dintre ei.

Doamna le-a scris cu drag, ei le-au citit! Tot cu drag. Și cu voce tare. Fiecare după puterea lui, în ritmul lui. Ce mi-a plăcut mereu sfârșitul de an cu Doamna a fost lipsa fastului și a pretențiilor, lipsa falsității și a unei atmosfere stresante pentru copii. Ei au stat în jurul Doamnei, relaxați. Atât de relaxați, încât, la un moment dat erau sprijiniți de catedră sau de vreun scaun rătăcit, ori se adunau ciucure în jurul celui căruia îi venise rândul la citit. Nu i-a certat nimeni, nu i-a obligat nimeni să stea drepți sau să aplaude vreun moment ”magnific” regizat.

Fiecare dintre cei 27 de elevi a avut parte de o prezentare individualizată. Ce a reprezentat pentru clasă, ce progrese a făcut anul acesta, la ce este cel mai priceput. Și ce dacă nu a fost prezent la ”serbare” din motive personale? Doamna a vorbit frumos și despre el, pentru că este parte din grup. Cu tremur în voce, cu emoția firească fiecărui final de an, cu mândria unui dascăl că are copii frumoși și deștepți care l-au ajutat să-și facă treaba bine.

Cineva mă invidia pentru Doamna noastră. Cred că are motive să o facă. Finalul de an mi-a smuls din nou lacrimi. De emoție, de fericire, de bucuria delfinilor atât de inocenți!

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă toți am avea fericirea asta…

Citesc prin diverse locuri despre micile tragedii ale puilor din clasele primare. Coronița încă mai masacreză suflete timide. Și nu comentez acum pentru că aș considera că la vârsta asta toți ar trebui să fie premianți! Ci pentru că atunci când faci o clasificare e copiilor într-o clasă, pierzi din vedere lucruri esențiale. Cum ar fi acela că nu poți fi bun la toate, că nu e musai să excelezi în toate domeniile, că ai voie să mai greșești uneori și, mai ales, că nu trebuie să fii comparat cu alții! Mai mult, un final de clasa a II-a (sau de orice alt nivel) trebuie să evidențieze ce ai reușit să înveți până în punctul acela. Să descoperi cine ești și ce știi să faci, eventual ce ar trebui să mai faci de acum încolo, pentru binele tău personal. Desigur, asta înseamnă muncă în echipă…Doamna cu tine și cu părinții tăi!

Screen Shot 2017-07-02 at 20.16.21

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 2, 2017 în Despre copii, Despre viață

 

Etichete: , , , , , , ,

Lecția despre bunătate

Lecția despre bunătate

Într-un context în care cei din învățământ sunt (de obicei) blamați pentru lipsa de educație (sic!) a copiilor, de lecții anoste și fără folos, de teme și alte „abuzuri” asupra bieților copii, unii își văd mai departe de treaba lor într-o luptă cu un sistem defect, într-o societate din ce în ce mai defectă.

Doamna face treabă „ca la carte”, se ocupă de tot felul de opreții și probleme, de lectură și interpretări de text la nivelul de înțelegere al Delfinilor. Dar uneori, trebuie să mai lași cartea deoparte și să te uiți în jurul tău, să mai înveți și altfel. De aceea, doamna adesea strecoară și câteva lecții despre bun-simț, despre iubire, despre respect. Zilele astea, lecția a fost despre generozitate. Nu că ar fi o lecție nouă pentru delfini sau… „circumstanțială”. Nu este vorba de nicio sărbătoare, de nicio ocazie specială pentru a dărui ceva cuiva. Pur și simplu doamna s-a așezat la sfat cu tinerii Delfini și au ajuns la concluzia că unii au ceva mai puțin în viața asta și că este frumos, este bine, este reconfortant din punct de vedere emoțional să te mai gândești și la ceilalți, mai mult decât la tine.

Copiii (cu sprijinul necondiționat al părinților) au strâns 220 de lei. S-au gândit că ar putea fi de folos cuiva acești bănuți. Și dacă tot m-au întrebat, am găsit și destinatarii: Monica și familia ei care numără nici mai mult, nici mai puțin de 11 copii. Înainte de a sări careva cu aruncatul pietrei, am să spun că aici nu analizăm de ce are 11 copii, ce a fost în capul femeii sau alte discuții care nu ne privesc. Par oameni muncitori, căsuța și gospodăria arată îngrijite și curate, copiii cei mari merg la școală, sunt la fel de îngrijiți.

Am sunat-o, ca de obicei, să o întreb ce să-i aduc, de ce are nevoie urgentă (pentru că îmi imaginez că la 11 copii (dintre care ultimii, gemenii, au doar 3 luni) este mereu nevoie de ceva. A răspuns la fel ca de fiecare dată: „Ce vreți dumneavoastră”. S-a bucurat mereu de ceea ce a primit, fără să ceară niciodată nimic anume. Așa că am decis că ar fi bine să cumpărăm ceva de-ale gurii. Cu Delfinul casei în frunte, ne-am dus la supermarket și am pus în coș ce am crezut.

davdav

La final, bonul a arătat aproape suma pe care au strâns-o delfinii:

dav

Am mai adăugat și noi câte ceva, ca să nu ne lăsăm mai prejos.

Delfinii au primit mulțumiri pentru gestul lor frumos. Au făcut o faptă bună și pentru asta se pot simți mândri de ei înșiși.

 
4 comentarii

Scris de pe Martie 14, 2017 în Despre copii, Despre viață

 

Etichete: , , , , ,

E ziua ta, mămico!

Și mi-a dat în dar inima lui. Sau eu i-am dat-o pe a mea. Nu mai știu cum stau lucrurile. Cert este că pentru mine, 8 martie este o zi strâns legată de două persoane importante din viața mea. Mă gândesc la mama mea și la fotografiile făcute la școală cu ocazia zilei de 8 Martie, cu celebrul ghiocel și mesajul standard care să bucure inimile mamelor noastre. De aceea, am sunat-o dis-de-dimineață să-i cânt, de dragul vremurilor trecute. M-am bucurat să o aud râzând și că se simte iubită.

Și apoi mă gândesc la copilul meu datorită căruia simt bucuria de a fi mamă în fiezare zi, chiar și în momentele când urlu că nu mai pot. De fapt, mai pot și el știe asta! 🙂

Dincolo de fastul acestei zile, de speculațiile politice sau comerciale, de interesele personale sau de un anumit „trend” al ultimilor ani, vreau să o văd așa cum trebuie să fie de fapt: un moment de bucurie, când gândurile tuturor ar trebui să se întoarcă spre cea al cărei chip l-ai văzut prima dată, cea a cărei voce te-a liniștit și te-a alinat, cea care ți-a purtat mereu de grijă și încă o mai face.

“Eu cred că există, în viaţa lumii, o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă… până se ajunge la o singură mamă, una imensă…” (Marin Sorescu – Iona)

Astăzi m-am gândit și la alte mame… 😉 Pentru mamele bune și frumoase de la Colina, am de transmis un mesaj important: La mulți ani, direct de la sursă!

Mulțumesc complicilor mei, știu ei cine!

 
5 comentarii

Scris de pe Martie 8, 2017 în Despre viață, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

9

Astăzi este despre mine! Este despre un 9 care cred că este norocos. Sau cel puțin așa mi s-a arătat până acum, dacă e să ne luăm după norocul pe care îl au sau îl atrag oamenii, ori dacă e să credem în puterea pe care o au numerele în viețile noastre. Un 9 pe care îl aleg, conștient sau nu, să mă reprezinte, deși pare să mă fi ales el pe mine.

Mi-am dorit o zi altfel. Fără alt motiv decât acela că fiecare zi de naștere trebuie să fie specială. Și ALTFEL a și fost! De la prima secundă a zilei și până la finalul ei. Mi-am dorit să o petrec într-o atmosferă…spirituală, nu pentru că mi-aș fi descoperit vreo evlavie nemaipomenită, ci pentru că așa i-am promis sufletului că îi potolesc setea de liniște. Am adunat oameni frumoși care să-mi fie alături, iar pentru mine a fost suficient. Mi-am văzut casa plină și vreau să cred că ăsta este semn bun.

Prietenii m-au surprins, m-au bucurat și m-au făcut să cred că am un loc important în viețile lor. Am primit zeci de mesaje. M-am bucurat și pentru cele de complezență, căci omul și-a făcut timp câteva secunde să tasteze un „La mulți ani”, fără să ignore diverse notificări în rețelele de socializare. M-am oprit însă mai mult asupra mesajelor care au vrut neapărat să spună ceva. Și mi-au spus că trebuie să fi făcut ceva bun pe lumea asta, de se îndreaptă gândurile lor frumoase spre mine! Oameni pe care nu i-am văzut de multă vreme și-au amintit de lucrurile care îi leagă de prezența mea în viața lor. Și apoi oameni pentru care, se pare, că am făcut mai mult decât să le predau o lecție sau să îi pregătesc pentru un examen! Am savurat fiecare urare și fiecare mulțumire, pe care o păstrez într-un colț de suflet pentru momentele când simt un soi de deznădejde. Și pentru că azi este despre mine, am să le las aici, amintire, ca să mă hrănesc cu urările lor când îmi vine să renunț:

„Vreau să vă urez un sincer La Mulți Ani frumoși și multă sănătate alături de familia dumneavoastră frumoasă, vă mulțumesc pentru tot și să aveți ani frumoși și minunați de acum încolo, fiindcă îi meritați din plin!”

„La mulți ani! Vă doresc tot binele din lume! Să știți că mă mândresc enorm cu dumneavoastră în continuare, chiar am vorbit și în facultate cu unii profesori despre dumneavoastră! ❤️❤️❤️❤️ Mi-ați marcat viața! ❤️ Sunteti o persoana minunată, vă pup și îmi este dor de dumneavoastră ! Vă doresc o zi frumoasă! 💋💋💋💋

„La mulți ani !!! 💋🍩🎉🎁🎊 Doamna profesoară, să știți că vă doresc tot ce este mai frumos și mai bun. Îmi lipsesc orele pe care le petreceam cu dumneavoastră la liceu, fie că erau ele ore de curs sau de pregătire pentru examen. Pentru mine reprezentați în continuare un cadru didactic care și-a dat tot interesul și a încercat să ne inspire ceva în procesul maturizării. Vă pup cu drag 💋😍

„La mulâi ani, doamna dirigintă!! Vă doresc multă sănătate, fericire și iubire, iar tot ce vă doriți, să vi se îndeplinească. Să știți că sunteți o persoană greu de uitat prin felul dumneavoastră de a fi… Îmi pare rău că nu am fost din clasa a 9-a aici … ar fi fost frumos, dar chiar și așa, acești (aproape) doi ani au fost cei mai frumoși ani din cei (aproape) 12 ani de școală… vă mulțumesc că mi-ați acordat atenția dumneavoastră,  că m-ați ascultat și m-ați sfătuit când am avut nevoie. Vă rămân recunoscătoare pentru tot. Să știți că: YOU ARE SPECIAL FOR ME AND I WON’T FORGET YOOOOUU🤗🤗🤗

„ Vreau să vă urez la mulți, mulți ani! Să aveti parte doar de bucurii, sănătate multă și sănătate familiei dumneavoastră, bineînțeles ! Imi pare rău că v-am dezamăgit în unele privințe sau că sfaturile pe care mi le-ați oferit cu toată căldura nu le-am luat în considerare. Am ajuns fix la cuvintele dumneavoastră, pentru că știți ce vorbiți și m-am învățat minte ca altă dată să ascult. Vă consider ca o mamă pentru mine și știu că vreți să mă ajutați mereu. Îmi cer iertare pentru tot și pentru momentele mele de naivitate. Vă mulțumesc mult și să trăiți înca 82828822828 de ani, pentru că merită ca o persoană ca dumneavoastră să fie cadrul didactic !”

„Cu ocazia zilei de naștere, doresc să vă urez din toată inima la mulți ani .. Să aveți parte de multa fericire și să vi se îndeplinească toate dorințele. Vă mulțumesc pentru lucrurile frumoase pe care le-am învățat de la dumneavoastră!! De asemenea, vă mulțumesc pentru toate sfaturile pe care mi le-ați dat și pentru că mereu m-ați ascultat când am avut o problemă!! Sunteți cea mai bună dirigintă!!; Să aveți o zi frumoasă că dumneavoastră❤❤❤Vă iubesc și  vă pup”

„La mulți ani, doamna dirigintă! 😗 Sunteți un om minunat de la care am avut foarte mult de învățat și mereu pentru mine, oriunde aș fi, dumneavoastră sunteți „diriga”. Să aveți o zi minunată alături de cei dragi! 💋💋❤

Dacă am avut o aniversare frumoasă? Hm… Am avut o aniversare plină. Și am trăit-o din plin. Cu bucurii și, pe alocuri, cu lacrimi de bucurie! De aceea, am mulțumit fiecăruia în parte.

Și astăzi ai fost tot în sufletul meu, bunicule drag! De ziua noastră! Ca întotdeauna.

 

 
16 comentarii

Scris de pe Februarie 9, 2017 în Despre viață

 

Etichete: , , , ,

La mulți ani, doamna!

„Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.”

Octavian Goga – Dăscălița

Cam așa mi-o imaginez pe „doamna” la începuturile drumului anevoios pe care și l-a ales din motive numai de ea știute. Și ce norocoși suntem noi astăzi de alegerea asta! Citindu-i poveștile despre iernile gele și muncile duse „întru propășirea patriei”, mă trezesc trasă de mânecă taman acolo, în vâltorile momentelor ireale. Nu ar strica să citiți AICI câte ceva, numai bun de tras o porție de râs și potrivit ca să înțelegeți că doamna noastră e însemnată! A se citi „înzestrată cu har dăscălesc” și purtând cu ea mereu „duhul vorbii”. Dulce când e nevoie și aspră când e cazul!

doamna

Am ales-o pentru a-i călăuzi pașii Pințului, pentru că am știut că numai „mâna ei de fier” și felul de a face lucrurile ALTFEL pot să strunească un năzdrăvan. Se pare că Pințul nu a avut obiecții și că legătura s-a pecetluit mai repede decât mă așteptam. Cum ar fi putut să nu fie așa când doamna a început prima zi de școală cu o întrebare: „Ți-a spus cineva astăzi că ești frumos?” Apoi i-a luat pe toți și i-a dăscălit și i-a făcut Delfini cu minți jucăușe! Și le-a ascuțit mințile, i-a provocat, i-a incitat, i-a încântat, i-a atras spre frumusețile scrisului și cititului. Când a trebuit, i-a dojenit – tot așa, părintește – când a avut motiv, i-a lăudat. I-a învățat nu numai să scrie și să citească, ci și să ajute, să aprecieze, să respecte, să fie răbdători. Și astfel au ajuns copiii să o iubească.

De unde știu asta?

Am văzut eu îmbrățișări înlăcrimate la sfârșit de an și cuvinte frumoase și zâmbete și, mai ales, copii relaxați, veseli, fără a li se fi știrbit personalitatea.

Poate uneori o mai supără. Ba nu sunt suficient de atenți, ba sunt uituci, ba vorbesc muuuult, dar doamna i-a iertat mereu și nu s-a abătut de la „misia” pe care și-a asumat-o cu ceva vreme în urmă.

Astăzi este ziua doamnei! Iar copiii au vrut ca ea să știe cât de mult o apreciază și o iubesc. Așa că au lăsat mesajele lor speciale. Le redau așa, necizelate și cu stângăcii, tocmai pentru că sunt sincere:

Vă doresc ca această zi de naștere să aibă tot ce ați dorit și ați visat. Să aibă numai momente fericite și împliniri. Sunteți cu un an mai mare și mai înțeleaptă iar iubirea față de dumneavoastră s-a făcut mai mare. La mulți ani , doamna învățătoare! 

Diana

diana-aniversare

aniversare-andreiilinca-aniversareaniersare-luca

teodora-aniversare

aniversare-doamnaaniversare-bodea

horvat poza.jpg

La mulți ani și din partea noastră, a părinților! Să aveți putere să răzbateți prin toate muncile „sisifice” și să ne ajutați să-i vedem OAMENI!

Vă iubim și vă respectăm.

Cu drag,

Delfinii și părinții lor.

 
6 comentarii

Scris de pe Ianuarie 16, 2017 în Despre copii, Despre viață

 

Etichete: , , , , , , ,

Gică. Gică Contra. De profesie cârcotaș!

N-am să înțeleg, zău, tendința asta a oamenilor de a jigni înainte de a spune „Bună ziua”. Îți vezi liniștit de existența efemeră fluierând a pagubă și pac! Una după ceafă. Din senin.

E ca și cum m-ai vedea pe stradă și m-ai pocni imediat doar pentru că:

  • fusta e prea scurtă,
  • vorbesc pițigăiat,
  • nu mă duce capul să îndrug ceva inteligent,
  • îndrug ceva ce nu e pe înțelesul tău sau care e în deplin dezacord cu principiile tale de viață,
  • râd zgomotos,
  • alte motive pe care le consideri numai bune pentru aplicat o scatoalcă.

Cineva, așadar, mi-a analizat mișcările și a constatat că nu sunt inteligente, prin urmare s-a decis să-mi dea o lecție. Smaf! Până la urmă, de ce m-ai pocni? Ți-am greșit cu ceva? Ce m-aș bucura dacă ai face la fel cu ăia de aruncă ditamai inepțiile pe toate posturile!

Numai că uneori devine grav. Adică nu mă prinzi pe stradă, dar intri în ograda mea. Și mă izbești acolo tot așa, înainte de „bună ziua” ăla de l-ai învățat acasă înainte să împlinești 7 ani.

Un om își face un blog. Ce contează din ce motive? Și pe blogul ăla scrie ce vrea omu’. Că așa e moda: libera opinie și libera exprimare a opiniei în cauză. A, nu ești de acord cu opinia? Foarte bine! Poate omu’ are și el ceva de învățat din asta. Deci dacă dai cu parul, nu se va întâmpla nimic constructiv. Dimpotrivă! Fie primești răspuns identic – ceea ce ar însemna să cobor o treaptă evolutivă ca să vorbim de la egal la egal – fie te dau afară elegant și discret și trag obloanele ca să nu mai intri veci pe tarlaua mea.

Să reluăm: ceva nu-ți convine, intri frumos, dai șapca jos de pe cap, zici „bună ziua”/„salut”/„noroc” sau ceva din aceeași arie lexicală, aștepți să te invit să iei loc și discutăm ca să mă cunoști mai bine. Apoi zici frumos ce anume ți-a deranjat retina și te-a umplut de spume, cu tot cu argumentele contra, ca să pricep. Astfel, mă convingi că dau cu bâta-n baltă când, de fapt, eu credeam că sunt de o inteligență sclipitoare. Și după asta, dacă e cazul, îmi pun cenușă în cap, înghit în sec că am comis-o și remediez inepția.

Ce zici? Mai încercăm o dată?

 
21 comentarii

Scris de pe Ianuarie 16, 2017 în Despre viață, Râsu'- plânsu'

 

Etichete: , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice