RSS

Arhive pe etichete: despre învățământ

„Huo, profesorilor!”

E deja o replică foarte prezentă, mai ales în preajma examenelor sau când e vorba despre vreo mărire de salariu pentru această categorie, Doamne ferește!

Profesorii? Niște inutili! Niște incapabili și incompetenți care nu reușesc să completeze deloc (pardon, să o construiască de la zero, mai exact!) educația pruncului tău! Nu fac decât să stea degeaba 4 (patru) ore pe zi, cu trei luni de vacanță (cel puțin!!!) și cu timp berechet de făcut meditații pe bani grei. Adică evaziune fiscală, mai pe înțelesul tuturor!

Stimată cucoană,

Țin să încep prin a-ți dezvălui din dedesubturile vieții de profesor. Cunosc eu însămi vreo 4 (patru) exemplare total incompatibile cu „meseria” asta. Sunt oameni cu care sunt nevoită să-mi împart activitatea educativă. Spun „să împart” întrucât consider că pruncul dumitale nu se va face om doar cu porcăriile de comentarii pe care trebuie să i le vâr pe gât eu. Mai sunt și alte elemente din școală, de la laborantă, bibliotecară, profa de desen sau părintele care predă religie (ăsta e rost de alt subiect „fierbinte”, cu altă ocazie) de la care el are de învățat. De aceea, consider că fiecare dintre cei enumerați trebuie să aibă o conduită morală și profesională în concordanță cu menirea lor. Dar nu! Despre ăștia 4 nu am nimic bun a spune, și crede-mă, am încercat de nenumărate ori să văd circumstanțele atenuante. Dacă sistemul a considerat că locul lor este la catedră…cine sunt eu să îl contrazic! Exemple din astea să tot fie peste tot. Nu stau să le caut sau să le număr, sper doar să nu mai dau peste ele.

Dar, stimată duduie-cu-gura-mare-și-degetul-arătător-întins-spre-tagma-profesoricească, mai cunosc niște oameni. Tot unde lucrez. Cu aceleași greutăți ca toată lumea și în aceleași condiții, poate nu așa de călduroase ca biroul dumitale tot din sectorul bugetar. Și față de aceștia, am un mare respect. Una dintre colegele astea de care zic este mai mult decât implicată. Împinge la piatra lui Sisif cot la cot cu alții, la fel de conștiincioși. Dacă face pregătire? Face! Dar înainte de cea de acasă, prestează două ore pe săptămână GRATIS, la școală, pentru cei care au de dat examene. Dacă are și copii de la clasă? Are! Și nu pentru că ar vrea să încalce vreo „deontologie profesională”, pentru că nu i-a chemat ea. Considerentul a fost alegerea liberă a majorului:„ dumneavoastră știți mai bine ce goluri am!”.  Ai idee cum e la o pregătire de două ore? Când stai și buchisești fiecare capitol ca să fie ușor de înțeles pentru candidat sau candidați (maxim doi în grupă!)? Hai să-ți spun eu, stimată, ce a făcut colega asta a mea cu o parte din banii ăia nenorociți de la pregătire:

  • a dat, fără să clipească, celor trei elevi din Republica Moldova, rămași fără banii de bursă și fără șanse prea mari de a primi „de dincolo”.
  • tot lor le-a plătit niște analize medicale fără de care cei trei nu puteau să activeze la echipa de fotbal la care se înscriseseră.
  • împreună cu alți colegi, le-a plătit mesele pe timpul unei vacanțe, când cantina nu era funcțională, iar ei nu ar fi avut unde să mănânce în altă parte.

Copiii nu au aflat asta niciodată, explicația a fost că „școala” le-a întins o mână de ajutor, și asta pentru a nu le încălca mândria.

Exemple aș mai avea, dar sunt sigură, stimată, că nu asta vrei să auzi de la mine. Știu sigur că vei da din gură în continuare despre profesorii corupți, șpăgari și, mai ales evazioniști. Pentru că nimic nu te va convinge că nu suntem o gloată, ci că, la fel ca în toate domeniile, inclusiv în cel în care lucrezi, există oameni și oameni. Unii calcă în străchini și plătesc pentru asta. Alții calcă grav în ditamai oala și nu sunt prinși. Dar foare mulți își fac datoria, așa cum se pricep ei mai bine. Arătatul cu degetul nu se face la general, ci cu exemple concrete, cu argumente și, dacă este cazul, cu plângeri semnate cu numele clar pentru a putea fi remediate.

Dacă aș ști că am cu cine, te-aș invita la orele mele timp de o săptămână întreagă sau cât îți poftește inima. Poți să observi cu ochiul liber tot ce e de observat, poți să consulți și cele patru dosare grele pe care le tot completez de la 1 septembrie. Poți să vezi și ce manuale nenorocite ni se dau și cât de greu e să-i aduci pe unii copii la școală și să-i și ții acolo. Uite, îți arăt și teancurile de caiete pe care le-am luat de corectat (la clasele de liceu), ca să descopăr dacă scrisul prescurtat de pe FB a devenit oficial și în caietele lor. Ba chiar îți dau voie să dai niște chestionare anonime elevilor mei ca să te convingi singură de ceea ce se întâmplă dincolo de poarta școlii.

Ba, dacă stau bine și mă gândesc, mai curând aș vrea să facem schimb! Că dacă e tot așa de simplu să fii profesor, mă mir că nu se înghesuie toată lumea să ne ia locul! Ăia de or fi plecat din sistem, deși erau extrem de capabili, or fi făcut mofturi.

Ah, am uitat să te întreb, stimată, când tu îți duci pruncul la meditație zâmbind languros doamnei, o întrebi și de evaziunea fiscală? Sau te bucuri că ai reușit să te dai bine pe lângă ea, sa-i fie pruncului bine la școală?

NOTĂ: În realitate, stimata nu merită atâta atenție. Nu a făcut o remarcă la adresa mea în mod direct, ci a aruncat o replică așa…între scuipatul a două semințe. Iar eu m-am descarcat aici, pentru că așa am simțit. Este foarte ușor să-ți dai cu părerea când…„nimic nu ai a spune”

 

Anunțuri
 
10 comentarii

Scris de pe Aprilie 9, 2017 în Păreri

 

Etichete: , , ,

Răspunsuri la „întrebări adresate profesorilor”

🙂

Din ciclul „A fi sau a nu fi…profesor”, am avut ocazia să dau peste un articol care adresa câteva întrebări pertinente dascălilor din România. Da, este clar că s-a pierdut interesul pentru calitatea educației, chiar dacă avem comisii peste comisii care, chipurile, încearcă să reglementeze acest lucru. Nenorocirea este că, din nou, totul se face generalizat și nu ținându-se cont de particularitățile școlilor, elevilor, profesorilor, societății în care trăim. Apoi, noi generalizăm, la rândul nostru și emitem păreri: profesorii despre elevi, elevii despre profesori, părinții despre profesori, profesorii despre societate și alte asemenea…combinații și permutări luate câte două. Am scris în câteva rânduri despre profesori și despre relațiile cu elevii sau cu părinții din perspectiva mea. Ba chiar am fost „catalogată” drept NEPOTRIVITĂ pentru această „meserie” pentru că nu am concepții „sănătoase” care să mă recomande în acest sens. Sper că această provocare să nu se soldeze cu noi acuzații la adresa autoarei acestui articol sau cu interpretarea eronată a cuvintelor și a ideilor prezentate aici.

Lumea asta e împărțită în Bine și Rău de la începuturile ei, iar această dihotomie se regăsește în tot ce formează existența noastră. „Arta” constă în (auto?)educarea fiecărui individ astfel încât să poată face distincție între cele două și să ALEAGĂ..

După acest principiu, există profesori buni și elevi buni, precum și profesori dezastruoși și elevi dezinteresați. Combinațiile acestor elemente au rezultate variabile:

  • profesori buni+elevi buni= performanță
  • profesori dezastruoși+ elevi buni= eșec în educație
  • profesori buni+elevi delăsători= eșec în educație
  • profesori dezastruoși+elevi delăsători= ratarea unei întregii nații

Desigur, este și aceasta o generalizare, întrucât apar variabile în context care pot influența rezultatul (părinți, societate, perioadă, condiții etc.), dar dacă m-aș apuca să dezvolt, aș transforma o simplă postare într-un roman-foileton sau o trilogie 😀 .

Cert este că există profesori care nu merită să fie puși la zid (nu, nu vorbesc despre mine; încă! 😀 ). Care fac mai mult decât să predea o materie. Care se implică mai mult decât este cazul, nu pentru că ar avea ceva material de câștigat, ci pentru că asta simt că trebuie să facă, încălcând, poate, niște reguli stupide. Și care au ghinionul să trăiască într-o societate care nu-i valorizează și nici nu îi sprijină. Am fost uimită când mi s-a spus că nu trebuie să te întinzi mai mult decât îți cere „datoria”, că tendințele „umane” te fac să plătești scump. Probabil încă o generalizare, care nu poate să însemne că nu trebuie să fim umani de teama de a nu suferi după aceea.

Apoi, există profesori care nu își merită acest nume (nu, nici aici nu vorbesc despre mine; încă! 😈 ). „Profesori” care lovesc elevii, care îi desconsideră, care nu vin la ore, care sunt profesori doar pentru că au o diplomă ce atestă că au acumulat niște informații într-un anumit domeniu (dacă informațiile stocate într-un creier performant nu ajung la învățăcei, ele nu fac din posesor un educator!)

Există, de asemenea, profesori care se străduiesc (da, aici vorbesc despre mine! 😈 ) și care seamănă teribil cu Don Quijote. Oameni a căror muncă nu se vede tocmai pentru că sunt prea multe morile de vânt. Care mai lasă din „obiectivele” lecției, atât de frumos stipulate în „programă”, ca să mai facă loc altor „activități” ușor „umanizate”. Care preferă o oră de discuții uneia de dictare, etc. etc. etc.

Ceea ce facem noi, de obicei, este să aruncăm vina. Suntem campioni la asta! [Cum a fost cu bietul copac de a picat acum câteva zile prin București. Nu e vina proprietarei mașinii că a parcat-o acolo deși copacul arăta de o mie de ani. Nu e vina autorităților locale care se ocupă cu spațiile verzi etc. Nu e nici vina membrilor comunității locale care sălășluiesc în zonă și care au văzut că bietul copac era șubred. Atunci? Dacă nu a fost furtună, deci nu putem da vina pe ea, numai copacul putea să răspundă! Să-l dăm în judecată, zic!]

Așadar, devine un cerc vicios:

  • profesorii dau vina pe elevi că nu învață, care dau vina pe profesori că nu le predau pe înțelesul lor;
  • părinții dau vina pe profesori că nu se implică și nu își fac datoria, profesorii dau vina pe părinți că nu se implică și nu își fac datoria;
  • profesorii, elevii și părinții dau vina pe societate că nu le oferă șanse și condiții, dar surpriză: societatea suntem noi toți!

În concluzie: a cui este vina? A NOASTRĂ! Când ni se întâmplă ceva nedrept, când se încalcă reguli sau drepturi, când nu-și face cineva datoria trebuie să luăm atitudine! În fond, este binele nostru la mijloc, nu? Altfel, ne merităm soarta cu toții: profesorii care nu au elevi implicați, părinții care nu au copii realizați, elevii care nu au rezultatele dorite, societatea care nu progresează.

 Nu am răspuns la întrebările postate în articolul citat, pentru că eu nu mă regăsesc acolo. O fi lipsa de modestie, poate 🙄 . Dar:

  • nu am lăsat niciodată ca răspunsul meu pentru salariul mic să se răsfrângă asupra elevilor mei! O pot confirma oricând, mai ales cei care au beneficiat de nenumărate ore în plus din timpul meu liber și neplătit pentru a recupera pentru examen.
  • nu am crezut niciodată că nu merită ceea ce fac, chiar dacă din 30 de elevi, doar vreo 10 au fost influențați pozitiv de activitatea mea în timpul unei ore sau a alteia, sau dacă unul dintr-o clasă întreagă îmi spune la final: „Doa’n-‘soară, mă bucur că mi-ați fost profesor”!
  • am încurajat mereu dialogul și am dat dreptul la replică, atâta vreme cât acesta a fost argumentată. A, și mi-am recunoscut greșeala când s-a întâmplat (destul de rar, totuși) să greșesc.
  • nu am refuzat nicio opinie, ba chiar am fost acuzată că prea le permit să spună „inepții” în legătură cu un subiect sau altul.
  • ajung, uneori, la concluzia că totul este pierdut, mai ales când azi spun una și mâine se uită, lucru care se repetă la infinit. Dar asta nu a însemnat niciodată că am renunțat! Și nu, nu e toată lumea dezinteresată! 😉
  • sunt dispusă ca „împreună, să aducem acea schimbare în bine pe care cu toţii ne-o dorim”. Împreună cu cine, zic? Cam cum e cu grupul curajos care zice: „du-te tu primul, că noi venim să te susținem!” Și te trezești la o ședință cu părinții părintele unic care oricum era cel mai interesat dintre toți sau doar cu 5 elevi la pregătirea pentru examen pe care o faci benevol pentru că au cerut-o toți 30.
  • da, sunt dispusă să ofer „înţelegere, comunicare, încurajări, sfaturi, posibilitatea reală de a evolua”, dar dacă la primire nu e nimeni?

Am luat articolul ca pe o provocare decentă și nu am ales să răspund pentru că aș fi vreo frustrată care s-a simțit atinsă. Ci pentru că l-am considerat o invitație la dialog, ceea ce sper că am reușit să onorez.

🙂

 
11 comentarii

Scris de pe Mai 18, 2014 în A fi sau a nu fi...

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice