RSS

Arhive pe etichete: despre educație

Cu Oana Moraru în „Dialogul Transformării”

Știu sigur că nimic nu este întâmplător și de câte ori mi se întâmplă vreo confirmare în acest sens, rămân cu un zâmbet tâmp pe față: „Wow, asta [experiența] tocmai mi s-a întâmplat mie!”

Nu este întâmplător faptul că am cunoscut-o pe Adina – Septembrie Joi. Și după multele experiențe avute împreună de vreo trei ani, nu este întâmplătoare invitația ei de a participa la Conferința „Dialogul Transformării” de azi.

oana 54

Nu este întâmplător nici faptul că pe Oana Moraru o urmăream de ceva vreme, la sugestiile minunatei mele surori, care mă ține la curent cu tot ce este de calitate în treburile astea legate de parenting. Cum la fel de neîntâmplător este și că traversez o perioadă în care calitățile mele de mamă îmi sunt puse la grea încercare. În care am senzația că am pierdut controlul (?!) și că stric nu numai relația cu propriul copil, dar și armonia în care se presupune că trebuie să îl ajut să se dezvolte.

Un dialog cu adevărat al transformărilor

Știam că sunt… oarecum defectă. Nu este nici pe departe o lamentare și nici o autoetichetare menită să dezvăluie cât de jos este self-esteem-ul personal. Ci o constatare reală și re-ve-la-tă de experiențele și experimentele proprii de-a lungul timpului. Știam și faptul că, totuși, ceva fac greșit în educarea propriului copil. Știam și ce anume. Ceea ce îmi lipsește, încă, este modalitatea de a lupta cu mine însămi, ca adult care poartă tarele familiale, genetice, ereditare, pentru a deveni o mamă (mai) bună pentru copilul meu.

Nu m-am dus la conferința Oanei sperând că va apăsa pe vreun buton magic și că mă voi transforma instantaneu, pentru ca, de a doua zi, să pot spune că toate problemele s-au risipit. Dar m-am dus deschisă, pentru a auzi ceea ce bănuiam, ceea ce intuiam despre mine și despre ceea ce trebuie să (NU) fac mai departe. Și totuși, Oana a apăsat pe butonul magic. Mi-a pus în față o oglindă în care s-a reflectat imaginea proprie, cu urâțeniile ei, dar și cu trăsăturile frumoase, prezente, încă, acolo. Așa se explică de ce, după primele 15 minute am izbucnit în lacrimi. Ca o vizită la psiholog, care nu a făcut altceva decât să te lase să te oglindești cu tot bagajul, cu toată „scoarța” formată în jurul nucleului tău esențial de-a lungul vieții.

5 lecții de viață, de educație, de parenting, de la Oana Moraru

Lecția 1. Da, sunt defectă. Cu toate cele cinci răni adâncite în care se concentrează toate suferințele mele. Așa se explică alegerile, durerile, revolta, frustrările sau incapacitatea de a face față, elegant, unor situații. De aceea, proiectez asupra copilului meu, propriile neîmpliniri, forțându-l, fără să-mi dau seama, să se încadreze într-un pattern care nu îi aparține.

Lecția 2. Mă pot trata. Sunt suficient de inteligentă, de deschisă și de dornică să mă autodepășesc. Nu există părinte perfect! Nu există soluție universală! Dar cu siguranță există soluții atâta vreme cât un lucru rămâne mereu constant: dragostea pentru copilul meu.

Lecția 3. Mai sunt și alții ca mine. Prin urmare, nu sunt nici nebună, nici singură pe lume. Sunt oameni care trec prin situații similare, care au aceleași trăiri, care caută soluții pentru aceleași confruntări.

Lecția 4. Eu sunt adultul. Soluția este la mine. Deci trebuie să-mi asum acest statut. Să-mi înțeleg greșelile de până acum și să le îndrept. Să fiu bună și iubitoare, dar fermă și, mai ales, constantă în ceea ce fac. „Nu renunța!”

Lecția 5. Să observ și să cunosc cine este copilul meu! Și am descoperit multe lucruri cărora nu le-am dat prea mare importanță până acum.

  • Este OK să îl las să plângă și să-și ducă suferința până la capăt.
  • Să îi descopăr, să-i ascult și să-l ajut și pe el să-și audă propria voce interioară.
  • Să am în minte preferințele lui pentru joc, pentru a-i putea înțelege și accepta alegerile prezente și pe cele de mai târziu.
  • Să-i dau ocazia să se vadă, în oglindă, la propriu, în toate ipostazele pe care le experimentează.
  • Să nu cad în capcana testelor la care mă supune.
  • Să nu fiu overprotective.
  • Să înțeleg școala ca pe un lucru firesc al existenței lui, nu ca pe un mediu concurențial. „Copilul nu vine la școală ca să învețe! El vine ca să-și suplinească nevoia de a-și defini sinele în raport cu ceilalți”. [Este vorba despre percepția lui personală, nu despre faptul că școala nu ar avea importanță în viața lui!]
  • Să nu încetez să mă joc, să mă „prostesc” și să nu mai fiu „om serios” când e vorba de interacțiunea cu propriul copil.

În loc de concluzie

Nu strică niciodată să ți se reamintească niște lucruri pe care tu le-ai ascuns în sertărașele conștientului tău, prea ocupat să le mai dai importanță. Sunt lucruri logice, care trebuie să devină intuitive și reflexe. Am înțeles că „fiecare etapă în dezvoltarea copiilor noștri este, de fapt, o etapă în dezvoltarea spirituală a părinților”. Am înțeles că sunt lucruri pe care le fac bine și aspecte unde trebuie să-mi exersez răbdarea, abilitățile intelectuale și pedagogice și tactul.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Mulțumesc, Oana Moraru, pentru lecții! Mulțumesc, Septembrie Joi, pentru oportunitate! Mulțumesc Nick Munteanu pentru ideea de a organiza un astfel de eveniment.

 
9 comentarii

Scris de pe februarie 24, 2018 în De interes general, Despre copii, Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

D’ale „școalei”…

Integrarea Pințului în viața de școlar s-a făcut rapid și fără lacrimi. Și-a ocupat repede locul cuvenit în mica lor comunitate, și-a găsit repede și prieteni, și-a creat și o imagine. Mai are o singură „problemă existențială” legată de faptul că lumea îi spune pe numele de familie și nu Andrei, dar mai lucrăm la acest aspect. În rest, școala pare a fi pentru el o prelungire a grădiniței. Este la fel de relaxat și de stăpân pe el ca atunci când s-a autoproclamat șef de grupă mijlocie! Prin urmare, la un moment dat a decis să îndeplinească selectiv sarcinile de lucru. Prin „selectiv” înțelegem:

  • doamna a zis să colorăm doi lei, dar eu zic că e bine și numai unul, eventual făcut cu ajutorul unui coleg,
  • la religie nu mai fac deloc că și așa doamna [de religie n.a.] nu verifică,
  • din câte sarcini a dat doamna, mai putem omite una, două, că nu sunt atât de importante.

Această ultimă decizie a micului înțelept de clasa pregătitoare vine după o constatare personală bazată pe experiența proprie a ultimelor săptămâni de școală: „Nu știu ce se întâmplă la școala asta, dar doamna nu ne mai dă teme la română și la matematică (sic!)!”

Dincolo de zâmbetul care mi-a mijit instantaneu în colțul gurii, generat de faptul că am un copil care speculează și care știe să se descurce, mi-am dat seama că dacă nu este activat, se va plictisi mereu foarte repede și mintea-i va fi liberă pentru alte lucruri.

De fapt, voiam să ajung la subiectul Temele pentru acasă la clasa zero.

Clasa zero a fost prilej de scandaluri și discuții în contradictoriu la fel ca orice altă noțiune nou introdusă. Mai mult sau mai puțin gândită în toate detaliile, această modificare a sistemului de învățământ a venit cu tot cu programă, cu metodologie, cu o serie de cursuri de pregătire pentru învățători și așa mai departe. M-am înscris și eu într-un grup creat în jurul acestui subiect ca să fiu la curent cu tot ceea ce se presupune că trebuie să se întâmple cu copilul meu din acest an.

Una dintre controverse o reprezintă temele – mai ales cele de scris – pentru acasă. Programa prevede clar să NU se dea copiilor teme, pentru că trebuie să li se respecte copilăria, iar la școală să se continue învățarea prin joc. Nu sunt în măsură să contest aceste lucruri și nici nu e cazul să o fac. Nici nu sunt o mamă disperată ca plodul ei să ajungă doctor sau avocat încă din clasa zero, ori să aibă multe de făcut ca să mă lase în pace când vin acasă obosită de la serviciu. Pe de altă parte, copilul meu este un copil dezvoltat normal pentru vârsta lui și cred că îi cunosc destul de bine abilitățile, dorințele și aplecările.

Ce înseamnă, de fapt, o temă la clasa zero?

În niciun caz o corvoadă sau o sarcină kilometrică și abstractă, imposibil de realizat la această vârstă. Ar trebui să fie un exercițiu de fixare a unor deprinderi. Este o temă suprasolicitantă să decupeze, să coloreze, să completeze o fișă de lucru sau să inventeze o poveste? Dacă da, atunci toate activitățile cu copilul meu postate aici pe blog sunt astfel de teme și ar trebui să mă lege protecția copilului!

Pe de altă parte, o temă înseamnă o modalitate de a-și asuma responsabilitatea. Clasa zero este semn că școala e deja un lucru serios și că trebuie să se pregătească pentru clasa I. Puțin câte puțin, desigur, fără a fi un exercițiu epuizant.

Trebuie să ținem cont de faptul că astăzi lucrurile stau altfel decât acum 30 de ani. Poate este vorba de o reprogramare genetică a rasei umane sau poate doar evoluție în sensul propriu. Cert este că societatea oferă un alt cadru de formare și dezvoltare. Altele sunt preocupările și atracțiile. Majoritatea copiilor au învățat literele mari la grupa mare. Unii chiar știau să citească. Poți să-i treci acum înapoi la desenat litera „V”? Unii copii simt că au timp liber prea mult și fie se plictisesc (ah! de câte ori aud asta, deși au toate jucăriile din lume și se află cu prietenii!), fie îl petrec în fața televizorului sau a jocurilor pe telefon/tabletă/laptop. Preferați asta în locul unei fișe de lucru cu câteva activități simple?? Să-i lăsăm să uite literele până la anul pentru că ei acum nu trebuie să citească?? Eventual să nici nu-i răspund la clasica întrebare „Mami, cât face …+…??” doar pentru că a depășește numărul 10 și nu e prevăzut în programa școlară?

Pințul nu e un copil care ar face teme oricâte și oricând! Cu toate astea, a simțit lipsa lor când doamna a decis să-i asculte pe părinții revoltați care și-au văzut copiii „chinuiți” cu teme pentru acasă. Pentru el, a face o fișă de lucru e o provocare, mai ales dacă se face repede și e simplă. În plus, e foarte mândru când lucrurile îi ies bine. De aceea, când voi simți că se plictisește, voi sări cu câte o temă de scris, atât cât va avea chef și cât îl va ajuta să nu uite ce a învățat până acum. Sunt mândră de el și de progresele uimitoare pe care le face fără a fi forțat în acest sens și sunt bucuroasă și de alegerea făcută în privința doamnei învățătoare!

În fond, fiecare alege pentru copilul său, nu?

 
7 comentarii

Scris de pe februarie 5, 2015 în Despre copii

 

Etichete: , , , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Gânduri Neinfinite

Neoproză „smart emotional”

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice