Cine sunt

„Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbeşte.” (N. Stănescu)

La asta încă mai lucrez…

Vă rugăm insistent să reveniți 🙂

Later edit:

Nu știu dacă aș putea spune eu exact cine sunt. Poate descoperă cei care caută…Sunt suma lucrurilor găsite aici. Sunt o adunătură de sentimente și cuvinte mai mult sau mai puțin potrivite.

Multă vreme am crezut că sunt o… non-identitate. Apoi mi-am tratat amnezia, refăcând procesul invers.

Cert este că sunt o rusalie și o sânziană, născută „de ziua mea”, cu visuri, dorințe, speranțe, cu bucurii și tristeți, cu bune și cu rele.

 

74 de comentarii

  2. nu râde, bre! am re-actualizat pe aici și am rămas în pană. crezi că dacă aș fi așa de luminată la „creer” cum mă dau, nu aveam vreo 50 de pagini scrise?
    cârcotaș, nene!
    🙂

    Răspunde

  5. Si totusi…
    Atunci cand ajung pe un blog nou, in peste 99% din cazuri citesc intai paginile ‘speciale’, de prezentare (a autorului, a blogului, a ideilor, proiectelor si planurilor autorului, a conditionarilor luate in considerare de catre autor, etc). Aceasta imi ingaduie sa am de la bun inceput o imagine-cadru care cumva ‘sa puna in context’, sa ordoneze si sa expliciteze, sa clarifice, intelesul eventual ambiguu (in sine) al textelor. M-am deprins sa aflu dinainte varsta si originea (geografica, social-economica, etc) a autorului, directia (domeniul) si nivelul studiilor si/sau ocupatiei profesionale ale/a acestuia, hobby-uri/pasiuni, eventuale fobii, si cam tot ceea ce autorul considera ca este caracteristic persoanei sale (INCLUSIV selectia acestor caracteristici este graitoare!…)
    Nu s-ar putea totusi sa gasim si aici o asemenea auto-descriere (caracterizare) mai mult sau mai putin succinta?

    Răspunde

    • cele peste 99% din cazuri ar trebui să fie…norma, nu? în sensul în care lumea obișnuiește (nu este neapărat necesar, nu este o condiție de existență a blogului) să lase un semn la pagina „cine sunt”. Ei, iată, un exemplu de încălcare a normei (dacă prin „normă” înțelegem ceea ce este caracteristic unei mase de utilizatori). Tocmai alinierea la normă o „acuzați” și în articolul de la care a pornit această discuție a noastră. 🙂
      Dați-mi voie să-mi asum aici o altă…să-i spunem, identitate (cu rezervele de rigoare asupra termenului), pentru că nu întotdeauna se suprapun. Poate acest „cine sunt” înseamnă pentru unii „cine am fost” sau „cine vreau să fiu” sau altele. Prin urmare, îmi asum lipsa unei caracterizări care nu cred că este esențială pentru opiniile prezentate aici. Cel puțin deocamdată.

      Răspunde

  6. 1. Chiar daca sunt ‘mai de mult nascut’, te rog (MAI ALES avand in vedere putinatatea cunostintelor mele in mediul virtual si in operare PC, care ma ‘recomanda’ mai degraba drept invatacel, decat drept intelept (!) ) sa folosim – asa cum este obiceiul in mediul virtual – adresarea la persoana a doua singular.
    2. a). Cele 99% din cazuri sunt norma MEA, neobligatorie pt ‘restul lumii’.
    b). Chiar si asa personala, aceasta norma eu am justificat-o, am explicat-o logic, astfel incat are un inteles, nu a aparut ‘fin’ca asa vrea muschiu’ meu’. (Daca bine mai tin eu minte, o explicatie logica – care ‘sa tina’ – solicitasem si eu pt a fi convins sa respect normele ‘celelalte’.)
    Iar „lasatul semnului” la pagina ‘cine sunt’ – nu stiam ca ar fi vreo uzanta; eu de regula ‘las semn’ acolo unde s-a intamplat sa accesez blogul (daca am si altceva de ‘spus’; in caz contrar – la primul articol la care am ceva de spus).
    O idee SI MAI buna am intalnit-o pe vreo doua bloguri – o pagina speciala destinata luarii de contact (cu autorul) a cititorilor blogului (cititori fideli, sau nou-veniti, sau ‘trecatori’ incidentali pe blog) pe ALTE teme decat cele prezente in articole (deci care cam oriunde ar fi off-topic) – inclusiv pt cereri de link-exchange.
    3. Hai sa n-o numim „alta identitate”, hai mai bine sa-i spunem pe numele adevarat: pseudonim. Si nu cred ca exista vreo incompetenta intre nedezvaluirea propriei identitati din lumea reala si prezentarea (totusi) a unui sumar biografic.
    Spre exemplificare: nascut(a) in anul… (sau macar ‘in deceniul’) in… (localitate, sau macar regiune), intr-o familie…; am urmat cursuri succesiv in…, … si… in domeniul… si apoi in domeniul…, iar activitatea profesionala mi-am desfasurat-o in… in domeniul si apoi in… in domeniul, iar acum… etc (adica alte date care consideri ca ar ajuta cititorul blogului sa puna textele in context: fire, pasiuni, vreo eventuala fobie, zodie sau mai-stiu-eu-CE anume consideri dumneata relevant NU pt cunoasterea persoanei dumitale, ci pt intelegerea mai usoara/ mai deplina/ mai corecta a postarilor).
    Chiar si o falsa personalitate este ‘mai acceptabila’ (!) decat niciuna – daca din perspectiva ACELEI personalitati (oricat de ireala, de neadevarata ar fi aceasta in realitate) iti creezi postarile. (Din perspectiva mea n-ai decat sa fii si – spre exemplu – un barbat care a creat acest blog pt a-si putea exprima mai liber latura feminina a personalitatii sale interioare – dar prezinta-ne un CV credibil care sa fi putut conduce (logic) la o personalitate corespunzatoare realitatii dumitale feminine).
    4. Eu exprimasem aici opinia MEA. Blogul este al dumitale, si in consecinta dumneata esti persoana care ‘face legea’, stabileste regulile conform carora acest blog functioneaza. MAI MULT decat atat – TOT dumneata esti si subiectul postarii in discutie, deci ai INCA O indreptatire sa refuzi o asemenea prezentare (ceea ce – in optica mea – nu inseamna catusi de putin ca ideea mea, asa cum am prezentat-o aici, ar fi gresita, ci doar ca nu este adecvata personalitatii dumitale si/sau ideilor/intentiei cu care ai creat acest blog). Sa fii sanatoasa – si pastreaza-ti misterul nealterat atat timp cat vei dori; dar nu uita sa-ti infranezi supararea/dezamagirea daca vreodata (sau daca de obicei) esti inteleasa incomplet, sau gresit, sau deloc: este posibil ca ‘valul de mister’ sa fi avut la aceasta o contributie care nu este de neglijat.

    Răspunde

    • nu este vorba nici de o încăpățânare, nici de rea voință, nici de aerul de mister. doar că blogul nu este foarte vechi, prin urmare, multe mai sunt de cizelat aici. Iar în ultima perioadă l-am cam neglijat. De altfel, nu am mințit când am scris aici că încă lucrez la subiect. Voi găsi o formulă care să fie potrivită ideii pentru care s-a născut acest blog.
      🙂

      Răspunde

  7. Erata:
    „…nu cred ca exista vreo incompetenta…”
    EVIDENT ma refeream la incompatibilitate; oboseala isi spune cuvantul (SI inexistenta posibilitatii de previzualizare si/sau posteditare).

    Răspunde

  9. Nici eu nu am vreun „despre mine”, Dagatha…am, în schimb, un „Celor”…celor cărora le dau din sufletul meu, precum mi-aş dărui-o mie însămi.
    „Despre mine” e peste tot în toate cuvintele, în toate literele…în sunetele lor…şi mai departe de cuvinte, pentru acei ce ştiu să audă suflete.

    Răspunde

    • Fiecare mă știe, mă simte, mă percepe într-un anumit fel. De unde? așa cum ai scris, din ceea ce găsește aici. Îmi place că doar AICI ficecare poate fi „franc”, poate fi el însuși/ea însăși atunci când își spune părerea, atunci când comentează, fără ca această părere să fie „alterată” de identitatea propriu-zisă a autorului.
      Sunt toate părerile astea la un loc, pentru că am transmis toate senzațiile astea la un loc.
      Mulțumesc pentrub părerea TA 🙂
      Mă gândeam acum că nici nu mai este nevoie până la urmă să mai scriu ceva, se subînțelege din ceea ce ați scris voi.
      (nu însemnă că mă sustrag de la promisiunea făcută :-))

      Răspunde

  12. Mda, ai dreptate! Nu poţi să te prezinţi tu în faţa oamenilor, trebuie lăsaţi ei să te descopere. La mine, pă cele două bloage 😉 am comis greşala să pun secţiunea asta… Da’ e vorba mai mult despre ce scriu io pă bloage, nu despre mine… Da’ o las aşa! Am dreptu’ şi io la o greşală(alături de altele 😛 )!!! 😀

    Răspunde

  17. Special am stat la coadă, ca să văd dacă cineva se prinde de adevăratul sens al întrebării. Se pare că nu. Dacă nu ştiaţi, aflaţi acum că există baterii de teste psihologice care, pe lângă întrebări de genul „consumaţi alcool frecvent sau ocazional?”, „până la ce vârstă aţi făcut pipi în pat?”, „când eraţi copil vă plăcea să chinuiţi animalele?”, „sunteţi de regulă sufletul petrecerii”, etc. conţin la final comanda: scrieţi o compunere de 10 rânduri cu titlul : ghici, ghicitoarea mea! „Cine sunt eu”. Desigur Daghata a eliminat „eul” de la final, tocmai ca să se autoexcludă din categoria spovediţilor şi a băgat nişte versuri cu oarece trimitere la subiect, tocmai ca să adoarmă vigilenţa…Şi acum, fiecare cu talentul lui, iar cineva probabil că interpretează. Şi acum bonus: la întrebarea aia cu alcoolul, se răspunde tot cu o întrebare: „Frecvent înseamnă să beau în fiecare zi un pahar de vin la masă şi ocazional înseamnă că săptămânal trag un chef monstru de nu-mi revin decât peste două zile?”

    Răspunde

    • :-))))))))))))))
      Gata m-am prins: ești psiholog!
      Uite, vezi de ce trebuie să nu mai absentezi de aici? mai descifrezi încifrate din astea :-)))

      Răspunde

      • Nţţţ, nu-s! Dacă vrei poţi să mai încerci, deşi e inutil, n-o să ghiceşti niciodată! (asta e aşa, ca să te necăjesc un pic…)

        Răspunde

    • Medicii constiinciosi ar raspunde ca (privind lucrurile STRICT prin prisma cantitatii de alcool consumate) un pahar de vin (~200 ml) ZILNIC este o situatie MULT mai daunatoare decat ACEEASI cantitate de alcool „pe luna”, dar consumata intr-o singura „sedinta” prelungita (spre ex pe la nunti), de 30 x 0,2 = 6 l/luna. (Consumul zilnic creeaza dependenta, cel ocazional nu – chiar daca este vorba despre ACEEASI cantitate de alcool ingurgitata lunar.)

      Răspunde

  18. moama!asta deja e truth or dare? si nici nu poti sa ma necajesti ca inca nu te-am iertat de tot pentru declaratiile catre Mitza :-))) Asta asa… ca sa te necajesc EU nitel :-d

    Răspunde

    • Dator am fost de cand ma stiu, lasa ca e mai bine asa, o sa caut sa ma revansez, vad eu cum, trebuie sa-mi vina o idee 🙂

      Răspunde

  23. „Nu sunt ce par a fi
    Nu sunt
    Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!…
    Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu
    Sau prea curand,
    Sau, poate, prea tarziu,
    M-am resemnat ca orice bun crestin
    Si n-am ramas decat…
    … cel care sunt!”
    (Ion Minulescu)

    (Asta mi-a trecut prin cap cand am citit versurile lui Stanescu)

    Suntem ceea ce gandim, ceea ce spunem, ceea ce facem, ceea ce visam… 🙂

    Si lucram mereu la asta! 🙂

    Spor!

    Răspunde

    • da, și Minuleascu era pe lusta de opțiuni. Numai că m-aș fi îndepărtat de la esența lucrului și a trebuit să aleg între cele două. Stănescu a câștigat 🙂
      Mulțumesc pentru gând și pentru vizită 🙂

      Răspunde

  27. Te citesc de ceva vreme. Mai de la dreapta la stanga, mai printre randuri, mai pe diagonala… cum apuc si eu. Cred sincer ca esti speciala.
    :-*

    Răspunde

    • 😳
      isis, draga mea, nu știi ce bine au prins vorbele tale de dimineață!
      Mulțumesc!
      Mă învârt printre oameni speciali și cred că …se ia! :-))

      Răspunde

  35. Am lipsit din peisaj pe data de 9….a fost ziua finutei mele dar astazi m-am intors stind ca esti inaintea mea cu o zi… am citit ce frumos ai scfris si cum „”comentariile nu sunt permise”” mi-am facut loc aici.
    La multi ani pentru ziua de ieri….La multi ani pentru ceea ce ai devenit si ceea ce esti…

    Răspunde

  37. apoi vara’mea…… eu is cel mai curios de subiectul asta…… tot il verific da’ tu nici ca mai revii sa ne spui cine esti tu …..asa in viziunea ta:)… ca in viziunea noastra, a fiecaruia dintre noi cei care am tot citit ce scrii tu pe aici s-a creat o imagine. La unii doar o imagine virtuala, la altii s-a adaugat inca o imagine langa cea reala. La mine pot spune ca s-a mai adaugat ceva pe langa tot ce stiam deja, ceva placut care ma face sa vreau sa citesc mai des ce scrii tu si cine stie poate aici mai descopar si pe altii care scriu asa frumos ca tine. (ptiu’ drace am ajuns sa zic ca incepe sa imi placa sa citesc…. asta nu s-a mai intamplat de foarte mult timp).

    Asa ca ar fi cazul sa iti faci timp si sa mai completezi si tu ceva pe aici:)

    Răspunde

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s