RSS

Arhive pe etichete: Colina

Curățenie de primăvară la Colina

Orice om care se respectă, își păstrează curat locul în care trăiește. Că e casă, că e bloc, că e curte, în mod normal, a face și a păstra curățenia ține de o educație primită de la începuturi, dar și de respectul față de sine și față de ceilalți. Am zis „în mod normal”, deși se pare că de câțiva ani buni încoace, normalitatea este cu totul alta. Uităm că nu locuim doar între patru pereți, ci că și tot ce ne înconjoară este tot „locuința” noastră. Înecăm natura asta cu toate resturile existenței noastre. Aruncăm ce nu ne mai trebuie cu atâta ușurință, fără să ne întrebăm unde se depozitează atâtea gunoaie? Cât de mare e pământul ăsta cât să încapă toate undeva într0un colț?

Realitatea crudă este că tot ce aruncăm uneori iresponsabil se va întoarce împotriva noastră la un moment dat. Toate acțiunile și activitățile de conștientizare și de  încurajare par nesemnificative, raportate la cantitatea de nesimțire și inconștiență pe metru pătrat.

Până la urmă, tot în inițiativele mici și dese, în cadru restrâns au rămas o soluție. Fără așteptări și reproșuri, poate doar cu speranța că simplul exemplu va fi urmat la un moment dat.

Colinarii au lansat un apel:

Vineri, 24.03, intenționăm să igienizam cartierul și valea unde se joacă de obicei copiii noștri. Am rugămintea să participăm în număr cât mai mare și să implicăm și copiii în această activitate. Propun să strângem o sumă modică pentru a fideliza copiii cu câte o felie de pizza. Daca are cineva posibilitatea să prepare în casă o prajitură, este bine-venită. După ce terminăm această activitate, vom face un foc de tabăra din brazii adunați după Crăciun. Vă asteptăm în număr cât mai mare.

Ei bine, nu au fost „în număr cât mai mare”, ci doar așa cum ne-am obișnuit. De fapt, una dintre părerile „avizate” ale unei gospodine la una din ultimele curățenii în cartier a fost că „de aia plătește taxa de salubritate, ca să i se facă curățenie”. Mă rog, o lăsăm în pace, că și așa nu apare prea des în zonă.

Am fost însărcinată să mobilizez copiii. I-am făcut cerc și le-am explicat ce urmează să facem și ce nu. Unele glasuri protestau, altele ezitau, așa că a trebuit să scot asul din mânecă. De data aceasta, cuvântul magic a fost „PIZZA”, așa că s-au învoit cât ai rosti cele patru sunete.

La ora stabilită, fatalitate! Primăvara și-a râs puțin de planul nostru, așa că a trimis o ploicică. Mi-am aimaginat ca planul a căzut și de data asta (mai avusesem o tentativă cu câteva săptămâni înainte). Copiii, însă, s-au adunat la ora stabilită la foișor. A mai durat puțin până au venit sacii și mănușile. Surpriza cea mare a fost că, încântați de planul nostru, câțiva copii de la Școala Măgura s-au decis să ne ajute. Și ne-am trezit cu microbuzul care îi duce la școală, alături de doi profesori inimoși. Am împărțit sacii, mănușile, am fpcut grupele și a început distracția. Curat distracție, având în vedere chicoleala, alergătura, jocurile, întrecerile și toate celelalte. Toate picăturile de ploaie nu i-au oprit să bată valea și să strângă toate hârtiile, ambalajele, șosetele, obiectele de lenjerie intimă, scutecele, cutiile, sticlele și celelalte resturi aruncate de cetățeni „responsabili”/indiferenți.

Această prezentare necesită JavaScript.

Harnici, nu?

Viceprimarul comunei Măgura le-a adus câte ceva dulce, ca să meargă treaba mai bine.

Cei mari au terminat repede și au plecat acasă obosiți și pouați.

Cei mici – de la Colina – au trecut la runda a doua. La final, i-au așteptat prăjituri făcute de două mămici care au vrut să susțină cauza. Și, evident, a urmat și pizza, la ceas de seară. Mare bucurie pe chipurile lor!

Mulțumim celor care ni s-au alăturat fizic la această activitate. Mai ales, le mulțumim copiilor de la Școala Măgura pentru surpriza frumoasă!

Mulțumim și pentru bunătățile dulci făcute special cu această ocazie de mămicile harnice. Mulțumim și pentru mănușile de unică folosință furnizate de o altă mămică. Să nu uităm de fotograful șef, care a uitat de starea de convalescență și a vegheat cu vigilență mișcările „de sus”. Și, evident, pentru sponsorii care au făcut posibilă bucuria copiilor cu câte o felie de pizza.

Colina, over and out!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Martie 26, 2017 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

E ziua ta, mămico!

Și mi-a dat în dar inima lui. Sau eu i-am dat-o pe a mea. Nu mai știu cum stau lucrurile. Cert este că pentru mine, 8 martie este o zi strâns legată de două persoane importante din viața mea. Mă gândesc la mama mea și la fotografiile făcute la școală cu ocazia zilei de 8 Martie, cu celebrul ghiocel și mesajul standard care să bucure inimile mamelor noastre. De aceea, am sunat-o dis-de-dimineață să-i cânt, de dragul vremurilor trecute. M-am bucurat să o aud râzând și că se simte iubită.

Și apoi mă gândesc la copilul meu datorită căruia simt bucuria de a fi mamă în fiezare zi, chiar și în momentele când urlu că nu mai pot. De fapt, mai pot și el știe asta! 🙂

Dincolo de fastul acestei zile, de speculațiile politice sau comerciale, de interesele personale sau de un anumit „trend” al ultimilor ani, vreau să o văd așa cum trebuie să fie de fapt: un moment de bucurie, când gândurile tuturor ar trebui să se întoarcă spre cea al cărei chip l-ai văzut prima dată, cea a cărei voce te-a liniștit și te-a alinat, cea care ți-a purtat mereu de grijă și încă o mai face.

“Eu cred că există, în viaţa lumii, o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă… până se ajunge la o singură mamă, una imensă…” (Marin Sorescu – Iona)

Astăzi m-am gândit și la alte mame… 😉 Pentru mamele bune și frumoase de la Colina, am de transmis un mesaj important: La mulți ani, direct de la sursă!

Mulțumesc complicilor mei, știu ei cine!

 
5 comentarii

Scris de pe Martie 8, 2017 în Despre viață, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

Iarna 2017 la Colina

Fie iarnă, fie vară,
Colinarii ies afară!
Mai un fotbal pe gazon,
mai o pârtie de sezon…
mai o ceartă într-o doară,
c-așa e viața la țară!

Când ne-am mutat aici acum ceva vreme, sătenii ne-au văzut venetici, veniți de la oraș să le strice planurile și să le invadeze ținutul. Ne-a luat ceva vreme să ne construim o relație ca vecini, dar acum pare că lucrurile merg bine. Evident, cu urcușuri și coborâșuri.

Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat la Colinari este faptul că nu s-au dezmințit niciodată când a venit vorba de a face lucruri „la comun” pentru cartier. Sau pentru distracție. Nu vorbesc despre o comunitate perfectă! Suntem același grup de familii care se încăpățânează să creeze un loc frumos în care să viețuiască. Frumos ca mediu și comunitate. Este suficient să funcționeze bine nucleul și de obicei se mai prind câțiva în horă. Nu toți, că am fi aproape de perfecțiune și am fi „de speriat”. Dar suficienți cât să ne simțim bine.

  • Am alergat pentru spitalul copiilor împreună.
  • Am jucat fotbal în Cupa Măgurii. Unii pe teren, alții (altele) de pe margine.
  • Am făcut zile de naștere în foișor de a răsunat dealul.
  • Am igienizat locul de joacă.
  • Ne-am luptat cu bestiile din cartier.
  • Am făcut drumeții.
  • Am fost la furat cireșe!
  • Am fost la piscină și la plajă.
  • Am făcut teme, activități, experimente, engleză, lectură, română…
  • Am făcut pachete pentru oameni mai puțin norocoși.
  • Am scris poeme dedicate vecinilor. La ceas aniversar sau la momente de criză! 😀
  • Am plantat tuia, nuci, meri, viță de vie. Am îngrijit gazonul și am plantat levănțică și trandafiri. (Unora le-a crescut rucola sub geam!)
  • Am spălat asfaltul după inundații.
  • Am igienizat ghena de gunoi!
  • Am făcut sesizări sau demersuri la primărie când a fost cazul.
  • Am făcut minioni simpatici din cauciuc, pentru înfrumusețarea locului de joacă.
  • Ne-am făcut abonament la „Garaj la Măriuța”, mai ales vara, la înghețată!
  • Ne-am făcut pârtie și am tras un săniuș de pomină!
  • Am plecat cu capra.
  • Am făcut voluntariat la școlile din Măgura pentru curățenia (a se citi „zugrăveala”) de început de an școlar.
  • Ne-am apucat de mișcare serioasă și de mâncare sănătoasă.

Asta a stârnit și invidii pe alocuri. Sau răutăți.

Toată lauda asta are un scop: să arătăm că nu am așteptat niciodată să ne facă alții viața mai frumoasă. Și că am încercat să demonstrăm că se poate trăi OMENEȘTE și fără să moară capra vecinului. Cât a fost distracție, ne-am bucurat împreună, cât a fost de muncă, ne-am adunat să o ducem la capăt.

Azi a nins. Mult, ca peste tot. În timp ce unii așteptau plugurile de la primărie să-i scoată din nemeți, Colinarii au pus mâna pe lopată. Mai întâi doi, apoi au apărut și alții, au ieșit și copiii, și mamele de copii… Și s-a făcut gașca mare. Mai întâi cu treaba serioasă:

Această prezentare necesită JavaScript.

Apoi antrenorul de fitness al cartierului a zis că e un prilej numai bun de lucrat mușchii, mai ales după sărbători. Așa că au făcut poza demonstrativă:

dav

S-au dres cu vin fiert. Iar copiii, cu ceai cald!

sdrimage-0-02-05-c70c60fb81a0659792d34a4de50458961c96bf4b51e30bec08043c51f67645a4-vimage-0-02-05-eac0a799edac646960e4beaebbdfadce03c72b155c51e656e6945dc1d1fe44cb-vdav

Apoi s-a lăsat cu distracție:

Iar și iar!

Această prezentare necesită JavaScript.

Da, n-o fi perfectă viața la țară. Dar tare mă bucur că locuiesc aici!

 
5 comentarii

Scris de pe Ianuarie 8, 2017 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Colinarii – voluntari pentru educație

Viața la țară are farmecul ei. La fel cum are avantajele și dezavantajele ei. Hmm….de fapt…dezavantajele nu prea mai sunt. Cu excepția drumului care nu mai pare să vadă culoarea asfaltului. Pe de altă parte, însă, în plin buricul orașului poți găsi gropi, denivelări sau șosea fără asfalt, așa că de ce să ne mai plângem? Colinarii s-au obișnuit și cu asta, așa că din ce în ce mai puțini mai poartă o urmă vagă de regret pentru alegerea făcută.

Fie iarnă, fie vară, ne grupăm cumva să ne facem viața mai frumoasă. Unii din sat nici nu știu că existăm noi, ăștia de la blocuri. Alții ne privesc cu scepticism și ne numesc venetici, inventând tot felul de povești despre „țăranii ăștia de la oraș”. Cert este că suntem destul de numeroși, adicătelea nu ne poate neglija nimeni. Când e de distrat ne distrăm, când e de lucru serios, ne băgăm. Ne-am mobilizat la vot nu pentru că ne interesează vreo culoare politică, ci pentru că vrem și noi să ne susțină cineva în demersurile – zicem noi, justificate – pe care le facem. Nu a ieșit cine am vrut, dar nici nu am avut timp de scandaluri. Comunitatea e restrânsă, de ce să ne certam între noi? Pentru o mai bună comunicare și și pentru a ne menține mereu informați despre ce se mai întâmplă în comună, cineva a creat un grup pe pagina de Facebook. Idee bună, zic eu, deși unii înțeleg că e un loc numai bun de scuipat semințe și de împroșcat cu noroi. (Noroc că-s puțini ăștia!)

De pe minunatul grup aflăm despre ședințele Consiliului local, despre hotărâri, despre schimbări, despre ce mai zice domnul primar, despre părerile cetățenilor, plângeri, reclamații, probleme. Zilele trecute aflăm că nu sunt fonduri pentru igienizarea școlilor. Se poate face rost de materiale, dar nu și de mână de lucru plătită. Cineva a venit cu ideea voluntariatului. Am fost ușor reticentă, având în vedere că la noi nu există un cult al voluntarului ca prin alte părți. Iar m-am înșelat și am să încerc să mă feresc de acum de prejudecăți! Oamenii din sat s-au adunat. Nu mulți, atât cât trebuie ca să se rezolve problema igienizării școlilor înainte de 12 septembrie!

Sunt mândră de colinarii noștri! Și-au găsit timp să participe la acțiunea asta, deși cu toții își duc copiii în oraș la școală. Încă o dovadă că nu trebuie să faci lucrurile numai pentru tine, ci și pentru cei în mijlocul cărora trăiești!

(Sursa foto: Corina Costraș)

Da, și domnul primar a participat! Acum, că o fi fost doar  de imagine, nu am de unde să știu (și nici nu mă interesează), dar simplu fapt că a apărut la „locul faptei” înseamnă că e interesat și de felul în care merg lucrurile. Dar au venit membrii familiei sale și au muncit serios.

Igienizarea Școlii nr.2, partea a 3-a. Azi finalizăm munca alături de oameni harnici, binevoitori și mulți dintre ei, constanți și dedicați acestui scop nobil! Așteptăm să vă alăturați cât mai mulți pe parcursul acestei zile!!

‪#‎VoluntariPentruScoalaNr2MaguraBacau‬
‪#‎VoluntariPentruEducatieSiSanatate‬

 

Eu nu am ajuns, din păcate! 😦 Nădăjduiesc că voi găsi alt moment pentru a mă alinia nevoilor comunității!

 
5 comentarii

Scris de pe August 13, 2016 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Vara la Colina: Cupa Măgurii

Doamne, cât îmi place că locuiesc aici!

12662507_974610179301417_6301547269558737253_n

Sunt cinci ani de când am părăsit lumea orașului, ca să mă pot bucura de liniște și aer curat. Cu toate ezitările aferente începuturilor, am știut de la început că am făcut cea mai bună alegere!

De cinci ani învățăm să ne adaptăm și să ne creăm o comunitate, nu pentru că ne-ar obliga cineva, ci pentru că este firesc să ai o relație frumoasă și de bun-simț cu cei care trăiesc în imediata ta vecinătate. Fiecare dintre noi a tatonat terenul. Au mai fost discuții în contradictoriu sau șicane, mici răutăți (sau mari!), dar treptat am găsit lucruri care ne-au apropiat sau împrejurări care ne-au „forțat” să găsim o cale de conviețuire „cu bune și cu rele”. Și așa s-a născut „Colina”, cu ai ei „colinari”, cu nucul din vale, cu foișorul celebru și cu toate ale lor. Sau ale noastre. Mai întîi au fost doi, apoi patru, s-au tot prins în horă câte unii sau alții. Au fost ieșiri la munte, la mare, drumeții, aniversări, peripeții. Nu înseamnă că ne îmbrățișăm și ne spunem vorbe dulci în fiecare zi, ci doar că atunci când ne intersectăm existențele, părem o comunitate fericită.

Campionat de fotbal 

Cel de la televizor a fost interesant, dar pentru că ne-am trezit că am rămas doar noi suporterii (cei cu numărul 12) în campionat, a scăzut motivația puternic. Și atunci, ce era să facem ca să ne menținem activi? Să ne înscriem în Cupa Măgurii. La fotbal, bineînțeles!

De ce? 

  1. Pentru că fotbalul rămâne un sport extrem de popular la toate vârstele (și la cele fragede și la cele…experimentate)
  2. Pentru că mișcarea face mereu bine!
  3. Pentru că bărbații trebuie să aibă pasiuni (sănătoase), altele decât învinețitul ochilor iubitei la răstimpuri (ne)regulate.
  4. Pentru că lucrul „în echipă” (comunitară) se formează și în astfel de contexte.

Cum? 

Cum altfel, decât în mod organizat! Cu un căpitan de echipă, cu antrenamente pe stadion, cu suporteri…înflăcărați, cu tricouri roșii și o schemă de joc (sper!).

Când?

Pare-se că toată vara! La sfârșit de săptămână. 8 echipe din comună își vor petrece duminica jucând între ele, până se lămuresc care e cea mai bună. Sau mai rezistentă. Sau mai valoroasă.

image-0.02.01.96481480b418850477143064d754af7f83132ca67e3c26630a1aa750aa2c5163-V.jpg

Și am jucat! 

Cu speranța că nu se vor face ce râs și cu certitudinea că au venit să se simtă bine, băieții s-au mobilizat:

20160710_085304

În ordinea numerelor de pe tricou (Ups! N-avem numere pe tricou! Încă! Așadar..de la stânga la dreapta): (sus) Chelaru, Sprențeroiu, Sardaru, Lungu, Corban, Niță, Dogaru, Enache, (jos) Arhire, David (+Jr.), Enache, Petroiu (cpt.), Cristea, Călin, Lungu, Crăciun.

Și o poză la reluare, cu o parte din juniori și junioare:

20160710_085351

Faini, nu? 😀 Stați, că nu ați văzut galeria! 😀

3.jpg

Am pornit la drum (greșit!) cu prejudecata că sorții nu ne vor fi favorabili. Ba că ăștia mici sunt prea mici și prea rezistenți, ba că nu avem antrenamente din cauză de joburi serioase, ba că nu avem antrenor și strategie. De unde reiese că la un meci de fotbal nu te duci cu gândurile îmbârligate, cu doar cu dorința de a te destinde și, obligatoriu, cu o galerie de nota 10!

Despre meci

Și s-a jucat! Și s-a înscris! Și s-a și terminat! Surpriza campionatului la deschidere: FC Colina – Cujbic: 6-5!

 

Am compus, am cântat, am țipat, ne-am susținut echipa, am râs, am înjurat (printre dinți), am alergat după ei, le-am scandat numele. Cu siguranță, echipa FC Colina a rămas memorabilă azi și nimeni nu se va mai întreba: „Da’ ăștia cine-s?”

Despre adversari: tineri și frumoși! Sprinteni și cu dorința de a câștiga, fără a uita de regulile bunului-simț pe teren sau în afara lui!

Bravo băieți!

 
10 comentarii

Scris de pe Iulie 10, 2016 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Balada vecinei dispărute

Se-așterne seara la Colina,
iar ceasul nopții unșpe bate
și chiar atunci stătea vecina
cu ale ei patru surate.

„Dar unde pleci așa, drăguță?
Că se-auzi pe-aici prin sat
că ți-ai pus lucruri în căruță
haine, valiza și-un rucsac!”

„Ei, să vă spun drept, dragi surate,
mă prinse dorul de-o plecare.
Pe-aici le-am cam văzut pe toate,
așa că plec în lumea mare!”

Atâta spuse și s-a dus
lăsându-și dragile surate
să-și muște…buzele de sus
și să rămână ne-mpăcate.

De bucurie c-a plecat
s-au adunat în altă seară
și-au dat petrecere în sat
mâncând și bând sub nuc pe-afară.

Până și Jeni se-ntrebase
ce-i cu atâta hărmălaie.
Pe ea nimeni n-o anunțase
că-n sat e mare sărbătoare.

Trecu o zi, trecură trei
și iarăși noaptea în sat vine.
În cartierul fără tei
stăteau la sfat iar trei vecine.

„Auzi, suratelor, mă-ntreb
dac-o mai fi venind vecina,
de n-o fi dat peste vreun…cerb
sau poate-a uitat de Colina?

Ce liniște s-a așternut
căci nimeni nu vine să țipe
să se dea muzica pe mut
sau să le supere pe tipe!”

Și uite-așa au înțeles
cu greu suratele în cor:
fără vecină, nu-i nici stres
și-i tot tare plictisitor!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

„Articolul participă la concursul Moment umoristic, organizat de Cudi & Ketherius”, dar este o dedicație pentru vecinele mele 😀

 
11 comentarii

Scris de pe August 1, 2014 în Concurs

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Viața la țară – Drumeția

Nu am făcut o listă cu activități de vacanță ca Vavaly, din simplul motiv că am o tendință de a nu mă mai uita pe listele pe care le fac (sunt prea lungi!). Evident, acest lucru nu mă împiedică să mai trag cu ochiul din când în când la mămica-bloggeriță :-D. Și nici nu mă împiedică să fiu…spontană.

Azi am decis să facem o drumeție. Ad-hoc. Ideea a fost întâmpinată cu destulă reticență, pentru că:

  1.  „-Nu mergem cu mașina????” „-Nu.” „-Aaaaa! Eu nu merg pe jos!”
  2.  „-Unde mergem?” „-Să căutăm mure” „-Mureee??? Eu nu merg! Deja mă dor picioarele!”

Nu a fost cu vot liber și democratic, așa că am plecat după mure. Chiar dacă murele nu sunt încă bune de mâncat 😀 Prilej să mă bucur din nou că ne-am mutat aici! Atât de aproape de viața la țară, de aerul curat, de natură.

Și am pornit…

20140724_133501Nu ne-au oprit nici măcar „dulăii” învidioși pe libertatea noastră!

20140724_133353Am trecut pe lângă fântâna din vale…

20140724_133615Și ne-am adus aminte de ce locul se numește „Între vii”…

Am trecut pe lângă cireadă…

20140724_134159Am găsit murele lângă fântâna părăsită! Muuuulte! Și foarte verzi încă! 😀

Apoi am urcat un deal, ca să facem drumeția mai…interesantă!

Ne-am odihnit puțin…

Ne-am ferit de soarele puternic…

20140724_140033Și am admirat florile de câmp!

Această prezentare necesită JavaScript.

Minunate, nu-i așa?

Plus un „Crypto, regele ciupearcă” 🙂 , așteptând-o în zadar pe lapona Enigel…

20140724_140847Și un fluture, nu chiar de viță nobilă…

20140724_140731Am văzut biserica din sat de la distanță…

20140724_135724Și ne-am întors spre casă…

20140724_140946Tânjind după fructele încă necoapte…

Am salutat din mers „doamnele vaci”…

Și „gândacul de Colorado”…

20140724_142621Și ne-am întors acasă, obosiți și, mai ales, flămânzi! 😀

O zi numai bună de trecut în jurnalul de vacanță, nu? 😀

 
17 comentarii

Scris de pe Iulie 24, 2014 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice