RSS

Arhive pe etichete: despre copii

Cu copilul la dentist

Nu mi-e frică, nu mi-e frică  de….dentist!

Că așa zic unii, că dentistul e bau-bau! Și cântă ca să se încurajeze când se apropie de scaunul de tortură.

Sau…nu!

Când a fost doamna cu copiii la stomatolog, mitul cu „scaunul de tortură” s-a cam risipit. Totul a fost distractiv și altfel decât și-ar fi imaginat ei vreodată. Un singur regret a avut Prințul: că el nu a apucat să încalece scaunul cu pricina și să își vadă dințișorii „la televizor”.

Să remediem, zic!

Am profitat că mi-am împlinit unul din planurile pe 2017 și am rezolvat cu dantura pentru o prioadă. Frumos, elegant și rapid, așa, în stilul specific cu care m-a obșnuit Centrul de igienă dentară Profi Smile. I-am propus Prințului să facă o verificare, că e păcat de dințițorii lui albi și curați. Când a zis „DA”, am zis să profit și să bat fierul cât e cald.

Reîntâlnirea cu doamna dr. Roșu Alexandra a fost, ca de obicei, caldă și veselă. O privire atentă și avizată a și zărit o carie mică la unul din molari. În timp ce mama pregătea discursul clasic cu „Ți-am zis eu! Spălatul pe dinți trebuie făcut cu simț de răspundere bla-bla-bla”Prințul era foarte încântat că va avea prima lui plombă!

Mai întâi a fost discuția preliminară: cum se stă pe scaun, ce aparate va folosi doamna doctor, cât durează (cu cronometru la purtător și cu penalizare dacă doamna va întârzia!), ce fel de substanțe va folosi etc. M-am retras strategic și i-am lăsat să povestească.

În ziua planificată, Prințul era la fel de entuziasmat. Fenomenul „prima mea plombă” a devenit o treabă serioasă.

La final, pentru curaj, juniorul a primit și un dar de la doamna doctor, plus un măr verde, care nu lipsește din coș niciodată!

Ni s-a sugerat sigilarea molarilor definitivi, așa că am revenit săptămâna următoare cu aceeași încântare (spre uimirea mea!).

Iar explicații, iar concesii făcute, iar promisiuni de răsplată la final. Prințul a și ajutat, ținând locul domnișoarei asistente.

Această prezentare necesită JavaScript.

Simplu, nu?

De unde reiese că este foarte importantă răbdarea omului cu ceilalți oameni!

Ne revedem la 6 luni, să vedem ce războaie mai duc dințișorii cu bacteriile! 🙂

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Martie 27, 2017 în Despre copii

 

Etichete: , , , , , , ,

Curățenie de primăvară la Colina

Orice om care se respectă, își păstrează curat locul în care trăiește. Că e casă, că e bloc, că e curte, în mod normal, a face și a păstra curățenia ține de o educație primită de la începuturi, dar și de respectul față de sine și față de ceilalți. Am zis „în mod normal”, deși se pare că de câțiva ani buni încoace, normalitatea este cu totul alta. Uităm că nu locuim doar între patru pereți, ci că și tot ce ne înconjoară este tot „locuința” noastră. Înecăm natura asta cu toate resturile existenței noastre. Aruncăm ce nu ne mai trebuie cu atâta ușurință, fără să ne întrebăm unde se depozitează atâtea gunoaie? Cât de mare e pământul ăsta cât să încapă toate undeva într0un colț?

Realitatea crudă este că tot ce aruncăm uneori iresponsabil se va întoarce împotriva noastră la un moment dat. Toate acțiunile și activitățile de conștientizare și de  încurajare par nesemnificative, raportate la cantitatea de nesimțire și inconștiență pe metru pătrat.

Până la urmă, tot în inițiativele mici și dese, în cadru restrâns au rămas o soluție. Fără așteptări și reproșuri, poate doar cu speranța că simplul exemplu va fi urmat la un moment dat.

Colinarii au lansat un apel:

Vineri, 24.03, intenționăm să igienizam cartierul și valea unde se joacă de obicei copiii noștri. Am rugămintea să participăm în număr cât mai mare și să implicăm și copiii în această activitate. Propun să strângem o sumă modică pentru a fideliza copiii cu câte o felie de pizza. Daca are cineva posibilitatea să prepare în casă o prajitură, este bine-venită. După ce terminăm această activitate, vom face un foc de tabăra din brazii adunați după Crăciun. Vă asteptăm în număr cât mai mare.

Ei bine, nu au fost „în număr cât mai mare”, ci doar așa cum ne-am obișnuit. De fapt, una dintre părerile „avizate” ale unei gospodine la una din ultimele curățenii în cartier a fost că „de aia plătește taxa de salubritate, ca să i se facă curățenie”. Mă rog, o lăsăm în pace, că și așa nu apare prea des în zonă.

Am fost însărcinată să mobilizez copiii. I-am făcut cerc și le-am explicat ce urmează să facem și ce nu. Unele glasuri protestau, altele ezitau, așa că a trebuit să scot asul din mânecă. De data aceasta, cuvântul magic a fost „PIZZA”, așa că s-au învoit cât ai rosti cele patru sunete.

La ora stabilită, fatalitate! Primăvara și-a râs puțin de planul nostru, așa că a trimis o ploicică. Mi-am aimaginat ca planul a căzut și de data asta (mai avusesem o tentativă cu câteva săptămâni înainte). Copiii, însă, s-au adunat la ora stabilită la foișor. A mai durat puțin până au venit sacii și mănușile. Surpriza cea mare a fost că, încântați de planul nostru, câțiva copii de la Școala Măgura s-au decis să ne ajute. Și ne-am trezit cu microbuzul care îi duce la școală, alături de doi profesori inimoși. Am împărțit sacii, mănușile, am fpcut grupele și a început distracția. Curat distracție, având în vedere chicoleala, alergătura, jocurile, întrecerile și toate celelalte. Toate picăturile de ploaie nu i-au oprit să bată valea și să strângă toate hârtiile, ambalajele, șosetele, obiectele de lenjerie intimă, scutecele, cutiile, sticlele și celelalte resturi aruncate de cetățeni „responsabili”/indiferenți.

Această prezentare necesită JavaScript.

Harnici, nu?

Viceprimarul comunei Măgura le-a adus câte ceva dulce, ca să meargă treaba mai bine.

Cei mari au terminat repede și au plecat acasă obosiți și pouați.

Cei mici – de la Colina – au trecut la runda a doua. La final, i-au așteptat prăjituri făcute de două mămici care au vrut să susțină cauza. Și, evident, a urmat și pizza, la ceas de seară. Mare bucurie pe chipurile lor!

Mulțumim celor care ni s-au alăturat fizic la această activitate. Mai ales, le mulțumim copiilor de la Școala Măgura pentru surpriza frumoasă!

Mulțumim și pentru bunătățile dulci făcute special cu această ocazie de mămicile harnice. Mulțumim și pentru mănușile de unică folosință furnizate de o altă mămică. Să nu uităm de fotograful șef, care a uitat de starea de convalescență și a vegheat cu vigilență mișcările „de sus”. Și, evident, pentru sponsorii care au făcut posibilă bucuria copiilor cu câte o felie de pizza.

Colina, over and out!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Martie 26, 2017 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

Lecția despre bunătate

Lecția despre bunătate

Într-un context în care cei din învățământ sunt (de obicei) blamați pentru lipsa de educație (sic!) a copiilor, de lecții anoste și fără folos, de teme și alte „abuzuri” asupra bieților copii, unii își văd mai departe de treaba lor într-o luptă cu un sistem defect, într-o societate din ce în ce mai defectă.

Doamna face treabă „ca la carte”, se ocupă de tot felul de opreții și probleme, de lectură și interpretări de text la nivelul de înțelegere al Delfinilor. Dar uneori, trebuie să mai lași cartea deoparte și să te uiți în jurul tău, să mai înveți și altfel. De aceea, doamna adesea strecoară și câteva lecții despre bun-simț, despre iubire, despre respect. Zilele astea, lecția a fost despre generozitate. Nu că ar fi o lecție nouă pentru delfini sau… „circumstanțială”. Nu este vorba de nicio sărbătoare, de nicio ocazie specială pentru a dărui ceva cuiva. Pur și simplu doamna s-a așezat la sfat cu tinerii Delfini și au ajuns la concluzia că unii au ceva mai puțin în viața asta și că este frumos, este bine, este reconfortant din punct de vedere emoțional să te mai gândești și la ceilalți, mai mult decât la tine.

Copiii (cu sprijinul necondiționat al părinților) au strâns 220 de lei. S-au gândit că ar putea fi de folos cuiva acești bănuți. Și dacă tot m-au întrebat, am găsit și destinatarii: Monica și familia ei care numără nici mai mult, nici mai puțin de 11 copii. Înainte de a sări careva cu aruncatul pietrei, am să spun că aici nu analizăm de ce are 11 copii, ce a fost în capul femeii sau alte discuții care nu ne privesc. Par oameni muncitori, căsuța și gospodăria arată îngrijite și curate, copiii cei mari merg la școală, sunt la fel de îngrijiți.

Am sunat-o, ca de obicei, să o întreb ce să-i aduc, de ce are nevoie urgentă (pentru că îmi imaginez că la 11 copii (dintre care ultimii, gemenii, au doar 3 luni) este mereu nevoie de ceva. A răspuns la fel ca de fiecare dată: „Ce vreți dumneavoastră”. S-a bucurat mereu de ceea ce a primit, fără să ceară niciodată nimic anume. Așa că am decis că ar fi bine să cumpărăm ceva de-ale gurii. Cu Delfinul casei în frunte, ne-am dus la supermarket și am pus în coș ce am crezut.

davdav

La final, bonul a arătat aproape suma pe care au strâns-o delfinii:

dav

Am mai adăugat și noi câte ceva, ca să nu ne lăsăm mai prejos.

Delfinii au primit mulțumiri pentru gestul lor frumos. Au făcut o faptă bună și pentru asta se pot simți mândri de ei înșiși.

 
4 comentarii

Scris de pe Martie 14, 2017 în Despre copii, Despre viață

 

Etichete: , , , , ,

E ziua ta, mămico!

Și mi-a dat în dar inima lui. Sau eu i-am dat-o pe a mea. Nu mai știu cum stau lucrurile. Cert este că pentru mine, 8 martie este o zi strâns legată de două persoane importante din viața mea. Mă gândesc la mama mea și la fotografiile făcute la școală cu ocazia zilei de 8 Martie, cu celebrul ghiocel și mesajul standard care să bucure inimile mamelor noastre. De aceea, am sunat-o dis-de-dimineață să-i cânt, de dragul vremurilor trecute. M-am bucurat să o aud râzând și că se simte iubită.

Și apoi mă gândesc la copilul meu datorită căruia simt bucuria de a fi mamă în fiezare zi, chiar și în momentele când urlu că nu mai pot. De fapt, mai pot și el știe asta! 🙂

Dincolo de fastul acestei zile, de speculațiile politice sau comerciale, de interesele personale sau de un anumit „trend” al ultimilor ani, vreau să o văd așa cum trebuie să fie de fapt: un moment de bucurie, când gândurile tuturor ar trebui să se întoarcă spre cea al cărei chip l-ai văzut prima dată, cea a cărei voce te-a liniștit și te-a alinat, cea care ți-a purtat mereu de grijă și încă o mai face.

“Eu cred că există, în viaţa lumii, o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă… până se ajunge la o singură mamă, una imensă…” (Marin Sorescu – Iona)

Astăzi m-am gândit și la alte mame… 😉 Pentru mamele bune și frumoase de la Colina, am de transmis un mesaj important: La mulți ani, direct de la sursă!

Mulțumesc complicilor mei, știu ei cine!

 
5 comentarii

Scris de pe Martie 8, 2017 în Despre viață, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

La mulți ani, doamna!

„Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.”

Octavian Goga – Dăscălița

Cam așa mi-o imaginez pe „doamna” la începuturile drumului anevoios pe care și l-a ales din motive numai de ea știute. Și ce norocoși suntem noi astăzi de alegerea asta! Citindu-i poveștile despre iernile gele și muncile duse „întru propășirea patriei”, mă trezesc trasă de mânecă taman acolo, în vâltorile momentelor ireale. Nu ar strica să citiți AICI câte ceva, numai bun de tras o porție de râs și potrivit ca să înțelegeți că doamna noastră e însemnată! A se citi „înzestrată cu har dăscălesc” și purtând cu ea mereu „duhul vorbii”. Dulce când e nevoie și aspră când e cazul!

doamna

Am ales-o pentru a-i călăuzi pașii Pințului, pentru că am știut că numai „mâna ei de fier” și felul de a face lucrurile ALTFEL pot să strunească un năzdrăvan. Se pare că Pințul nu a avut obiecții și că legătura s-a pecetluit mai repede decât mă așteptam. Cum ar fi putut să nu fie așa când doamna a început prima zi de școală cu o întrebare: „Ți-a spus cineva astăzi că ești frumos?” Apoi i-a luat pe toți și i-a dăscălit și i-a făcut Delfini cu minți jucăușe! Și le-a ascuțit mințile, i-a provocat, i-a incitat, i-a încântat, i-a atras spre frumusețile scrisului și cititului. Când a trebuit, i-a dojenit – tot așa, părintește – când a avut motiv, i-a lăudat. I-a învățat nu numai să scrie și să citească, ci și să ajute, să aprecieze, să respecte, să fie răbdători. Și astfel au ajuns copiii să o iubească.

De unde știu asta?

Am văzut eu îmbrățișări înlăcrimate la sfârșit de an și cuvinte frumoase și zâmbete și, mai ales, copii relaxați, veseli, fără a li se fi știrbit personalitatea.

Poate uneori o mai supără. Ba nu sunt suficient de atenți, ba sunt uituci, ba vorbesc muuuult, dar doamna i-a iertat mereu și nu s-a abătut de la „misia” pe care și-a asumat-o cu ceva vreme în urmă.

Astăzi este ziua doamnei! Iar copiii au vrut ca ea să știe cât de mult o apreciază și o iubesc. Așa că au lăsat mesajele lor speciale. Le redau așa, necizelate și cu stângăcii, tocmai pentru că sunt sincere:

Vă doresc ca această zi de naștere să aibă tot ce ați dorit și ați visat. Să aibă numai momente fericite și împliniri. Sunteți cu un an mai mare și mai înțeleaptă iar iubirea față de dumneavoastră s-a făcut mai mare. La mulți ani , doamna învățătoare! 

Diana

diana-aniversare

aniversare-andreiilinca-aniversareaniersare-luca

teodora-aniversare

aniversare-doamnaaniversare-bodea

horvat poza.jpg

La mulți ani și din partea noastră, a părinților! Să aveți putere să răzbateți prin toate muncile „sisifice” și să ne ajutați să-i vedem OAMENI!

Vă iubim și vă respectăm.

Cu drag,

Delfinii și părinții lor.

 
4 comentarii

Scris de pe Ianuarie 16, 2017 în Despre copii, Despre viață

 

Etichete: , , , , , , ,

Wordless Wednesday (23) Soarele e mare sau e mic?

watermarked.jpg

…………………………………………………………………….

După o idee preluată de la Călin și…adaptată 😉

 
24 comentarii

Scris de pe August 17, 2016 în Wordless Wednesday

 

Etichete: , , , , , , ,

Mi-ar fi plăcut să fiu o mamă perfectă!

Nu te învață nimeni cum să fii mamă! Cel puțin, nu pe vremea când am devenit eu. Acum au apărut cursuri de parenting precum ciupercile după ploaie. Atâta lume citită și înțeleaptă te învață cum să (nu) vorbești cu copilul tău, cum să (nu)-l ții în brațe, cum să (nu)-l hrănești, cum să (nu)-l ajuți etc. Nu știu cum se face, dar de fiecare dată când citesc sau aud despre aceste „cum să (nu)”-uri, mă cuprinde o depresie adâncă. Realizez că nimic din ce am făcut nu pare să fie varianta corectă. Constat că aproape tot ceea ce gândesc sau felul în care acționez contribuie la conturarea unor frustrări pe care copilul meu le va dezvolta și le va revărsa ca adult. Nu e bine să folosesc cuvântul „Nu”! A, nu? Mai bine nu-l număr! Nu trebuie să-i îngrădești libertatea! Chiar deloc? Fii ferm, dar nu dur!  Hmmm și…cum se face asta?

Așa că, da, mi-aș fi dorit să fiu o mamă perfectă! Mi-aș fi dorit să știu ce să spun mereu, să fiu mereu calmă și răbdătoare, să nu-mi cer dreptul la ora aia „numai pentru mine”, să nu țip, să nu mă isterizez, să fiu mai calculată, să am puterea să-i aduc mereu numai zâmbete pe față copilului meu!

Ai avut vreodată senzația stranie că l-ai „stricat”? Că, dacă ai avea bagheta aia magică sau măcar un nenorocit de peștișor auriu, ai face lucrurile altfel? Că dacă ți s-ar ivi ocazia să derulezi episoadele „in slow motion”, ți-ai putea corecta greșelile? Vestea proastă e…că nu se poate. Iar copilul tău poartă urmele comportamentului tău sau ale atitudinii tale sau ale faptelor tale.

Da, mi-aș fi dorit să fiu o mamă perfectă! Iar pentru asta, nu am rămas numai cu dorința, ci m-am străduit ca, după 7 fapte rele și „stricătoare”, să fac ceva bun pentru copilul meu! Să mă joc, să-l învăț, să-l atrag, să-i arăt că îl iubesc în ciuda restricțiilor pe care i le impun uneori. Îmi iese? Asta voi afla probabil după mulți ani, când el va ști să-mi mulțumească sau va găsi de cuviință să-mi reproșeze.

Nu știu cum e o mămică perfectă pe bune! De multe ori am contatat că unii care dădeau sfaturi, chiar nu se confruntau în viața reală cu situațiile descrise, din simplul motiv că nu aveau copii. Sau că autoarele teoriilor sofisticate nu erau gospodine cu normă întreagă și aveau bone. În esență, nici nu contează lucrurile astea. Contează, ca mamă, dacă simți că ai procedat cum e mai bine pentru copilul tău, fără a te neglija ca om, ca suflet, ca persoană.

Hm… Aș fi vrut să fiu o mamă perfectă! Și pentru că nu-mi iese niciodată, am vrut să „cârpesc” pe ici pe colo, cu lucruri frumoase, pe care, sper eu, să și le amintească la fel de frumoase și copilul meu. Să-și amintească de faptul că părinții lui îl iubesc, necondiționat, că îi vor fi alături mereu, că-l vor sănătos, voios și extrem de fericit!

Acum 8 ani, mi-am dorit un copil sănătos, deștept și frumos! Asta mi-a dat Dumnezeu și sper să-l țină așa încă o sută de ani de acum încolo!

La mulți ani, Pințule! Nu sunt nicicum o mamă perfectă, dar te iubesc până la cer și înapoi!

 
27 comentarii

Scris de pe August 11, 2016 în Despre copii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice