RSS

Arhive pe etichete: câini

Oameni și câini (IAAAR???)

Sper că subiectul nu va deveni o obsesie a subsemnatei legată de prezența bietelor patrupede bipede în viața mea! Dar de data asta chiar am nevoie de ajutorul iubitorilor de animale. Și știu că am câțiva printre prietenii mei buni, oameni cu capul pe umeri, care pot să-mi spună dacă aberez fără șanse de a-mi mai reveni vreodată sau am o fărâmă de dreptate.

Să reluăm!

Nu sunt în măsură să spun unuia sau altuia unde și cum să-și crească animalul sau animalele, după caz. Dacă persoana se simte fericită cu un câine, o pisică, un porc, o găinușă etc în propriul apartament, mi se pare foarte potrivit. [Dacă eu însămi aș fi în stare, dacă aș avea timp și, mai ales, nervi să mai strâng și după altcineva prin casă, probabil că mi-aș asculta dorințele, acum reprimate, din vremea copilăriei. (Mi)-aș face copilului un cadou maxim (după ce aș rezolva problema alergiei!) chiar și fără să fie ocazie specială: un cățel sau o pisică. Analiza aprofundată a problemei a dus la concluzia că nu e cazul. Cel puțin deocamdată.] Dar atunci când aceeași persoană eșuează în a respecta drepturile sau intimitatea sau siguranța propriilor semeni, cred că este la fel de potrivit să-i reproșez acest lucru (calm, decent sau agresiv, după caz și preferințe).

Studiu de caz

Loc de joacă. Același loc de joacă, dat în folosul întregii comunități (așa, mică și intimă cum e ea), dar îngrijită mereu de cei 5-6 oameni din proprie inițiativă. Copii. Vreo 5 de data asta. Printre ei, Iulia. 3 ani și-un pic. Delicată și sensibilă ca orice domnișoară de vârsta ei. Se joacă nestingherită pe gazon. Deodată, un câine se aropie de ea în fugă. Copila urlă din toate puterile de am ieșit la geam să văd ce arde. Nu ardea. Dar Iulia era mai mult decât speriată, alergând în brațele mamei ei, gravidă, care se afla pe bancă la câțiva metri. Mama se întoarce spre stăpâna inelelor lesei cu un glas amenințător. Cu siguranță, câinele – un Golden Retriever simpatic – nu avea nicio intenție malefică. Cel mai probabil credea că și-a găsit un partener de joacă. Doar el credea asta. Pentru că Iulia s-a oprit greu din plâns. Ușor de înțeles de ce: dacă s-ar fi ridicat în poziția bipedă, câinele ar fi depășit-o în înălțime. La asta se adaugă elementul surpriză: a apărut deodată, în viteză cu gura larg deschisă.

Să analizăm

La fel de speriată, mama i-a strigat „cocoanei” cu nume de prințesă, să-și țină câinele în lesă. Răspunsul este demn de analiză pe text:

Ține-ți tu copilul!

În lesă????? Sau cum să țin un copil care a ieșit să se joace, nu singur, ci sub supravegherea mea?

Mă aflu în dificultate acum. Dacă trebuie să ne ținem copiii când ies să se joace LA LOCUL DE JOACĂ SPECIAL AMENAJAT, cum se face asta? Cu o sfoară, ca să-i tragem spre noi când e vreun pericol? Sau să folosim sfoara pentru a ne lega de ei, tot pentru siguranța lor? Legile astea m-au bulversat… Nu câinele trebuia să fie în lesă???

Obligaţiile stăpânilor de câini, reglementate prin lege

Potrivit legii 258 din 2013, posesorii de câini sunt obligaţi să îşi identifice prin microcipare animalele şi să le sterilizeze, excepţie de la sterilizare făcând câinii acreditaţi de Asociaţia Chinologică Română. Amenda este de la 5.000 lei la 10.000 lei.

De asemenea, proprietarii şi deţinătorii de câini au obligaţia de a menţine igiena în spaţiile publice, în spaţiile adiacente acestora, în holurile şi căile de acces ale spaţiilor locative. În caz contrar, amenda este de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Potrivit Hotărârii 120 din 2010, în Bucureşti [bănuiesc că dacă e la capitală..se poate extinde, nu?] se interzice plimbarea pe domeniul public (alei asfaltate, trotuare) a câinilor de companie, fără ca proprietarul acestuia să dispună de materiale necesare pentru curăţarea locului şi evacuarea dejectelor fiziologice, respectiv excrementele. De asemenea, potrivit Hotărârii se interzice plimbarea câinilor de companie prin parcuri şi grădini fără lesă, iar cei din categoria câinilor agresivi fără botniţă, unde proprietarul animalului de companie trebuie să păstreze curăţenia. Toţii câinii cu stăpâni trebuie să fie vaccinaţi anual împotriv turbării.

Răspunsul „cocoanei” îmi dă de înțeles că pe dumneaei o doare-n bot…niță de legea care mă protejează pe mine sau pe copilul meu. Mie de ce mi-ar păsa suficient cât să-mi bat gura aiurea? Nu mai bine o (altă) reclamație?

Ah! Să nu uităm! Doamna este aceeași care a făcut ea însăși reclamație la Protecția Animalelor anul trecut că nu se respectă legea animalelor în cartier. A animalelor fără stăpân, să ne înțelegem. Pe care tot dumneaei le hrănește cu resturi alimentare de la balconul personal. Foarte sănătoase, de altfel! Special pentru câini sănătoși (???)!

M-a luat revolta!

 
35 comentarii

Scris de pe octombrie 2, 2015 în Păreri

 

Etichete: , , ,

Viața pusă în…plan secund

Dă-o-n dracii ei de treabă!!!!

Vi se întâmplă câteodată să vreți să fugiți de ceva (de un subiect, în cazul de față) și totuși să vă urmărească mai rău ca un câine credincios? Aoleu! Am spus câine????

Am intrat furtunos pe ușa apartamentului în coproprietate cu o anumită bancă și am dat cu nasu’ (de altfel finuț) în cutia denumită generic televizor. La țanc! Știrile anunțau oribilitatea din parcul Tei. Rămân pironită, deși fug de știri ca necuratul de tămâie, dar m-au șocat iremediabil două lucruri:

1. Faptul că un COPIL moare! Indiferent de împrejurări, nație, etnie, stare de sănătate, adică în afara oricăror detalii care și așa nu contează. UN COPIL! Aspectul este dublat de absurdul întâmplării : în secolul nostru se mai moare din așa ceva!

2. Faptul că, DIN NOU, plasăm punctul 1 de mai sus în plan secund și ne orientăm, CA DE OBICEI, asupra unor discuții în jurul cozii (marș!):

  • cine sunt responsabili
  • cine trebuie să plătească
  • ce orientare politică avea câinele
  • ce-or zice ăia de la Protecția animalelor
  • ș.c.l. /ș.a.m.d

Înjur birjărește și plec din camera unde e cutia blestemată, ca să scap de tentații necurate.

Mă aciuez la laptop și dau să verific toate neverificatele. Evident, mă lovesc de postări, știri, poze cu aceeași tematică pe bloguri, pe rețele de socializare, pe mail. Pe unele le-am citit, fie la SimonaTache, fie la Vienela, pentru că am încredere în opinia proprietarilor. Ulterior, am citit alte scrieri la Adelina și la Cristina. Discuțiile, comentariile, certurile, TOATE au luat-o razna și au făcut aceeași eroare: au mutat punctul de interes în alte câmpuri, lăsând cel mai important aspect, din nou, în plan secund. Totuși, un copil a murit! O situație care se repetă și pentru care nu s-a găsit nici până acum o soluție tocmai pentru că

  • ne certăm pe tema dreptului omului vs.dreptul animalului
  • aruncăm pisica moartă și băgăm struțul cu capul în nisip (asta ca să rămânem în domeniul de referință al discuției)
  • implicăm latura politică
  • intrăm în polemici cu vajnicii susținători ai drepturilor animalelor.

Unele comentarii ale celor menționați la ultima steluță m-au determinat să iau tastatura și, din două, una: ori să izbesc cu ea de tencuiala bucătăriei ori să o folosesc întru exprimarea unui punct de vedere (a se citi „vărsarea nădufului”). Cum nu am bani nici de tencuială nouă, nici de tastatură, am mers pe varianta be.

Așadar, să le spun eu iubitorilor de animale cum stau lucrurile din propria perspectivă.

1. Și eu iubesc animalele. Mai întâi pentru că sunt și ele creaturi, adică sunt vii! Am avut pisici, am plâns după fiecare câine care ne-a murit, cât eram copii, la bunici. Și altele pe care le pot detalia la cerere.

2. Nu aș putea niciodată să compar o viață a unui om, mai ales a unui copil, cu aceea a unui animal. Da! Probabil că am să putrezesc în fundul iadului conform unor dogme religioase pentru această afirmație, dar mi-o asum.

3. Ce naiba înseamnă „câine urban”??? În primul link, cel către blogul Simonei Tache, am găsit un pasaj aparținând unor reprezentanți de asociație pro-canină care m-a șocat:

Prezența unui câine urban în viața orășeanului este un factor psihologic pozitiv.

Să mă scuze minorii și „maica-terezele”, dar WTF????

4. Adaug la punctul 3 replica: „nu e vina câinelui, ci a copilului care a) l-a provocat; b) nu era însoțit de bonă/părinte/bunică/tutore sau c) nu avea ce căuta pe proprietatea cu pricina.

Oameni buni! Sunt eu pe dos, sau unii au luat-o razna??

Sper să mă citească astfel de persoane și în continuare, pentru că am să detaliez câteva din experiențele mele cu câinii de pripas, ca să înțeleagă de ce i-aș trage în țeapă și pe dânșii și pe animalele cu pricina!

Eram studentă. În Cluj. Mă întorceam acasă pe drumul cunoscut. M-am trezit mușcată de mâna dreaptă de un câine pe care nici nu l-am văzut, nici nu l-am simțit apropiindu-se! Deci nu se aplică nici a), nici b), nici c)!

Copilul meu avea aproape 2 ani. Veneam de la iarbă verde. Am coborât din mașină. Eram lângă Pinț când un câine din fața blocului s-a repezit la fața lui! Am crezut că mor. I-am văzut colții lipindu-i-se de obraz în timp ce al meu împietrise și se uita la el nedumerit. Nu știu cum l-am luat de acolo și nu știu nici acum cum de a scăpat nemutilat. Din nou, nu se aplică niciuna din literele de mai sus.

Despre pățania cu Pufoșenia deja v-am zis.

Câine urban??? Păi să mă mut eu, atunci? Ce să caute el în urban??? E plătitor de taxe? Are aceleași drepturi ca și mine? E „apropritar” pe bucata de drum și nu știu eu?

V-aș întreba, stimabililor, mânca-le-ați coada, dacă ar fi fost copilul vostru în locul nefericitului? La fel de vajnic i-ați lua apărarea patrupedului?

Concluzie: animalele sunt animale! De aceea, trebuie să stea în locuri speciale, pentru că au un comportament imprevizibil și nu înțeleg de vorbă bună! Așa că nu le mai hrăniți, domnilor și doamnelor iubitori de animale, în fața blocului! Ia-ți-l în casă dacă îi iubești sau du-l unde nu poate să facă și nici să i se facă rău!

……………………………………………………………………………………………………………………….

Asaltată de știre și provocată de Psiluneală, mi-am spus oful 😀 mai mult sau mai puțin decent față de ceilalți.

 
60 comentarii

Scris de pe septembrie 2, 2013 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

 
innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

Sinapse

Simple, dar cu viață

Incercari

de ginduri

O Cale

o-cale.ro

Cosmisian's Blog - Gânduri Neinfinite

Neoproză „smart emotional”

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice