RSS

Arhive pe etichete: drumeție

Viața la țară, toamna

A venit toamna! Facebook-ul s-a umplut de poze cu frunze și de salutări călduroase ba lui Septembrie, ba lui Octombrie, iar în vreo două zile nu scapă nici Noiembrie nesalutat. Mai o ploaie, mai o brumă, mai o ceață. Între ele, primești o invitație: „Hai la cules ghebe!”. S-avem pardon, dar nu poți pentru ca să o tratezi cu refuz! Mai ales că se anunță gașcă mare și distracție pe măsură. Și mai ales că după atâta stres și oboseală, merge o ieșire la aer curat, undeva departe de oraș. Nu că noi nu am avea aerul nostru curat la „țara” noastră. Dar e bine să mai explorezi și alte posibilități! 😀

Ne încolonăm să mergem la casa omului binevoitor. Cu nevastă sau consort (cine are!), cu copil (cine are!) și cu ceva de-ale gurii, desigur, ca să părem cuminți și cu intenții pașnice. Planul era să străbatem coclaurii pădurea și să urcăm dealuri succesiv, iar dacă pe drum se nimeresc și niște ghebe, nu strică de-o tocăniță.

Și-am pornit.

ghebe

Cu rusacul în spinare, cu pungile (sau găletușele) pregătite să golim pădure de trufe ghebe și, mai ales, cu voie bună. Evident, părinții nu pot scăpa de metehnele lor, asemeni lupului care nu-și schimbă năravul. Prin urmare, se mai auzea câte un „nu mai țipa!”, de parcă bietul copil, scăpat din lumea civilizată, trebuia să-și reprime manifestarea zgomotoasă chiar și în pădure!

La intervale regulate, Prințul bodogănea de zor auzind ce-l așteaptă (căci noi, părinți responsabili prevăzători, l-am privat de unele informații dureroase):

-Cât facem???? Două ore jumătate? Eu nu vreau să merg?

-Mă plictiseeeeesc!

-Mi-e foameeeee!

-Știam eu că nu trebuia să merg cu voi! (De parcă existase această opțiune în discuție!)

Treptat, a intrat în horă. A mai schimbat o vorbă cu un prieten, a mai alergat după un porcușor (la propriu!) rătăcit de mama lui, s-a mai cățărat pe un copac răsturnat de furtună sau a escaladat dealurile cu spirit de aventurier!

Și am rememorat pasaje de-a dreptul literare, menite să arate că existența asta rurală este ancestrală și se încăpățânează să rămână așa, în luptă dreaptă (sau nu) cu modernitatea.

Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai…

Și dacă nu ar fi natura asta așa de frumoasă, nu aș putea găsi niciun motiv să îndrăgesc toamna…

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă am găsit ghebe? Tot felul de ciuperci și ciupercuțe ni s-au arătat în cale. Unele mai bune, altele mai „foarte otrăvitoare” și ici-colo câte o gheabă…Ascunsă!

Până și ploaia s-a speriat de hotărârea noastră, vântul a stat și soarele a zâmbit printre dinți!

N-am întors la coliba primitoare a omului binevoitor. Mai cu poftă (și de viață și de mâncare) și mai cu chef de râs. Suficient cât să-ți încarci bateriile pentru o altă săptămână istovitoare.

La plecare, omul binevoitor ne face câte un dar, ecologic și delicios, din grădina proprie:

 

varza 2.jpg

Nu că am fi plecat cu mâna goală vreodată de la el!

Ne mai bucurăm de toamnă puțin? Nu de alta, dar vin gerurile iernii și parcă văd că ne țin în casă pedepsiți! Și poate următoarea ieșire n-o fi abia la săniuș, sus pe deal la Colina!

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 29, 2017 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , ,

Jurnal de vacanță 1 – Moieciu de Jos

Când eram mică, citeam legendele acelea frumoase despre eroii noștri, despre lupte glorioase, despre apărătorii unei țări mirifice și mă gândeam că am fost binecuvântată să mă nasc aici. În mintea mea de copil existau niște argumente foarte clare și de multe ori erau suficiente pentru a mă liniști când era vorba despre războaie sau despre sfârșitul lumii: „suntem un popor ales! Dumnezeu va avea grijă de noi”. 🙂 Odată ce au trecut anii, lucrurile au fost analizate din perspective noi. Cea a omului revoltat sau frustrat de lipsuri și nedreptăți, cea a tânărului aspirant care vede și aude că „în alte părți e mai bine” sau cea a călătorului care a sesizat diferențe între locurile vizitate. Cu toate acestea, am mai spus-o și cu alte ocazii, nu mă văd locuind în altă parte. Nu e vorba despre (fals) patrotism! Dar am fost în suficiente locuri cât să-mi dau seama că „acasă” nu e doar un cuvânt, ci o stare! De aceea, pentru mine România ESTE inegalabilă! Oricâte miraje ar putea oferi orientul sau occiddentul, oricât de bine m-am simțit de fiecare dată când am călătorit ici și colo, oricâte lucruri degradante aud de fiecare dată din gura unor compatrioți, aici e singurul loc în care mă simt acasă!

Vara aceasta am avut norocul să merg într-un loc de vis! (Mulțumesc, Ioana și Ciprian pentru invitație!) mai fusesem la Moieciu, am mai văzut Cheile Grădiștei, dar acum am avut timp să le…savurez. Și m-am trezit exclamând și eu ca în „Balanța”:

Bă, frumoasă țară avem!

Și chiar e frumoasă! Îmi pare rău că nici vorbele mele și nici măcar imaginile nu vor putea reda fidel senzația aceea de „wow!” pe care am avut-o pe parcursul celor 15 km parcurși în ziua respectivă. Mai întâi am descoperit gustul zmeurei de la munte! Mai mică, dar mai dulce și muuuultă!

20140731_171850

De aceea, unii cu făcut concurență urșilor din împrejurimi, căutând tufele cele mai bogate!

20140731_171520Pe drum, am descoperit și alte minunății, care mai de care mai atractive vizual:

Am plecat cu un câine – aka Scooby – (împrumutat fără voia noastră de la gazde), căci nu poți să știi niciodată… 😉

20140803_165335Astfel că trupa s-a aventurat „orbește” într-o drumeție de zile mari!

Mai întâi, pădurea care mi-a amintit de thriller-ele americane: pustietate, semi-întuneric, nici țipenie de om, foșnete ciudate.

Pe marginea drumului, o mulțime de ciuperci de tot soiul, ca și cum cineva le presărase anume să nu uite drumul de întoarcere.

Iar din pustietate, un bătrân, tot ca în filme, apărut de niciunde cu calul lui negru, cu vorba șugubeață, dar înțeleaptă ne-a îndrumat pașii spre locul pe care îl căutam.

Apoi ne-a prins ploaia…

20140803_180038Dar nu ne-am speriat și am ținut „tot înainte”.

20140803_183017

până când s-a zărit Muntele!

Cu-adevărat ți se taie răsuflarea! 🙂

Mirosul de fân, aerul atât de curat că-ți venea să iei la pachet,

20140803_183106

Moieciul de Jos văzut de sus…

20140803_183110

…liniștea tulburată doar de cântecul greierilor…câte un animal odihnindu-se…

20140803_184238…câte o furcă uitată, amintindu-ne de vremea copilăriei la bunici…

20140803_184223Câte un copac răzleț…

20140803_191047

Apoi am început să coborâm din nou.

20140803_191922pe unde apele au șters pământul cu o seară înainte, pe lângă un șarpe ce avusese ghinion…

20140803_192505…iar înapoi am ajuns când cerul arăta așa:

Este acesta locul meu preferat? Acum, da! 🙂 Cu siguranță voi spune asta de fiecare dată când voi merge în alte locuri la fel de minunate cum a fost acesta, singurul loc unde am văzut apa curgând în două culori!

Dacă am putea păstra toarte locurile acestea la fel de frumoase, dacă Omul nu și-ar lăsa amprenta atât de iresponsabil asupra colțurilor de natură pură, dacă am fi mai atenți și mai orgolioși cu ceea ce ne reprezintă…

De aceea, am profitat de o provocare: campania Inegalabila Românie. Consider că este o cauză pentru care merită să scriu. Nu un articol, ci mai multe. Pentru că sunt experiențe proprii, pentru că toate imaginile acestea frumoase pe care le-am găsit pe pagina de Facebook arată că avem cu adevărat o țară inegalabilă, unică și că trebuie să învățăm să o iubim mai mult! Cu siguranță aveți imagini mirifice cu locuri pe care le-ați vizitat și care merită arătate tuturor. Încărcați-le și voi folosind aplicația Inegalabila Românie și invitați-i pe străini să ne cunoască și altfel!

Eu, una, încă nu am terminat ce am avut de spus! 😉

 

 
9 comentarii

Scris de pe August 6, 2014 în Concurs, Călătorii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Viața la țară – Drumeția

Nu am făcut o listă cu activități de vacanță ca Vavaly, din simplul motiv că am o tendință de a nu mă mai uita pe listele pe care le fac (sunt prea lungi!). Evident, acest lucru nu mă împiedică să mai trag cu ochiul din când în când la mămica-bloggeriță :-D. Și nici nu mă împiedică să fiu…spontană.

Azi am decis să facem o drumeție. Ad-hoc. Ideea a fost întâmpinată cu destulă reticență, pentru că:

  1.  „-Nu mergem cu mașina????” „-Nu.” „-Aaaaa! Eu nu merg pe jos!”
  2.  „-Unde mergem?” „-Să căutăm mure” „-Mureee??? Eu nu merg! Deja mă dor picioarele!”

Nu a fost cu vot liber și democratic, așa că am plecat după mure. Chiar dacă murele nu sunt încă bune de mâncat 😀 Prilej să mă bucur din nou că ne-am mutat aici! Atât de aproape de viața la țară, de aerul curat, de natură.

Și am pornit…

20140724_133501Nu ne-au oprit nici măcar „dulăii” învidioși pe libertatea noastră!

20140724_133353Am trecut pe lângă fântâna din vale…

20140724_133615Și ne-am adus aminte de ce locul se numește „Între vii”…

Am trecut pe lângă cireadă…

20140724_134159Am găsit murele lângă fântâna părăsită! Muuuulte! Și foarte verzi încă! 😀

Apoi am urcat un deal, ca să facem drumeția mai…interesantă!

Ne-am odihnit puțin…

Ne-am ferit de soarele puternic…

20140724_140033Și am admirat florile de câmp!

Această prezentare necesită JavaScript.

Minunate, nu-i așa?

Plus un „Crypto, regele ciupearcă” 🙂 , așteptând-o în zadar pe lapona Enigel…

20140724_140847Și un fluture, nu chiar de viță nobilă…

20140724_140731Am văzut biserica din sat de la distanță…

20140724_135724Și ne-am întors spre casă…

20140724_140946Tânjind după fructele încă necoapte…

Am salutat din mers „doamnele vaci”…

Și „gândacul de Colorado”…

20140724_142621Și ne-am întors acasă, obosiți și, mai ales, flămânzi! 😀

O zi numai bună de trecut în jurnalul de vacanță, nu? 😀

 
18 comentarii

Scris de pe Iulie 24, 2014 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice