RSS

Arhive pe etichete: doamna

La…revedere

Am întâlnit-o pe stradă întâmplător. Slăbită și cu câteva urme săpate adânc de timpul neiertător. Cu toate astea, îi distingi clar trăsăturile atât de familiare, care nu s-au estompat în cei peste 30 de ani de când am văzut-o prima oară. Elegantă, cu un sacou purtat pe umeri și cu o hârtie în mână, ne striga pe fiecare dintre cei care aveam să-i fim elevi patru ani de zile.

scoala 15

Bună ziua, fetiță! Un zâmbet larg i se desena pe chip în timp ce mintea ei derula, probabil, generații întregi de copii pe care i-a pregătit pentru viață. Mi-a rostit numele fără ezitare și mi-a strâns mâna cu un soi de familiaritate ce mi-a adus fiori.
Era atât de încântată că mi-am adus aminte de ea! Cum aș fi putut să o uit? Ea mi-a pus stiloul cel auriu în mână, cu ea am învățat primele semne, litere, calcule, de la ea am prins drag de școală. I-am cerut numărul de telefon, cu promisiunea că o voi invita într-o zi la o cafea.
Dar suntem atât de ușor de păcălit de minunatul Timp! Cu iluzia că mai e vreme, că „azi nu, dar mâine sigur”, trecem prin viață cu repeziciune și lăsăm în urmă lucruri, oameni, promisiuni. Am dat peste articolul Cristinei Lincu despre felul în care tot el, Timpul, ne dă câte o palmă, după ce ne-a amețit cu ritmul infernal al trecerii sale. Ideea că s-ar putea să nu mai am ocazia să o văd și să-i mulțumesc, m-a scuturat puțin. Și totuși am amânat… Din inerție, din dorința de a face mai mult decât o întâlnire la o cafea sau poate din falsa iluzie că „mai e timp”.

Uneori faci planuri cu multă vreme înainte și, deși pregătești totul în detaliu, constați că tot nu ies lucrurile așa cum ai fi vrut. De aceea, de data asta nu am organizat nimic! Am pus mâna pe telefon și am găsit oameni frumoși cu aceleași …melancolii ca mine.

Doamna mea învățătoare! Și-a păstrat aceeași atitudine a dascălului care împarte celor din jur din înțelepciunea sa și a altora. Citează și acum din memorie, la cei aproape 80 de ani, găsește câte o vorbă care să se potrivească momentului. Am avut impresia că îi era dor să-și exerseze calitățile de dascăl. Ne-a scris fiecăruia dintre cei de față câte o vorbă, aleasă cu mare grijă, pe câte o felicitare.

Un citat din Agatha? Să fie coincidență? 🙂

Copleșită de emoții (reale!) nu se oprea din a ne mulțumi că ne-am adus aminte de „bătrâna noastră învățătoare” și că i-am adresat cuvinte atât de frumoase despre ce înseamnă ea pentru noi. Nu și-a pierdut prestanța și eleganța, doar că greutățile unei vieți dureroase au mai ciobit din ele…Și lacrimi i se rostogolesc pe obraz de câte ori vine vorba despre asta…Întocmai cum se întâmpla bunicii mele acum…atât de mulți ani, când i-am recitat lângă patul de spital Mama, de George Coșbuc, poezie aleasă de doamna mea învățătoare pentru o serbare.

M-am bucurat să o găsesc și să o invit la aceeași masă și pe doamna dirigintă din clasele de gimnaziu. Cred că a fost prima femeie puternică și hotărâtă cu care am intrat în contact. Sunt sigură că multe dintre reacțiile și replicile mele ca profesor sunt modelate după exemplul ei. Foarte ciudat cum Timpul nu a marcat-o foarte mult. Poate doar ridurile sunt ușor mai adânci. Aceeași vioiciune, aceleași replici semi-tăioase, dar pline de umor. Mi-a arătat că poți fi încă plin de viață la 76 de ani și că indiferent ce ți se întâmplă, trebuie să ții minte că lucrurile pot ieși cum vrei!

scoala 15 2

Nu puteam să uit de doamna mea profesoară de română din gimnaziu! Nu știu dacă am apucat să-i mulțumesc vreodată și ei pentru ceea ce m-a învățat. Pentru că atunci când a intrat in viața mea, în clasa a șasea, am știu ce vreau să fac atunci când „voi fi mare”! Pentru că ne-a învățat să gândim, nu să reproducem, să citim, să căutăm, să nu ne fie teamă să ne exprimăm. Pentru că a fost un dascăl model din toate punctele de vedere! Și pentru că atunci când am avut nevoie de ajutor ca să învăț pentru a intra la facultate, nu a ezitat să o facă!

Și-au amintit nume, locul fiecăruia în bancă, năzdrăvănii… Am vorbit despre colegi și ceilalți profesori, despre vremea când eram „domnița Ruxandra”, am depănat amintiri.

intalnire 3.jpg

Aș fi vrut tare mult să-l revăd pe domnul meu profesor de sport din școala generală! Sper din suflet că este sănătos!  Mi-ar fi plăcut să-i mai pot mulțumi o dată pentru felul în care m-a învățat că mișcarea este esențială pentru sănătatea minții și a trupului!

Trei dascăli, trei elevi recunoscători. Mă bucur mult că am avut ocazia să pun la cale revederea! Chiar și așa, total pe nepusă masă și informal, la 24 de ani de când am terminat clasa a VIII-a.

Unii spun că exagerez cu dorințele astea siropoase. Alții evită să participe la astfel de întâlniri (nu am să înțeleg niciodată de ce!). Eu am avut noroc de colega mea de bancă. Loredana nu a spus niciodată „nu”, de câte ori am avut o idee. M-a susținut, și-a schimbat programul după toanele mele, a venit într-un suflet și cu suflet! M-a înțeles pentru că noi două avem multe lucruri în comun.

Miroase a toamnă… Se aud guguștiucii întocmai ca pe vremuri, pe străduța școlii mele. M-am întors pentru câteva momente în timp. Și m-am bucurat de amintiri și de oameni frumoși.

Mulțumesc!

Anunțuri
 
12 comentarii

Scris de pe Septembrie 17, 2017 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , ,

La mulți ani, doamna!

„Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.”

Octavian Goga – Dăscălița

Cam așa mi-o imaginez pe „doamna” la începuturile drumului anevoios pe care și l-a ales din motive numai de ea știute. Și ce norocoși suntem noi astăzi de alegerea asta! Citindu-i poveștile despre iernile gele și muncile duse „întru propășirea patriei”, mă trezesc trasă de mânecă taman acolo, în vâltorile momentelor ireale. Nu ar strica să citiți AICI câte ceva, numai bun de tras o porție de râs și potrivit ca să înțelegeți că doamna noastră e însemnată! A se citi „înzestrată cu har dăscălesc” și purtând cu ea mereu „duhul vorbii”. Dulce când e nevoie și aspră când e cazul!

doamna

Am ales-o pentru a-i călăuzi pașii Pințului, pentru că am știut că numai „mâna ei de fier” și felul de a face lucrurile ALTFEL pot să strunească un năzdrăvan. Se pare că Pințul nu a avut obiecții și că legătura s-a pecetluit mai repede decât mă așteptam. Cum ar fi putut să nu fie așa când doamna a început prima zi de școală cu o întrebare: „Ți-a spus cineva astăzi că ești frumos?” Apoi i-a luat pe toți și i-a dăscălit și i-a făcut Delfini cu minți jucăușe! Și le-a ascuțit mințile, i-a provocat, i-a incitat, i-a încântat, i-a atras spre frumusețile scrisului și cititului. Când a trebuit, i-a dojenit – tot așa, părintește – când a avut motiv, i-a lăudat. I-a învățat nu numai să scrie și să citească, ci și să ajute, să aprecieze, să respecte, să fie răbdători. Și astfel au ajuns copiii să o iubească.

De unde știu asta?

Am văzut eu îmbrățișări înlăcrimate la sfârșit de an și cuvinte frumoase și zâmbete și, mai ales, copii relaxați, veseli, fără a li se fi știrbit personalitatea.

Poate uneori o mai supără. Ba nu sunt suficient de atenți, ba sunt uituci, ba vorbesc muuuult, dar doamna i-a iertat mereu și nu s-a abătut de la „misia” pe care și-a asumat-o cu ceva vreme în urmă.

Astăzi este ziua doamnei! Iar copiii au vrut ca ea să știe cât de mult o apreciază și o iubesc. Așa că au lăsat mesajele lor speciale. Le redau așa, necizelate și cu stângăcii, tocmai pentru că sunt sincere:

Vă doresc ca această zi de naștere să aibă tot ce ați dorit și ați visat. Să aibă numai momente fericite și împliniri. Sunteți cu un an mai mare și mai înțeleaptă iar iubirea față de dumneavoastră s-a făcut mai mare. La mulți ani , doamna învățătoare! 

Diana

diana-aniversare

aniversare-andreiilinca-aniversareaniersare-luca

teodora-aniversare

aniversare-doamnaaniversare-bodea

horvat poza.jpg

La mulți ani și din partea noastră, a părinților! Să aveți putere să răzbateți prin toate muncile „sisifice” și să ne ajutați să-i vedem OAMENI!

Vă iubim și vă respectăm.

Cu drag,

Delfinii și părinții lor.

 
6 comentarii

Scris de pe Ianuarie 16, 2017 în Despre copii, Despre viață

 

Etichete: , , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice