RSS

Arhive pe etichete: fotbal

Când mama e suporter

Dacă-l întrebi ce vrea să facă, indiferent de momentul zilei, anotimp sau prilej va spune fără să clipească: FOTBAL! Să ne-nțelegem, am stat suficient timp în preajma copilului meu cât să-mi dau seama de faptul că printre nenumăratele calități și abilități NU se numără acelea de fotbalist. Dar din respect pentru alegerile lui (ca să fiu în rând cu cele mai bune practici de parenting), am dat îngăduitoare din cap. Bine, și pentru că nu prea m-am mai putut eschiva la un moment dat. 😀

După ce mi s-au năruit speranțele că ar putea să-i treacă această pasiune, la fel cum i-a trecut și dorința de a se face constructor și profesor (Doamne, ferește!) am acceptat să înceapă antrenamentele. Ca un părinte de modă veche, care a copilărit cu dinozaurii, am impus condiții: nu renunțăm la orele de înot și nu renunțăm la școală, oricât de tentant ar fi! Nu cred că a auzit din tot ce i-am turuit, în afară de DA-ul meu pentru fotbal. Acest lucru i-a dat o stare de fericire, de parcă i-aș fi adus cadou ultima marcă de telefon Samsung. Radia! Îi simțeam inimioara tremurând de emoție că în sfârșit se apucă și el de antrenamente serioase. De partea celalată a baricadei, am început rugăciunile ca Prințul să realizeze repede că fotbalul făcut la antrenamente nu e același cu cel din fața blocului și că, ostenit, va renunța. Încă e prematur să văd vreun rezultat al rugăciunilor mele!

[Primul antrenament. Mă uitam la el cu coada ochiului ca să nu se supere că îl spionez. Părinții nu au voie în sală decât prima dată. Cât să înțeleagă cum stau lucrurile. Prințul era ușor stingher. Și pentru că nu avea echipament verde ca al celorlalți, și pentru că nu cunoștea pe nimeni, și pentru că era prima zi și nu avea idee ce trebuie să facă, în timp ce coechipierii loveau mingea cu siguranță și pricepere. A fost unul dintre acele momente în care l-am simțit vulnerabil și m-am temut să nu fie afectat emoțional. Nu aș fi vrut să se simtă neputincios sau dezamăgit. Pe de altă parte, am simțit și mai acut că el crește și că face pași (prea) mari spre alte vârste, spre independență.]

Ieri primesc un telefon de la antrenor. E meci. Să vină și el. WTF! zic. Copilul are trei zile de antrenament și nu e vreun geniu nedescoperit într-ale fotbalului. Rațiunea îmi șoptește: cu siguranță îl cheamă ca să se obișnuiască cu atmosfera, să-și susțină coechipierii și să observe cum se joacă. Dar destinul ne-a rezervat alte surprize pentru ziua de azi!

  1. Meciul nu era meci. Era un întreg campionat! Prin urmare, nu s-a terminat la 12, cum speram, ci ne-a spulberat toate planurile făcute pentru întreaga zi de sâmbătă.
  2. Prințul nu a fost chemat ca asistent, ci a intrat în toate drepturile cu echipament oficial cu tot. Rezervă la prima echipă, titular la a doua, că tot nu erau oameni.
  3. Toate echipele înscrise aveau în spate luni sau ani de antrenament. Prin urmare, meciurile lor păreau un fel de măcel pus la cale în urma unei conspirații închipuite.
  4. Copilul meu se simțea extraordinar de bine în ciuda tuturor acestor condiții! Nimic din căderea psihică a marilor campioni înfrânți, nicio lacrimă vărsată și, spre disperarea mea, nici o dorință de a pleca acasă mai devreme!

Această prezentare necesită JavaScript.

De la 11 la 16 am trecut prin diferite stări. De la glume și ironii, la implicare de pe margine, apoi la o dorință stranie de a strânge pe cineva de gât dacă meciurile nu se terminau mai repede.

Pe margine, părinți, antrenori și droaie de copii mai mari sau mai mici. Am înțeles de ce părinții nu au voie la antrenamente! Uneori își asumă niște roluri care îi depășesc și uită că nu ei sunt antrenori! Ba mai mult, unii instigă la violențe sau urlă nepermis de agresiv la propriii copii sau la ai altora. La primul meci i-am privit cu o sprânceană ridicată, știind că voi fi total neimplicată emoțional, că doar copilul nu a venit decât să joace o amărâtă partidă de fotbal, nu e campionat intergalactic! Doar că treptat lucrurile au luat o întorsătură neașteptată:

Dă mai tare în mingea aia, mă, copile!!!

Auch! Aia era vocea mea??? De unde au ieșit cuvintele astea? M-am trezit tremurând pe marginea terenului unde copilul meu juca deja al treilea meci pe ziua în curs.

Mișcă-te! Fă marcaj! Ce faaaci? Te sperii de mingea aia??? Șutează! Așa! Așaaaaaa! Haaaai! Du-teee! Aaaaaaah!

WTF??? M-am transformat! Mă uit speriată de mine însămi spre consort! La fel de agitat:

Dacă nu-și schimbă atitudinea, nu-l mai las să joace meciul următor! Ce cauți acolo? Vino mai în față! Bagă-te la minge!

Huh? Ne uităm la antrenor. Era la telefon. Mai bine, poate nu ne-a auzit. Mă întorc spre ceilalți părinți. Ori erau căliți de la meciurile anterioare, ori se consolaseră deja că echipa a doua nu are nicio șansă să facă față uraganului alb venit de la Botoșani! Ne uităm la copil. Cu sprânceana ridicată, ne apostrofa din privire: părinți nebuni, urlă aiurea de parcă ar fi ei înșiși în teren!

La final, avea un zâmbet mare pe față, deși au primit goluri cât pentru tot campionatul la un loc. Rupt de oboseală din cauza alergăturii, roșu la față și transpirat declară fericit:

Mâine dimineață avem ultimul meci!

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Noiembrie 4, 2017 în Despre copii

 

Etichete: , , , , , ,

„Fotbalul e viața mea!”

Nu știu să-i fi ținut vreo pasiune mai mult decât cea pentru fotbal! De când dă căldura și până îi alungă ploile, copiii de la Colina joacă fotbal! Nu mai e de multă vreme doar o „miuță” în fața blocului. E cu echipe, cu echipamente, cu crampoane, cu jocuri importante. Pot să facă orice fel de activități, dar merge și un fotbal după! Ceea ce, zic eu, e de mii de ori mai bine decât o tabletă sau un telefon butonat orbește zât e ziua de lungă.

Mai întâi, tații, ei înșiși participanți la Cupa Măgurii, au improvizat un teren de fotbal în vale. Cu porți cu tot. Pe care copiii l-au bătătorit de nici iarba nu prea mai crește. L-am folosit și noi la activitățile de la Școala de vară. Cu timpul, însă, a devenit neîncăpător. De aceea, s-au „lipit” de nenea portarul de la pensiunea vecină, să-i lase și pe ei să joace fotbal pe terenul mare! Pe „ăla bun” care îi lasă înăuntru fără să îi certe. Pe „ăla rău” îl ocolesc și preferă să sară peste ziua când este ‘mnealui de serviciu. 😀 În general, cât e ziua de lungă (și de caldă!) nu prea mai vezi țipenie de copil mare prin cartier. Toți sunt la fotbal.

Săpămâna trecută își urmăreu tații jucând și tare tânjeau să fie și ei în teren cu cei mari! O vorbă aruncată și s-a stabilit: joi, copiii vor juca fotbal jumătate de oră cu tații lor! Bucurie! Planuri! Pregătiri! Unii aveau niște emoții cât ei de mari! Prințul și-a pregătit echipamentul de dimineață, l-a întins pe pat, admirându-l și visând la meciul din seara aceasta. De dimineață s-au dus pe teren „să se antreneze”. Atât de entuziasmați erau, încât meciul a început cu o jumătate de oră mai devreme, de era să-l ratez!

dav

Pe margine, mame care nu-și încăpeau în piele de mândrie și copiii mult prea mici ca să intre în joc. Încurajări de pe margine, ratări, încurajări din teren, faze frumoase, pase, goluri multe (ale lor, evident!). Un lucru e clar: viitorul fotbalului este asigurat! 😉

Această prezentare necesită JavaScript.

Este un alt motiv pentru care viața la țară este frumoasă pentru noi! Pentru libertatea pe care o au copiii noștri, pentru frumusețea lucrurilor făcute împreună, pentru faptul că dincolo de micile conflicte, ne găsim mereu o cale să ne înfrumusețăm traiul în comun!

 
Un comentariu

Scris de pe August 10, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , ,

Vara la Colina: Cupa Măgurii

Doamne, cât îmi place că locuiesc aici!

12662507_974610179301417_6301547269558737253_n

Sunt cinci ani de când am părăsit lumea orașului, ca să mă pot bucura de liniște și aer curat. Cu toate ezitările aferente începuturilor, am știut de la început că am făcut cea mai bună alegere!

De cinci ani învățăm să ne adaptăm și să ne creăm o comunitate, nu pentru că ne-ar obliga cineva, ci pentru că este firesc să ai o relație frumoasă și de bun-simț cu cei care trăiesc în imediata ta vecinătate. Fiecare dintre noi a tatonat terenul. Au mai fost discuții în contradictoriu sau șicane, mici răutăți (sau mari!), dar treptat am găsit lucruri care ne-au apropiat sau împrejurări care ne-au „forțat” să găsim o cale de conviețuire „cu bune și cu rele”. Și așa s-a născut „Colina”, cu ai ei „colinari”, cu nucul din vale, cu foișorul celebru și cu toate ale lor. Sau ale noastre. Mai întîi au fost doi, apoi patru, s-au tot prins în horă câte unii sau alții. Au fost ieșiri la munte, la mare, drumeții, aniversări, peripeții. Nu înseamnă că ne îmbrățișăm și ne spunem vorbe dulci în fiecare zi, ci doar că atunci când ne intersectăm existențele, părem o comunitate fericită.

Campionat de fotbal 

Cel de la televizor a fost interesant, dar pentru că ne-am trezit că am rămas doar noi suporterii (cei cu numărul 12) în campionat, a scăzut motivația puternic. Și atunci, ce era să facem ca să ne menținem activi? Să ne înscriem în Cupa Măgurii. La fotbal, bineînțeles!

De ce? 

  1. Pentru că fotbalul rămâne un sport extrem de popular la toate vârstele (și la cele fragede și la cele…experimentate)
  2. Pentru că mișcarea face mereu bine!
  3. Pentru că bărbații trebuie să aibă pasiuni (sănătoase), altele decât învinețitul ochilor iubitei la răstimpuri (ne)regulate.
  4. Pentru că lucrul „în echipă” (comunitară) se formează și în astfel de contexte.

Cum? 

Cum altfel, decât în mod organizat! Cu un căpitan de echipă, cu antrenamente pe stadion, cu suporteri…înflăcărați, cu tricouri roșii și o schemă de joc (sper!).

Când?

Pare-se că toată vara! La sfârșit de săptămână. 8 echipe din comună își vor petrece duminica jucând între ele, până se lămuresc care e cea mai bună. Sau mai rezistentă. Sau mai valoroasă.

image-0.02.01.96481480b418850477143064d754af7f83132ca67e3c26630a1aa750aa2c5163-V.jpg

Și am jucat! 

Cu speranța că nu se vor face ce râs și cu certitudinea că au venit să se simtă bine, băieții s-au mobilizat:

20160710_085304

În ordinea numerelor de pe tricou (Ups! N-avem numere pe tricou! Încă! Așadar..de la stânga la dreapta): (sus) Chelaru, Sprențeroiu, Sardaru, Lungu, Corban, Niță, Dogaru, Enache, (jos) Arhire, David (+Jr.), Enache, Petroiu (cpt.), Cristea, Călin, Lungu, Crăciun.

Și o poză la reluare, cu o parte din juniori și junioare:

20160710_085351

Faini, nu? 😀 Stați, că nu ați văzut galeria! 😀

3.jpg

Am pornit la drum (greșit!) cu prejudecata că sorții nu ne vor fi favorabili. Ba că ăștia mici sunt prea mici și prea rezistenți, ba că nu avem antrenamente din cauză de joburi serioase, ba că nu avem antrenor și strategie. De unde reiese că la un meci de fotbal nu te duci cu gândurile îmbârligate, cu doar cu dorința de a te destinde și, obligatoriu, cu o galerie de nota 10!

Despre meci

Și s-a jucat! Și s-a înscris! Și s-a și terminat! Surpriza campionatului la deschidere: FC Colina – Cujbic: 6-5!

 

Am compus, am cântat, am țipat, ne-am susținut echipa, am râs, am înjurat (printre dinți), am alergat după ei, le-am scandat numele. Cu siguranță, echipa FC Colina a rămas memorabilă azi și nimeni nu se va mai întreba: „Da’ ăștia cine-s?”

Despre adversari: tineri și frumoși! Sprinteni și cu dorința de a câștiga, fără a uita de regulile bunului-simț pe teren sau în afara lui!

Bravo băieți!

 
11 comentarii

Scris de pe Iulie 10, 2016 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice