RSS

Arhive pe etichete: filosofie

Filosofia religiei (5) – Ce-are a face Dumnezeu?

Discuție matinală între Prinț și prietenul Alex, în automobilul proprietate personală, în drum spre școală:

– Azi am religia.
– Noi am avut-o ieri. În sfârșit nu ne-a mai spus iar de Colectiv!

Pupilele mi se dilată a nedumerire, iar capul mi se întoarce involuntar spre bancheta din spate, locul acțiunii. Țin să precizez că Alex este în clasa a treia (a III-a!). Întreb cu naivitate, sperând că este o coincidență de…nume:

– Cum adică…„despre Colectiv”?
– Păi…în fiecare oră de religie, doamna ne zice de cei din Colectiv.

Sângele îmi inundă fiecare arteră și fiecare capilar. Prințul are aceeași profesoară la clasă.

– Ce anume vă zice despre ei?
– Că trebuie să învățăm să nu mergem în club, că de aia i-a pedepsit Dumnezeu pe cei de acolo!

Mă uit mută la consort, aflat la volan, cu fumuri vizibile ieșind pe nări. Încerc să blochez toate cuvintele și expresiile care se îmbulzeau de sub cerul palatin, printre dinți și buze. Le explic puștilor că lucrurile nu stau chiar așa:
1. Dumnezeu înseamnă bunătate, El NU pedepsește. Noi suportăm consecințele faptelor noastre, iar dacă facem un lucru fără să-l gândim, este posibil să o încurcăm.
2. Oamenii mari – chiar și profesorii – spun tot felul de lucruri, dar este bine să ne obișnuim să citim mai multe despre un subiect sau altul, pentru a ne forma singuri o părere.

Alex insistă:

– Doamna a mai spus că Dumnezeu ne pedepsește și dacă nu ne facem rugăciunea de seară. Ne-a spus că un băiețel a uitat (?!) într-o seară să se roage și a doua zi a fost pedepsit: a răcit.

Doar huruitul mașinii mai ascundea clocotul infernal din propriul creier, făcut knock-out de cele două povești de groază. Slavă Domnului că baionetele sunt ilegale, că aș fi căzut în păcat în acea dimineață de februarie!

Considerații…generale

Stimată doamnă profesor de religie,

* Suntem de aceeași parte a baricadei doar teoretic! Dumneavoastră nu creați oameni, ci îi distrugeți! Nu-i învățați să gândească, ci îi îndoctrinați! Nu-i învățați să-L iubească pe Dumnezeu, ci să se sperie de El și de pedepsele Lui. Genul acesta de lecții au îndepărtat pe mulți de biserică.

* Nu mai trăim într-o lume care poate fi condusă/manipulată prin frică! Dacă vrem să formăm caractere și să le insuflăm ideea de Bine, de Frumos, de Dumnezeu, ar fi bine să învățăm cum să purtăm o discuție constructivă. Un bun pedagog trebuie să dețină arta persuasiunii prin argumente logice, simple și adevărate și să folosească metode adaptate nivelului de cunoaștere: prin joacă, prin experiențe, prin experimente, prin cuvinte magice care să deschidă minți și suflete.

* Copiii ăștia nu sunt nici idioți, nici ignoranți! Nu le poți pune broboada pe cap sau pedepsi cu mătănii, amăgându-i că astfel vor ajunge în Împărăția Cerului. Nici nu poți să-i convingi că Dumnezeu stă sus și privește, notând la catastif de câte ori nu și-au făcut oamenii rugăciunea de seară. Pe ei trebuie să-i învățați ce înseamnă smerenia, bunul simț, curajul, bunătatea și alte valori morale care, însumate, înseamnă Dumnezeu.

* Cred sincer că și dumneavoastră ați înțeles greșit ideea de Dumnezeu și o perpetuați la fel de greșit copiilor. Ei nu se vor supune dictonului „Crede și nu cerceta!”. Ei vor pune mereu întrebări, pentru că este firesc să vrea să descopere. Într-o lume în care există atâta tehnologie, în care atâtea lucruri au explicație logică și științifică, nu mai funcționează replicile primite de noi înșine în copilărie. Astăzi, copiii se așteaptă să primească răspunsuri concrete la întrebările lor:

  • Bun, Dumnezeu a creat lumea. Dar de ce?
  • Dar pe Dumnezeu, cine L-a Creat?
  • Noi de ce existăm?
  • Cum se face că am apărut noi pe pământ?
  • Dincolo de cer, ce se află?

Asta mă întreabă uneori copilul meu în mașină la drumuri mai lungi sau mai scurte. Uneori mă ia pe nepregătite. Uneori nu știu dacă răspunsurile mele au un ecou pozitiv în mintea lui fragedă. Alteori aș vrea să am eu însămi o minte mai sclipitoare ca să-i explic lumea pe înțelesul lui. Nu e deloc simplu. Și cred că nu e rezolvă nimic dacă scăpăm repede de orice fel de explicație aruncând totul în cârca lui Dumnezeu!

dumnezeu si un copil

(sursa foto)

Analiză pe textul dumneavoastră

Dumnezeu i-a pedepsit pe cei din Colectiv

Aș vrea tare mult ca părinții, frații, surorile, iubitele, copiii celor care au pierit acolo să nu citească niciodată afirmația dumneavoastră! I-ar copleși durerea din nou. Ce să înțeleagă copilul de clasa a III-a de aici? Că Dumnezeu …omoară oameni? Nu se presupune, oare, că oamenii sunt copiii Lui? O mamă (sau un tată) care vrea să-i dea copilul său o lecție de viață, îl omoară??? Și cum a făcut Dumnezeu selecția? Unii au murit, alții, nu. Cum alege un părinte care copil să-i moară? După numărul de păcate?? Dumneavoastră ați văzut vreo imagine de acolo? Ați auzit cuvintele muribunzilor? Ați văzut lacrimile mari rostogolindu-se pe chipul desfigurat? Ați simțit mirosul de piele arsă? Cum ar putea Dumnezeu să provoace așa ceva? Ca pedeapsă? Ce păcat să fi avut copilul ăla de 16 ani care a pierit? Acela de a fi mers într-un club? De când e acesta un păcat capital? Dar unii munceau acolo! Femeia aceea de serviciu și-a lăsat copiii acasă singuri ca să mai aducă un ban. Fotografii aceia își făceau meseria! Ce va înțelege copilul? Că Dumnezeu nu …agreează unele meserii? Poate că Alex a exagerat sau poate nu a înțeles prea bine ce ați zis, un motiv în plus să nu abordați astfel de subiecte la un nivel la care este foarte puțin probabil a) să meargă vreunul în club și b) să înțeleagă morala poveștii.

Dacă nu-ți faci rugăciunea de seară, te pedepsește Dumnezeu cu…o răceală

Probabil că voi spune o răutate, pe care mi-o asum, dar… se vede că dumneavoastră nu aveți copii. Încă. Altfel, ați ști că uneori, mamele cad istovite în timp ce le citesc povestea de seară copiilor lor, după o zi în care au făcut atâtea altele. Dacă ele nu stau în genunchi la marginea patului, nu înseamnă că nu se roagă! Iar „a uita, este omenește”, nu cred că acest act involuntar necesită o pedeapsă. Cu atât mai puțin când e vorba despre un copil, „prins” de treburile lui copilărești. Iar dumneavoastră tocmai l-ați învățat că Dumnezeu te pedepsește când uiți ceva important. Doamne ferește să uite vreodată să-și sărute părinții înainte de a pleca de acasă. Ce catastrofă s-ar putea întâmpla! De asemenea, se vede că nu cunoașteți ce furtuni se nasc în mintea unui copil când își simte amenințat confortul fizic și psihic. Eu știu ce urmări au vorbele mele aruncate aiurea asupra lui pentru că îi văd reacțiile și îmi dau seama că am greșit enorm. Dar sunt lângă el, știu ce i-a generat acesta reacții, eventualele întrebări sau tresăriri în somn și încerc să repar ce am stricat. Dar dumneavoastră nu aveți șansa, nici timpul și se vede că nici interesul să vedeți ce urmări au cuvintele dumneavoastră asupra copiilor pe care îi educați.

 Ghiciți ce! Într-una din zilele trecute, părintele care este profesor la școala unde predau, era răcit cobză! I-am bătut obrazul: „Părinte, rușinică! Păi ce facem? Uităm de rugăciunea de seară??
Părintele a zâmbit cu îngăduință, așa cum face de fiecare dată când apare câte o discuție neortodoxă. E același părinte care convinge clase întregi cu elevi „problemă” să vină să se elibereze de gânduri grele și de stări de „ne-bine”, la o discuție duhovnicească. Nu i-a învățat că îi pedepsește Dumnezeu, ci că, vorbind despre necazurile lor, se vor simți mai bine.
Copiii nu vor învăța de la dumneavoastră ce înseamnă Dumnezeu și se vor teme de El. Dumneavoastră ar trebui să-i ajutați să se simtă liniștiți și în siguranță când vorbiți de Dumnezeu.

Dragă doamnă profesor de religie, sper că v-ați făcut rugăciunea de seară!

 
8 comentarii

Scris de pe februarie 23, 2016 în Păreri

 

Etichete: , , , , , , , ,

Filosofia religiei (4) – Găselnițe de Bobotează

Sau cum unii preoți smintesc credincioșii

– Doamna [dirigintă n.a.], e adevărat că nu am voie să mă spăl pe cap o săptămână după Bobotează?

M-am uitat lung la ea. Părea destul de încurcată. Pe de o parte, părul ei lung care necesita îngrijire, pe de altă parte o ușoară teamă că ar putea încălca vreo poruncă divină. Mi-am înghițit primele cuvinte care îmi veneau în minte.

Canoanele bisericești nu sunt preferatele mele. Pe unele le înțeleg și le accept ca atare, pe altele nu pot să le descifrez neam. Cum ar fi această taină a…nespălatului. Se sfințesc apele, asta am priceput. Și pentru ziua aceea, de sfințire de ape, zic, eu pot să înțeleg că e oarecum un semn de respect și de credință. Sfânta Aghiazmă Mare – e simbol al sărbătorii. Se bea, se folosește la curățirea trupului, la sfințirea locului. Dar…apele curg! Le oprește cineva din cursul lor? Vin altele care nu au fost acolo la sfințenia dintâi. Lucrurile se schimbă în cele 7 zile de la sărbătoare.

Și apoi…dacă TOATĂ apa e sfințită, ce facem, mă rog cu…cea din canalizări? Nu mai folosim apa deloc? Nici la baie? Zic și eu! Da, sunt păcătoasă, mai ales prin faptul că nu prea m-am supus vorbei „crede și nu cerceta”. Dacă apare o astfel de interdicție în vreo carte esențială a creștinismului, cu explicație cu tot, să spunem că aș crede-o. Deși vremurile s-au schimbat puțin.

De altfel, sunt o mulțime de ritualuri și tradiții de bobotează. Or fi toate…creștinești? Sau se mai strecoară niște „băbisme” sau chiar obiceiuri păgâne?

Dați-mi voie să constat că se confundă din nou credința în Dumnezeu cu găselnițele religiei. Iar una dintre aceste găselnițe este legată de interdicția de a se spăla 7 zile după bobotează. Ca și cum acest ritual de purificare este destinat doar sufletului, de trup ne ocupăm peste 7 zile.

Am tot filosofat pe diverse teme și mai înainte:

1. Filosofia… religiei (1)

2. Filosofia religiei (2) – Abordare „profană” a ideii de Dumnezeu

3. Filosofia religiei (3) – Religia în școli/religia în biserică…

 

 
9 comentarii

Scris de pe ianuarie 13, 2015 în Păreri

 

Etichete: , , , , ,

Dialoguri – Viața ca o goană spre moarte

moartesursa: Facebook

Uneori, țesătura asta numită viață te duce pe niște căi pe care nu le-ai gândit, pe care nu le-ai așteptat, pe care poate nici nu le-ai dorit. Uneori, ai nevoie să stai de vorbă despre lucruri care te macină, pentru că simți că așa le faci să zboare și să nu te mai apese. Se nasc, astfel, dialoguri. Cu un străin, cu un om învățat, cu un duhovnic, cu un prieten, cu cel sau cea pe care îl/o iubești sau doar cu tine însuți/însăți.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Știi…mi-e greu tare să înfrunt moartea asta…De fiecare dată când îmi dă târcoale, o simt atât de puternică și încrezătoare în timp ce eu mă simt mică și neputincioasă….Îi simt prezența peste tot în jurul meu…și asta mă înfioară cumplit….Mă sperie…Mă macină…Și îmi dă o serie de gânduri care mă fac să îmi pierd echilibrul…să nu mai știu cine sunt…ce trebuie să fac…cum să mă redresez ca să nu uit de viață….Sunt ca paralizată…

Ieri și azi mi-am îmbrățișat tatăl…Am simțit că sunt o fiică rea…că nu i-am spus cât îl iubesc și că mi-e teamă că la un moment dat se va duce dincolo ….și că nu voi putea face nimic…nici măcar să plâng…Mă îngrozește momentul acela! Care dintre ei va pleca primul? Cum voi trece peste asta? Cum va fi viața după aceea?

Apoi fug și-mi strâng în brațe copilul. Și mă rog să fie sănătos și să trăiască mult și să fie fericit. Dar nu îi pot oferi garanția că nu i se va întâmpla niciodată nimic rău și acest lucru îmi scrijelește fiecare gând, făcându-mă să mă simt un fir de praf care vrea să devină o coloană a infinitului.
Sunt puternică, dar nu atât de puternică…

Mă gândesc la fiecare persoană dragă din jurul meu….Cum ar fi dacă….

Iar în momentele astea te simți atât de singur…Poate pentru că ai impresia că nimeni nu te înțelege…și nu suferă ca tine…și iar mă cuprinde disperarea….

E ca și cum moartea asta poate veni și fără să-mi anihileze trupul. E ca și cum o simt infiltrându-se în fiecare parte din mine de fiecare dată când se stinge o stea în jurul meu…Nu mă mai lasă să respir…Am impresia că sunt închisă într-o cameră întunecată…. singură…Și nu reușesc să găsesc ieșirea….

Mi-a zâmbit cu înțelepciune și mi-a răspuns:

Amintește-ți cât suntem de mici în acest imens Univers. Moartea cuiva nu mai e un eveniment. Pe undeva pocneste câte o supernova și asta e la fel de puțin important, deși rade tot în jur, la mii de ani lumină. Apoi, știi bine cât de important e fierul…hemoglobina… Ei bine, fierul, ca tot ceea ce e metal, nu ia naștere decât în interiorul unei stele. Doar acolo se lipesc atâția protoni și neutroni, încât să te trezesti cu un nucleu imens. Trebuie ca steaua să moară pentru ca fierul ăla să poată ajunge cândva să pulseze în venele unei ființe. Știu că doare moartea, dar nu e important faptul că dispariția cuiva e ireversibilă. Gândește-te la cât de importantă a fost existența persoanei aceleia pentru tine și că irepetabilitatea existentei ei e mult mai importantă decat stelele de a căror moarte neștiută a fost nevoie… Vii sau morti, suntem bucăti de stele. De-aia e tocmai bine să ne mutăm înapoi, cu toate părerile de rău pe care le trage dupa sine moartea asta.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Mi-a plăcut mult ce a scris Tiberiu de ziua lui 🙂 http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2013/09/29/da-2/

 
8 comentarii

Scris de pe octombrie 1, 2013 în Dialoguri

 

Etichete: , , , , , , , , ,

 
innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

Sinapse

Simple, dar cu viață

Incercari

de ginduri

O Cale

o-cale.ro

Cosmisian's Blog - Gânduri Neinfinite

Neoproză „smart emotional”

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice