RSS

Arhive pe etichete: Franța

French Toilette

Oameni buni!

Toate ca toate, mi-a plăcut în Franța, oamenii sunt minunați, extrem de politicoși, dornici să îți facă pe plac, locurile sunt superbe. Dar au o meteahnă, domnule: toaletele. Toaletele sunt…cel puțin ciudate! Dacă la prima încercare am zis că e o eroare de calcul, dar fiecare „new encounter” a fost de-a dreptul bulversant!

Episodul 1. Hotel de trei stele în centrul orașului (pentru cele două zile extra-proiect).

Intru în cameră. Drăguță, spațioasă, destul de aerisită. Verific baia. Curată. Dușul – Ok. Toaleta…pauză! Caut nedumerită în toată încăperea. Tot ce găsesc, este o ușă aproape secretă. În spatele ei, Evrika! Toaleta.Care arăta cam așa:

lsursa de… împrumut foto

Un spațiu de 0.5m/0.5m (exagerez, dar nu cu mult, și chiar așa îți dădea senzația!), de nu încăpeai decât pe o parte. Când am închis și ușa, am simțit cum mă ia cu claustrofobii! Ba mai mult, dacă înălțimea subiectului depășea standardele, acesta risca să stea cu fruntea sprijinită de ușă, iar dacă gabaritul era la fel de depășit, putea rămâne cu ușurință înțepenit/ă în tocul acesteia. I-am găsit repede nume camerei: Auschwitz. În plus, a fost momentul când am realizat de ce găinile în cușcă nu sunt foarte eficiente în procesul de…știți voi…
Apa maronie șiroind în dispozitiv, mi-a slăbit cu totul încrederea și mi-a anihilat dorința de a-l folosi prea des.

Episodul 2. Restaurant select în Mall-ul din centrul orașului.

Să mâncăm după o alergătură culturală prin târg. Alegem restaurantul potrivit, cu prețuri acceptabile pentru toate buzunarele. Mirific. Mesele – impecabile, servirea – la fel. Oamenii zâmbeau, iar eu savuram vorba lor atât de muzicală. „Să ne spălăm pe mâini”, zic. La baie…surpriză. Colega experimenetază prima și vine cu părul vâlvoi și cu ochii cât cepele. „Fetelor”, zice, „ce rușine am pățit! E toaletă mixtă!” „Cum…..mixtă?”, întreb, sperând că prin „mixtă” se înțelege o încăpere cu vreo două cabine sau cel puțin una singură, unde pot intra, pe rând, desigur, atât doamnele, cât și domnii. Calcul greșit! Urc. Semnul…la locul lui, pe ușă:

_726715_unisex_loos_tp300sursa: Google

Colega nu s-a înșelat. Deci…mixt, carevasăzică! Trag aer în piept și intru. Oroare!!! Nu numai că era mixtă, dar avea și…deschidere către public:

purdue-worst-urinals-physics-tn(Aceata este o variantă găsită pe Google, mult prea elegantă față de cum arăta locul, pentru că numai aparatul de fotografiat nu mi-a trecut prin minte să-l iau cu mine acolo. Dar grăitoare pentru a înțelege…poziționarea…dispozitivelor!)

Așadar, pentru a ajunge în…cabină…trebuia să traversezi…aleea veselă, care s-a întâmplat, în cazul meu, să fie destul de…populată, dacă mă înțelegeți. Am închis ochii și am bâjbâit ușa de la cabină, încuindu-mă rapid acolo, de unde nu am mai ieșit decât după ce s-a auzit ușa de la intrare, semn – am crezut eu – că a plecat „colegul” de vizavi. Fatalitate! „Colegul de vizavi” ieșise, într-adevăr, dar, intrase altul! Iar ușa s-a deschis exact în….Eh! Am ieșit și mai rapid, scuturându-mă ca după o sesiune de exorcizare!

Episodul 3. Al doilea hotel – epopeea continuă.

Altă localitate, unde am stat restul de cinci zile, alături de toată echipa din cele cinci țări, profesori și elevi, vreo 40 la număr. Am intrat cu rezervă în noua cameră, tinând-o strâns de mână pe colega de „apartament”, cu care împărtășeam temerea. Toate păreau la locul lor. Baia…încăpătoare, avea de toate în ea mai puțin…ușă. Da, ușă! Cabina de toaletă nu era cabină, ci doar un…paravan, ca de altfel, toată baia, în ansamblul ei:20140317_195041

Iar ușa…era un accesoriu din barurile filmelor western: swinging saloon doors (mai puțin partea cu swinging).

Astfel, totul se derula după un ritual, cu un program riguros stabilit, având în vedere că existau doi sau chiar trei locuitori ai fiecărei camere.

Un fel de…disclaimer:

Înainte de a fi din nou judecată și interpretată, țin să precizez că această postare nu e o smiorcăială cauzată de snobismul unei profesorese din provinție care s-a văzut într-o țară străină și a găsit ceva de comentat. Este doar o constatare în legătură cu care fac, ca de obicei haz de necaz, întrucât consider că toaleta este strâns legată de ideea de intimitate, cu atât mai mult cu cât trebuie să împarți un spațiu cu persoane străine timp de o săptămână.

 
17 comentarii

Scris de pe aprilie 7, 2014 în Călătorii, Râsu'- plânsu'

 

Etichete: , , , , , ,

Stan Pățitul – varianta feminină 2014

Dacă tot s-a ivit ocazia, să mergem, dară! Sau…Allons y! Ca să fie în ton cu moda 🙂

A doua plecare din proiectul cel nou (nu, nu din banii contribuabililor, ci din bani europeni), cu șase elevi care nu au mai avut ocazia să plece în străinătate. Destinația: Franța.

Actul I. Aeroport Otopeni. Check in.

Trebuie să ne lăsăm bagajele. Ne împrăștiem care pe unde, ca să meargă mai repede. Aleg un birou mai liber, plină de speranță că voi termina prima. Fatalitate! Cu doi oameni înaintea mea, rândul se blochează. O tanti are schiuri. Și vrea să…zboare cu ele. Evident, asta înseamnă că-i sunt prea dragi ca să le lase la cală. Ce nu înțelege ea este că UN bagaj de mână înseamnă UN SINGUR bagaj de mână. În cele din urmă, este convinsă că trebuie să le contopească, astfel că acum se străduia din răsputeri să introducă o cămilă prin urechile unui ac, adică să bage ghetele în husa schiurilor, în timp ce lumea spera, în spatele ei, să mai prindă avionul. ”Vă arăt eu că pot!”, vorba celebrului refren.

Actul al II-lea. Îmbarcarea.

Sau…nu.

Zburăm cu Wizz…Nu avem locuri, prin urmare, e ca la autobuz dimineața devreme: cine urcă mai repede, prinde locurile cele mai bune. Prevăd marea îmbulzeală. Dacă aș fi fost singură, nu era mare pagubă, dar ăștia mici nu mai zburaseră cu avionul și era bine să fie cumva grup compact în caz de stres provocat de zbor. Al meu stresul, evident. Așa că i-am instruit și așezat strategic pentru atac. Fatalitate! Aeronava are întârziere 30 de minute! O parte dintre cei care stăteau la rând s-au așezat care pe unde, dar mulți nu și-au părăsit locul ocupat cu atâta vigilență înainte de anunțul (ne)așteptat. ”La un semn, deschisă-i calea”. Iar mulțimea a năvălit, de ziceai că acela care ajunge primul primește și lunch gratis. N-a primit nimeni! Dar m-am simțit ca la „Black Friday”!

Printre călători, un stimabil cu o pălărie exotică. Colegele au jurat că e Cue Guevara. La coborâre, aveam să aflu că se numește Sorinel Puștiu’. Întreb cu toată ignoranța de care aș fi putut să dau dovadă: ”Cineee???”. Au zâmbit îngăduitori și m-au lăsat în întuneric…

Actul al III-lea. Passport Control

Coafura rezistă…

După aproape trei ore de zbor zguduit pe scaune fixe și tari, am ieșit cu palpitații din drăcăria zburătoare. Mă grăbesc spre controlul pașapoartelor, ca să ies la aer mai repede. Fatalitate! Rândul pe care l-am ales, este DIN NOU, cel greșit. Deși erau doar două persoane în fața mea, rândul se blochează. Se pare că o femeie s-a transformat atât de mult în urma zborului, încât nu mai semăna nici cu cea de pe buletin, nici cu cea care se urcase la București în avion. Prin urmare, i s-au cerut mai multe acte care să-i dovedească identitatea și, pentru că nu erau relevante, au invitat-o într-o încăpere pentru cercetări amănunțite. Așadar, funcționarul meu a plecat cu duduia de la locul de muncă, iar eu am rămas uitându-mă cum toți ceilalți trec de poartă, mai puțin eu.

Actul al IV-lea. Urmări.

Évidemment, în aceste condiții, am pierdut autobuzul spre Lille, așa că am mai așteptat alte 45 de minute următorul autobuz. Pe autostradă, fatalitate! Un accident de mașină a făcut ca tot convoiul format să meargă (cam) cu 30 la oră, astfel încât am făcut 100 de km în mai mult de două ore. Cu forțe (deloc) proaspete, am urcat la metrou. Diferit față de cum e la mine la țară: platforma e închisă, iar când ajunge metroul, se deschid și ușile platformei, adică două, pentru maxim 10 secunde. Din tot grupul de 11 persoane nu a sesizat nimeni afișul galben pe care scria mare ”À gauche” (adicătelea, la stânga), cu tot cu săgeată. Prin urmare, din cele 7 uși, le-am nimerit pe cele care nu se deschideau și am pierdut și metroul.

Actul al V-lea. Porte D’Arras sau Triunghiul Bermudelor.

Am coborât la Porte D’ Arras. Cu harta într-o mână și cu adresa hotelului în cealaltă, am purces spre locația unde speram cu toții să ajungem… avant de succomber… Într-o frangleză perfectă, întreb primul locuitor încotro. Se uită la hartă, se uită la mine, se uită în stânga și în dreapta și indică direcția înainte. Pornim. Nu pare încurajator. Ne oprim. Întreb al doilea locuitor. Se uită la hartă, se uită la mine, se uită în stânga și în dreapta și indică direcția opusă. Nedumerire. Mă scaprin în creștetul capului, dar nu mă pierd cu firea. Or mai fi și alți locuitori. Reiau procesul. Fatalitate! Al treilea locuitor mă trimite din nou înainte. Al patrulea tot înapoi. Singura reacție de care am mai fost capabilă a fost un râs isteric. Am dat cu banul și am pornit. Se pare că în direcția care trebuia.

A doua zi, după ce am început să cunoaștem locurile, am dat și peste indicatorul spre Nord Hotel, pe care nu-l văzusem cu o seară înainte, când eu căutam spre…alte zări:

20140315_200852Cine știe ce ne mai așteaptă…

 
5 comentarii

Scris de pe martie 18, 2014 în Călătorii, Râsu'- plânsu'

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Gânduri Neinfinite

Neoproză „smart emotional”

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice