RSS

Școala de vară la final

Un adevărat maraton săptămâna asta la Colina! Școala de vară s-a „întâmplat” de-a lungul a cinci zile, așa cum era planificat.

Ultima zi…e ca ultima zi. Toată lumea este ușor plicisită și abia așteaptă să se termine totul. M-am temut că nu vor ma apărea și azi sau că nu vor avea chef de nimic. Mai ales că de dimineață temperaturile au luat-o razna. Așa că a trebuit să mă gândesc la niște activități care să-i trezească din amorțire, în caz că apăreau. Deși erau programate experimente simple, lipsa ingredientelor ne-a cam dat planurile peste cap. Prin urmare, am trecut la „Planul B”. 😀

Încet-încet, piticii s-au adunat la foișor. 7+1. Restul (de doi), absent motivat! 😉

Promisesem că facem niște „teme” distractive și chiar asta așteptau de la mine. Așa că am făcut calcule matematice…altfel:

Apoi ne-am jucat cu literele și silabele:

Jocul cu descoperirea diferențelor a fost mereu unul dintre preferatele mele și ale Prințului. Nu putea lipsi din listă! 😉

Screen Shot 2017-08-04 at 09.15.25.png

În partea a doua ne-am luptat cu câteva probleme de logică. Unele mai simple, altele mai dificile, unele cu răspunsuri evidente, altele mai alambicate. Iată câteva exemple:

  • Într-o familie avem următorii membri: mama, tata, patru fiice ale celor doi părinți deja menționați, iar fiecare fată are un frate. Câți membri are familia?
  • Iți imaginezi că te afli într-o barcă înconjurată de rechini, iar aceasta se scufundă. Cum supraviețuiești? 
  • Ce a fost mai întâi: oul sau găina?

Am fost curioasă de părerea lor despre ce s-a întâmplat zilele astea, așa că i-am rugat să răspundă la câteva întrebări. Unele răspunsuri au fost drăguțe rău! 😀

De ce ai venit la Școala de vară? 

  • „pentru că în același timp mi-am terminat o parte din teme prin joacă”
  • „ca să mă distrez”
  • „pentru a face activități și pentru a nu uita lucrurile de la școală”
  • „că vreau să învăț de două ori: și cu părinții, și cu Școala de vară”
  • „să nu uit nimic și să stau cu prietenii”
  • „să mă distrez”

Cu ce te-a ajutat Școala de vară? 

  • „Să fiu deștept!”
  • „să-mi trezesc creierul”
  • „să învăț lucruri noi”
  • „Școala de vară m-a învățat să-mi dau seama că munca se poate face și prin joacă” 😉

Ce notă ai da activităților? 

Am primit 5 note de 10, o notă de 9.50 pentru că „mi-ar fi plăcut să facem și un proiect” (Anastasia) și o notă de 8 de la Alex „deoarece majoritatea activităților nu au ieșit” 😀

Data viitoare am primis să țin cont de propunerile lor care au vizat neapărat, printre altele, un concurs de Kendama (cum de am uitat???) și, evident, fotbal! 😀

După ce soarele a obosit, am ieșit afară la tura a doua. Jocurile au fost diferite și au stârnit râsul. Ceea ce ne și doream! 🙂

Acum că s-a terminat… mă gândesc că pot să-mi iau o vacanță! 😀 Deși mi s-a părut că aud pe cineva spunând „Ne vedem luni, nu??”.

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe August 4, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , ,

Ziua a patra – Socoteala din târg cu cea de acasă

Atunci când faci niște planuri, trebuie să ai în vedere și probabilitatea ca acestea să-ți fie date peste cap. Ori ai deja pregătită varianta B, ori te adaptezi din mers.

Trei năzdrăvani și-au anunțat absența (motivată foarte serios de antrenamente, respectiv o meditație la matematică).

A, știi…nu putem veni mâine! Ne pare atât de rău că ratăm tocmai ora de lectură!

Serios? Cum să las copiii neîmpăcați!

O mutăm!

Nu cred că au luat în calcul varianta asta, mai ales dacă e să mă iau după privirea lor de după ce au primit vestea. Cert este că am cosmetizat puțin programul de astăzi. Nu ne mai trezim cu noaptea în cap (decât cei trei crai care aveau treburi 😈 ) și schimbăm și locul, că tot înnebunești de cald deja de la ora 9. Toate astea ca să avem întreaga echipă la activitate. Zis și făcut. La ora 10.30, încolonați, cu rucsacul în spinare, cu șapca pe cap și apă multă la purtător, plus un sendviș, am pornit spre oraș.

IMG_20170803_103814.jpg

Varianta 5+1, că pe ceilalți urma să-i culegeam de pe drum. Numai că am ales să mergem cu  microbuzul, ca să scăpăm de comoditate și să mai vedem lumea. 3 lei, 10 minute. O aruncătură de băț până în parcul mare. Unde mai pui și distracția de pe drum.

În parc, răcoare! Aproape ne-am bucurat că am schimbat și ora și locul. I-am așteptat și pe ceialți și am savurat pachetul de acasă (sau încropit pe drum), ca să avem un start promițător.

Până s-au adunat ei, am încercat o vizită la Biblioteca Județeană. Din păcate, ideea mea de a le face o surpriză a rămas doar idee, întrucât nu am sunat dinainte pentru o programare. Păcat, ar fi fost frumos să viziteze biblioteca și să aibă o experiență de lectură unică. Evident, nu este nimic pierdut, zile de vacanță mai sunt, iar dacă ne potrivim programele, am să mă țin și de surpriza cu pricina.

La început (vreo jumătate de oră), a citit fiecare ce a vrut. Și-au adus de acasă cărțile preferate, și-au găsit un loc comod și s-a făcut liniște. (În punctul ăsta mi-am făcut o cruce mare!) I-am urmărit din umbră, la propriu, căci am găsit un copac sub care mi-am făcut și eu norma de lectură. Le-am luat și niște pere moi și dulci, ca să meargă treaba bine.

Apoi am schimbat activitatea, ca să nu fie plictisitoare și ca să fiu sigură că nu citește nimeni „în gol” sau că ar avea vreo intenție să mă păcălească. Cu ajutor de la Doamna noastră, am ales niște texte cu învățături, apoi am ales un capitol din Aventurile lui Habarnam.

Sincer, am avut emoții cu activitatea de astăzi. Mai întîi că lectura…știm cât de apreciată este în ultima vreme, mai ales de când Kendamele și spinnerele ocupă primul loc în viețile lor. Și apoi pentru că răbdarea nu este tocmai punctul lor forte. Îmi și imaginam cum alerg după ei printre mașinuțe, tobogane, leagăne etc. Cu toate astea, cred că s-au distrat și că le-a plăcut. Mai ales că ne-a prins ora 14.30 în parc, pe iarbă, cu foile în mână. Mai pregătisem un text, la sugestia colegei mele, Ramona M.: MONSTRUL COLOMBRE – Dino Buzzati. M-am gândit, totuși, să nu întind coarda mai mult decât e cazul, poate îi mai prind și altă dată. În plus, le fugea gândul la supriza promisă: o masă la McDonalds. 😀 Deh, arta cere sacrificii! Astfel că ne-am strâns catrafusele, și am pornit repede la masă! Tot pe jos, desigur! 8+2! Adică efectiv complet! 🙂

IMG_20170803_135953.jpg

Mi-a plăcut că s-au descurcat singuri cu propriile comenzi. Fiecare și-a cumpărat ce a vrut, au fost siguri pe ei și foarte respectuoși.

La final, „mama Alina de Vlad” le-a făcut cinste cu o înghețată, ca să fie meniul complet! 😀

dav

Apoi, fuga-fuga la microbuz, ca să nu-l ratăm!

Căldură mare, monșer, și azi! Ne-au trecut toate apele pe drumuri între destinații, dar a meritat. Și ne-am trezit că ajungem acasă după ora 16!

După amiază, lucrurile s-au precipitat puțin, având în vedere că deja erau rupți de oboseală și că pe înserat se anunța un meci de fotbal în cartier. Prin urmare, i-am cam pierdut de clienți: împăștiați, gălăgioși, lipsiți de concentrare – jocurile nu prea ne-au ieșit, așa că la un moment dat, epuizată, am cedat. Amânăm pentru mâine, că tot e ultima zi.

Din cele 7-8 joculețe, am reușit să ducem la capăt vreo 4.

Mâine este ultima zi din Școala de vară de la Colina. Mai avem activități amânate și lucruri pe care ne-am propus să le facem. Asta dacă mai am cu cine după „maratonul” celor patru zile!

Va urma (sper!) 😀

 
Un comentariu

Scris de pe August 3, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

Ziua a treia. Tot „școală de vară” la Colina

Indiferent de program, diminețile au, invariabil, același ritual. Unii se trezesc cu noaptea în cap și sunt deja la foișor înainte de ora stabilită pentru întâlnire, iar alții se luptă cu somnul dulce de dimineață și ajung…după ora 9. Am ales ora 9.00 din mai multe motive:

  • dimineața randamentul e maxim
  • se încălzește extrem de repede, așa că trebuie să terminăm cu temele până nu ne termină soarele pe noi
  • ies și cei mici la joacă și trebuie să împărțim, frățește, foișorul

Iar azi…pentru că e română…e mai greu. 😈

Tot 8, dar în varianta 6+2. Lose some, win some! 😀 Unul a fost răpit iremdiabil de somn, dar am primit la schimb o domnișoară, dornică să facă parte din gașcă.

Cine a avut caiete de vacanță, a lucrat nestingherit, cine nu, nu a scăpat! Se găsește ceva de făcut la română! Am mai uitat câteva lucruri de când am intrat în vacanță, iar asta înseamnă că de la toamnă trebuie să ne apucăm serios de treabă.

(fragment din manualul digital pentru clasa a V-a, Editura Paralela45)

Partea a doua a venit cu niște integrame. Tot pentru începători. Ca să ne aducem aminte cum stă treaba cu sinonimele, dar și cu câteva „jocuri de cuvinte”. Spre bucuria mea, i-a prins, iar unele definiții și-au găsit răspunsul imediat.

Pentru că ieri am schimbat programul din lipsă de tricouri, astăzi nu mai puteam să ratăm activitatea creativă de reciclare a unor lucruri de care nu mai avem nevoie. Cu ajutorul „mamei Alina de Vlad”, am făcut rost de… material didactic, așa că ne-am apucat de treabă din nou.

Evident, s-au ivit alte…probleme:

  • Eu nu tai tricoul ăsta! Am să plâng! Încă îmi mai vine! 
  • Hei, vreau eu tricoul tău! Să-l port, nu să-l tai!
  • Astea sunt tricourile mele! De ce le-ai luat?
  • Și ce vrei să facem cu ele? 

Când au auzit ce am de gând să facem, s-au dezumflat. Normal, băieților nu le plac lucrurile …handmade! Și cum fetele erau prea puține ca să mă susțină, mi-a fost cam teamă că ratăm activitatea. Mi-am văzut de ale mele. Până la urmă, și dacă sunt spectatori, tot e un câștig. Am făcut și eu schimb de tricouri cu unul dintre ei, că mi-a plăcut mai mult al lui 😈 și m-am apucat să tai. Dacă începutul părea un fiasco, finalul a devenit o isterie. Toată lumea tăia tricouri și se poza cu rezultatul „muncii” lor.

Această prezentare necesită JavaScript.

La final, tricourile au devenit maiouri (pe care le-au purtat tot restul zilei, semn că nu mai erau atât de vechi și nefolositoare 😀 ) sau au purtat numere/nume/desene spre distracția tuturor.

Totuși, ar fi frumos să avem și niște produse finale mai „serioase”, zic! Norocul meu a fost tot cu fetele (cele două!):

Să vă spun un secret! 😈 De fapt, toate activitățile astea au fost concepute pe placul meu! 😀 De aceea, nu puteam rata ocazia să-mi fac și eu o gentuță nouă, să-mi încapă materialele pentru Școala de vară de la Colina 😀

La amiază, căldură mare, monșer! Și când spun „mare” trebuie să se aibă în vedere fapul că m-a luat cu leșin numai cât am ieșit să plasez strategic bilețelele care să-i conducă spre comoară. Cu peripeții și asta, căci când am crezut eu că m-am pitit mai bine, au început să apară și dumnealor de prin scări de bloc, pe unde se aciuaseră de căldură.

I-am împărțit în două echipe (mereu vaut o soluție echilibrată și nu neapărat pe criteriul prieteniilor): echipa roșie și echipa albastră.

Jocul nu e chiar nou pentru ei, cei mai mulți l-au jucat la aniversarea de 7 ani a Prințului. Am schimbat textele, evident și am introdus „destinații” noi. Echipele primeau câte o strofă care reprezenta indiciul următor. 10 plicuri, 10 sarcini. (Greu să-i urmărești!)

Ultima, cea mai dificilă, presupunea să răspundă la două ghicitori.  Ia să văd dacă voi vă pricepeți 😉

Am un copac cu patru crengi;
una înverzește;
a doua rodește;
a treia vestejește;
a patra se usucă.

Mama are,
Tata n-are,
Mama mare și ea are,
Și marinarii pe mare.
Ce este?

Bilișoare roșioare,
Strălucesc frumos la soare,
Cu codițele perechi,
Să le pui după urechi.

De ce iei, de ce crește tot mai mare.
De ce pui, de ce scade tot mai tare.
Ce este?

Iar la final, o înghețată! 😀

Și așa s-a dus și ziua a treia a Școlii de vară de la Colina. Unii mai obosiți, alții mai încântați. Să vedem ce ne rezervă celelalte zile! 😀

(Va urma)

 
Un comentariu

Scris de pe August 2, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , ,

Școala de vară la Colina – Ziua a doua

Pe principiul „nicio zi nu seamănă cu cealaltă”, azi am început diferit. De dimineață ne-am adunat 7+1, unde 1 reprezintă prințesa unică. E un progres față de prima zi, nu? 😀 8 candidați mi se par suficienți ca să pară o școală de vară adevărată, nu? E drept, Somnul a încercat și azi să facă ravagii, dar nu i-a mers. Au întârziat doar puțin(i). În plus, se anunța o zi importantă, având în vedere că urma să ajungă la Colina și Tomaso, vecinul din Italia. Se întâlnesc în fiecare vară și este o parte foarte importantă din gașcă.

sdr

Am început cu matematica. Muuuult mai îndrăgită decât româna, firește. Fiecare a venit cu caietul lui de vacanță, iar unde a fost cazul, am făcut rost de niște teste numai bune pentru pregătirea de examen. 😈

Da ce, știi și matematică???” s-au speriat cei mai mari.

Nu (mai) știu matematică. Îmi mai dau cu părerea din când în când sau mai caut o formulă uitată ca să pot rezolva o problemă. Dar cam atât pentru clasele mari. Însă era necesar și exercițiul ăsta între activitățile noastre pentru școala de vară. Așa că au lucrat cum s-au priceput și sunt sigură că părinții le vor mai da o mână de ajutor la verificare. Dacă nu, doamna profesoară când începe școala! 😀

sdr

După o oră, am schimbat „jocul”. SUDOKU a fost mereu unul dintre jocurile mele preferate. Mi se pare că antrenează foarte bine creierul și de aceea am căutat o variantă ”făcubilă” și pentru începători. Surpriză! A mers! Ba chiar au mai cerut câte o tură și am fost foarte bucuroasă că s-au descurcat singuri!

Această prezentare necesită JavaScript.

Uneori, apar schimbări în program și trebuie să ne adaptăm. Cum unii au uitat de tricoul vechi și de foarfecă (așa cum plănuisem inițial), am reconfigurat traseul. Astăzi ne-am jucat cu pastele.

Această prezentare necesită JavaScript.

Am luat de ieri cu „mătușa” Luciana de Andrei Mare tot felul de sortimente de paste. Le-am arătat câteva idei ca model, dar m-am simțit foarte încântată că unii au vrut să facă „de capul lor”. Și…a ieșit o adevărată expoziție. Sincer, nu m-am așteptat să fie atât de prinși, mai ales că vârstele lor sunt atât de diferite, de la clasa a III-a, la clasa a VIII-a.  Bine, mi-a luat 10 minute să îi conving pe unii să nu mai mănânce pastele așa, în stare brută, adică nefierte. Dar se pare că a fost o treabă distractivă pentru ei, spre disperarea mea.

dav

Și pentru că au fost atât de implicați, astăzi au primit și o surpriză de la „mama” Geanina de Alex. PIZZA!!!!! 😀

Dacă le-a plăcut??? Haha! Suficient să spun că pentru așa o surpriză ar mai fi făcut o oră de exerciții la mate!

Am făcut șu puțină ordine în foișor, dacă tot am fost pe acolo…

sdr

Pauza de prânz a fost rezervată sosirii lui Tomaso. L-au așteptat cu gălăgie chiar în curtea lui, unde au primit gogoși de la doamna Elena. Asta viață! 😀 Nu am avut timp să mă odihnesc, pentru că de pe la ora 16 mă asaltau cu întrebări:

  • Cât e ceasul?
  • Nu ieșim la activități?
  • Dar azi ce jocuri facem?
  • Dar poate juca toată lumea? 

Și am luat-o de la capăt. La peste 30°C la ora 18.

Astăzi au fost 7-8 joculețe, fiecare dintre ele a fost primit cu bucurie, așa că ne-am lungit peste programul stabilit inițial. Am ales să le postez pe cele mai reușite, poate sunt sursă de inspirație și pentru alții.

Baloanele ne-au dat bătăi de cap. Ba le-am scăpat, ba le-am spart…Dar au fost și sursă de distracție în patru jocuri diferite.

Conform sloganului „Tu știi ce face copilul tău?”, eu zic că ei fac bine cu toții! 😀

Partea frumoasă este că s-au distrat. Acum să vedem dacă mai vin și mâine! 😀

Se impune o precizare. Nu am îngrădit nimănui accesul la aceste activități. Dar în calitate de organizator, mi-am permis o singură condiție: cine vine la joacă, musai să vină și la „teme”. Distracția vine DUPĂ muncă. Astfel că s-au triat singurei 😀

……………………………………….

Ziua întâi

 
2 comentarii

Scris de pe August 1, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , ,

Școala de vară la Colina

Școală??? Vara??? Ăăăăăă, frateeee!!! (replică urmată de un spate întors și diverse vorbe de…blagoslovire).

Cam așa arăta prima reacție la o vorbă aruncată mai demult. E drept, asta se întâmpla cu băieții, căci cu fetele e altă treabă: ”Mai știi cum am făcut noi niște concursuri într-o vară?” Aprob cu o mișcare a capului și cu un zâmbet larg. Cum să nu știu…Cu drumeții, experimente, cu jocuri și concursuri.  ”Și? Nu mai facem?”

Ei, de parcă nu mai venea întrebarea! 😀

Numai că ei nu mai sunt chiar mici. Au început să plece prin tabere și tare greu îi mai prinzi pe toți odată acasă. Plus că preocupările lor sunt altele de acum. Și taman pe fete le-am pierdut! Programul lor de vacanță nu s-a sincronizat cu planurile mele.

Am zis să îmbinăm utilul (câteva teme din caietul de vacanță) cu plăcutul (niște activități distractive). Am scotocit prin vechituri, am mai căutat și idei noi și am pus la cale un program demn de Școala de vară la Colina– marcă înregistrată.

Unii au zis: ”Vaaai, ce frumos!”. Alții… au strâmbat puțin (mai mult) din nas. M-am temut puțin că le fac singură, ce e drept… Dar m-am bazat pe faptul că dacă reușesc să conving cel puțin doi am o șansă.

Așa că am început cu emoții prima zi. Patru băieți și o fată simpatică s-au înfățișat la ora 9.00 în foișor, după program. Cuvântul ”dictare” nu a sunat prea bine. Ba că nu au mai făcut de multă vreme, ba că sunt prea mari pentru asta, ba că se descurcă și nu e cazul… În final, s-a dovedit că se cam impunea. Vara, căldura, toropeala…dau amnezie. Ortogramele se amestecă, semnele de punctuație sunt un mister. Iar când vine vorba de a ne imagina câte ceva….e groaznic! ”Cum arată, după tine, țara perfectă?” – se pare că a rămas la stadiul de semn de întrebare.

Pentru că au năvălit cei mici peste noi cu jucăriile, am schimbat decorul. Și activitatea. Bietul nuc ne-a ținut umbră și ne-a ascultat toate minunățiile și născocirile din timpul activității.

dav

Tot creativitatea am vrut să o scoatem din bârlog, dar pesemne că este încă toropită de căldură. Între timp s-a alăturat și cursantul cu numărul 6, păcălit de regele Somn în dimineața asta!

Mai întâi am transformat numerele în desene, apoi am dat frâu liber imaginației. Și ne-am făcut expoziția:

Această prezentare necesită JavaScript.

Tot nu i-am câștigat în punctul acesta al programului! Dar…aveam asul din mânecă! 😀

După ce s-a mai răcorit nițel, am început partea a doua. Trebuie să spun că ideile nu îmi aparțin în totalitate și că pe unele le-am împrumutat sau le-am adaptat după alte idei mărețe:

  1. Cartea mare a jocurilor
  2. Filmulețe de team building 
  3. Pagina de Facebook Brincadeiras e Jogos

În total au fost 8 jocuri. De departe cel mai apreciat a fost ultimul! 😀 Circuitul pe care l-am construit după modelul ”BootCamp de Colina” implementat (cu forța 😈 ) de Dalina FITness i-a lăsat fără energie! (Așa am crezut eu. S-a dovedit că mai aveau resurse destule chiar după ce au refăcut circuitul de vreo 6-7 ori fiecare, de mă plictisisem eu!).

S-au întrecut, s-au distrat, au râs unii de alții, s-au încurajat (pe alocuri) și…nu s-au plictisit! Asta e de bine, mă gândesc.

Seniorul echipei a vrut să scoată timpul cel mai bun. Deh, el e sportiv de performanță!

Prințesa nu s-a lăsat mai prejos!

Juniorul a făcut față cu brio!

Cât despre Prinț…numai de bine! 😀

Mâine se anunță nou-veniți. Programul e altul. Să vedem dacă ne iese.

(Va urma)

………………..

 
7 comentarii

Scris de pe August 1, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , ,

pot jura că ești acela*…

*

pot jura că ești acela
al cărui chip întors
spre scurgerea apelor învolburate
îl visez
când luna se joacă
mângâindu-mi pleoapa

pot jura că ești acela
de care mi-am lipit dorul
într-o noapte de vis
pe stânca aceea
cu ochii deschiși
cu trupul deschis
cu mintea deschisă

pot jura că ești acela
care a sfârtecat prăpăstii
între ieri și mâine
care a deschis ceruri
care spart timpul
croindu-și loc
între tâmple

pot jura că ești!
același…

postare blog

(sursa foto: Pixabay)

………………………………………………………………..

După atâta vreme…am poposit la Psi și m-am trezit cu un dor… Mai ales dacă provocarea vine de la Marin Sorescu

 
4 comentarii

Scris de pe Iulie 7, 2017 în Amelie, Literare

 

Etichete: , , , ,

#elevicucarenemândrim

#elevicucarenemândrim

Postarea aceasta este despre ei! Poate și puțin despre mândria mea nemărginită astăzi, la aflarea unor rezultate la examenul lor cel mai important.

Ni se pun în mână destinele unor copii. Unii sunt vulnerabili, alții ambițioși. Pe unii îi poți modela ușor după principii și valori general umane, în timp ce alții sunt nărăvași, refractari la tot ceea ce înseamnă părere venită de la un adult. Adesea este o luptă ”care pe care” din care ar trebui să iasă numai învingători. Iar despre elevii mei de clasa a XII-a pot spune astăzi că sunt niște învingători!

Este foarte greu să lupți cu mentalitățile! Doar pentru că sunt la un liceu cu program sportiv, elevii mei au fost adesea ironizați sau subestimați. Cei mai mulți nu au fost foarte afectați, însă o parte s-au revoltat. Și asta pentru că eforturile lor sunt duble față de ale unor colegi de la alte licee. Ei trebuie să-și împartă mereu timpul între a învăța și a face sport de performanță. Trebuie să recupereze materia între două antrenamente dificile sau între cantonamente care îi epuizează. Cu toate acestea, au ținut pasul mai mult decât onorabil. O dovedesc și mediile foarte bune de la finalul clasei a XII-a. Iar bacalaureatul nu este decât este un test pentru ei, în acest sens.

Este foarte greu să lupți și cu un sistem construit anapoda. Nu există o programă diferențiată pentru cei de la liceele cu program sportiv, deși ei au, evident, un alt orar  decât cel obișuit. Trei ore de română pe săptămână, o oră de istorie și una de geografie – materiile lor de examen. O fi suficient? Nouă nu ni se pare. De precizat că nu dau teze la istorie și geografie, ci la biologie și un obiect de specialitate, dar care NU se află între opțiunile lor de examen.

Este foarte greu să lupți cu ceea ce este în sufletul lor! Depresiile sapă adânc în inima celor ai căror părinți sunt plecați în străinătate de prea mult timp. Sau în sufletul celor care se știu și se simt diferiți de ceilalți și, prin urmare, sunt inadaptați. Unii își câștigă deja existența în domeniul sportiv. Ce ai alege între a merge la școală și a merge la antrenamente și competiții care îți aduc un venit, oricât de mic ar fi el? Alții se luptă cu ei înșiși și cu lumea din jur, singuri (a se citi ”orfani”!), fără să înțeleagă ce fel de Dumnezeu i-a lăsat fără un sprijin pe lume. Le repeți că viața este un dar și că numai noi înșine o putem face frumoasă și împlinită. Și în timp ce le spui asta privindu-le ochii triști, îți dai seama că nu este suficient! Și te simți cu mâinile legate, neputincios. Sunt prea puține lucruri pe care le poți face pentru ei, dincolo de datoria (morală) de dascăl…

Dar tocmai aceștia au răzbit primii! Au obținut medii peste 8 și aceasta a devenit una dintre marile bucurii ale vieții pentru ei! Azi am făcut ”slalom” printre apelurile telefonice. Închideam unora, răspundeam altora! I-am auzit chiuind de fericire, țopăind și râzând (sau chiar plângând). Și m-am bucurat alături de ei!

Da, sunt mândră de elevii mei de la Liceul cu Program Sportiv Bacău! Sunt mândră că și-au învins temerile, că au știut să se mobilizeze și că au dat la o parte toate obstacolele de care se tot împiedicau.

12 A LPS Bacău

Astăzi nu mai este vorba despre rezultate dezastruoase la examenul de bacalaureat! Ci despre niște copii frumoși care au reușit să facă pasul cel mare!

 

 

 

 
4 comentarii

Scris de pe Iulie 5, 2017 în Despre viață

 

Etichete: , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice