RSS

Arhive pe etichete: jurnal de vacanță

Școala de vară la final

Un adevărat maraton săptămâna asta la Colina! Școala de vară s-a „întâmplat” de-a lungul a cinci zile, așa cum era planificat.

Ultima zi…e ca ultima zi. Toată lumea este ușor plicisită și abia așteaptă să se termine totul. M-am temut că nu vor ma apărea și azi sau că nu vor avea chef de nimic. Mai ales că de dimineață temperaturile au luat-o razna. Așa că a trebuit să mă gândesc la niște activități care să-i trezească din amorțire, în caz că apăreau. Deși erau programate experimente simple, lipsa ingredientelor ne-a cam dat planurile peste cap. Prin urmare, am trecut la „Planul B”. 😀

Încet-încet, piticii s-au adunat la foișor. 7+1. Restul (de doi), absent motivat! 😉

Promisesem că facem niște „teme” distractive și chiar asta așteptau de la mine. Așa că am făcut calcule matematice…altfel:

Apoi ne-am jucat cu literele și silabele:

Jocul cu descoperirea diferențelor a fost mereu unul dintre preferatele mele și ale Prințului. Nu putea lipsi din listă! 😉

Screen Shot 2017-08-04 at 09.15.25.png

În partea a doua ne-am luptat cu câteva probleme de logică. Unele mai simple, altele mai dificile, unele cu răspunsuri evidente, altele mai alambicate. Iată câteva exemple:

  • Într-o familie avem următorii membri: mama, tata, patru fiice ale celor doi părinți deja menționați, iar fiecare fată are un frate. Câți membri are familia?
  • Iți imaginezi că te afli într-o barcă înconjurată de rechini, iar aceasta se scufundă. Cum supraviețuiești? 
  • Ce a fost mai întâi: oul sau găina?

Am fost curioasă de părerea lor despre ce s-a întâmplat zilele astea, așa că i-am rugat să răspundă la câteva întrebări. Unele răspunsuri au fost drăguțe rău! 😀

De ce ai venit la Școala de vară? 

  • „pentru că în același timp mi-am terminat o parte din teme prin joacă”
  • „ca să mă distrez”
  • „pentru a face activități și pentru a nu uita lucrurile de la școală”
  • „că vreau să învăț de două ori: și cu părinții, și cu Școala de vară”
  • „să nu uit nimic și să stau cu prietenii”
  • „să mă distrez”

Cu ce te-a ajutat Școala de vară? 

  • „Să fiu deștept!”
  • „să-mi trezesc creierul”
  • „să învăț lucruri noi”
  • „Școala de vară m-a învățat să-mi dau seama că munca se poate face și prin joacă” 😉

Ce notă ai da activităților? 

Am primit 5 note de 10, o notă de 9.50 pentru că „mi-ar fi plăcut să facem și un proiect” (Anastasia) și o notă de 8 de la Alex „deoarece majoritatea activităților nu au ieșit” 😀

Data viitoare am primis să țin cont de propunerile lor care au vizat neapărat, printre altele, un concurs de Kendama (cum de am uitat???) și, evident, fotbal! 😀

După ce soarele a obosit, am ieșit afară la tura a doua. Jocurile au fost diferite și au stârnit râsul. Ceea ce ne și doream! 🙂

Acum că s-a terminat… mă gândesc că pot să-mi iau o vacanță! 😀 Deși mi s-a părut că aud pe cineva spunând „Ne vedem luni, nu??”.

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe August 4, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , ,

Ziua a patra – Socoteala din târg cu cea de acasă

Atunci când faci niște planuri, trebuie să ai în vedere și probabilitatea ca acestea să-ți fie date peste cap. Ori ai deja pregătită varianta B, ori te adaptezi din mers.

Trei năzdrăvani și-au anunțat absența (motivată foarte serios de antrenamente, respectiv o meditație la matematică).

A, știi…nu putem veni mâine! Ne pare atât de rău că ratăm tocmai ora de lectură!

Serios? Cum să las copiii neîmpăcați!

O mutăm!

Nu cred că au luat în calcul varianta asta, mai ales dacă e să mă iau după privirea lor de după ce au primit vestea. Cert este că am cosmetizat puțin programul de astăzi. Nu ne mai trezim cu noaptea în cap (decât cei trei crai care aveau treburi 😈 ) și schimbăm și locul, că tot înnebunești de cald deja de la ora 9. Toate astea ca să avem întreaga echipă la activitate. Zis și făcut. La ora 10.30, încolonați, cu rucsacul în spinare, cu șapca pe cap și apă multă la purtător, plus un sendviș, am pornit spre oraș.

IMG_20170803_103814.jpg

Varianta 5+1, că pe ceilalți urma să-i culegeam de pe drum. Numai că am ales să mergem cu  microbuzul, ca să scăpăm de comoditate și să mai vedem lumea. 3 lei, 10 minute. O aruncătură de băț până în parcul mare. Unde mai pui și distracția de pe drum.

În parc, răcoare! Aproape ne-am bucurat că am schimbat și ora și locul. I-am așteptat și pe ceialți și am savurat pachetul de acasă (sau încropit pe drum), ca să avem un start promițător.

Până s-au adunat ei, am încercat o vizită la Biblioteca Județeană. Din păcate, ideea mea de a le face o surpriză a rămas doar idee, întrucât nu am sunat dinainte pentru o programare. Păcat, ar fi fost frumos să viziteze biblioteca și să aibă o experiență de lectură unică. Evident, nu este nimic pierdut, zile de vacanță mai sunt, iar dacă ne potrivim programele, am să mă țin și de surpriza cu pricina.

La început (vreo jumătate de oră), a citit fiecare ce a vrut. Și-au adus de acasă cărțile preferate, și-au găsit un loc comod și s-a făcut liniște. (În punctul ăsta mi-am făcut o cruce mare!) I-am urmărit din umbră, la propriu, căci am găsit un copac sub care mi-am făcut și eu norma de lectură. Le-am luat și niște pere moi și dulci, ca să meargă treaba bine.

Apoi am schimbat activitatea, ca să nu fie plictisitoare și ca să fiu sigură că nu citește nimeni „în gol” sau că ar avea vreo intenție să mă păcălească. Cu ajutor de la Doamna noastră, am ales niște texte cu învățături, apoi am ales un capitol din Aventurile lui Habarnam.

Sincer, am avut emoții cu activitatea de astăzi. Mai întîi că lectura…știm cât de apreciată este în ultima vreme, mai ales de când Kendamele și spinnerele ocupă primul loc în viețile lor. Și apoi pentru că răbdarea nu este tocmai punctul lor forte. Îmi și imaginam cum alerg după ei printre mașinuțe, tobogane, leagăne etc. Cu toate astea, cred că s-au distrat și că le-a plăcut. Mai ales că ne-a prins ora 14.30 în parc, pe iarbă, cu foile în mână. Mai pregătisem un text, la sugestia colegei mele, Ramona M.: MONSTRUL COLOMBRE – Dino Buzzati. M-am gândit, totuși, să nu întind coarda mai mult decât e cazul, poate îi mai prind și altă dată. În plus, le fugea gândul la supriza promisă: o masă la McDonalds. 😀 Deh, arta cere sacrificii! Astfel că ne-am strâns catrafusele, și am pornit repede la masă! Tot pe jos, desigur! 8+2! Adică efectiv complet! 🙂

IMG_20170803_135953.jpg

Mi-a plăcut că s-au descurcat singuri cu propriile comenzi. Fiecare și-a cumpărat ce a vrut, au fost siguri pe ei și foarte respectuoși.

La final, „mama Alina de Vlad” le-a făcut cinste cu o înghețată, ca să fie meniul complet! 😀

dav

Apoi, fuga-fuga la microbuz, ca să nu-l ratăm!

Căldură mare, monșer, și azi! Ne-au trecut toate apele pe drumuri între destinații, dar a meritat. Și ne-am trezit că ajungem acasă după ora 16!

După amiază, lucrurile s-au precipitat puțin, având în vedere că deja erau rupți de oboseală și că pe înserat se anunța un meci de fotbal în cartier. Prin urmare, i-am cam pierdut de clienți: împăștiați, gălăgioși, lipsiți de concentrare – jocurile nu prea ne-au ieșit, așa că la un moment dat, epuizată, am cedat. Amânăm pentru mâine, că tot e ultima zi.

Din cele 7-8 joculețe, am reușit să ducem la capăt vreo 4.

Mâine este ultima zi din Școala de vară de la Colina. Mai avem activități amânate și lucruri pe care ne-am propus să le facem. Asta dacă mai am cu cine după „maratonul” celor patru zile!

Va urma (sper!) 😀

 
Un comentariu

Scris de pe August 3, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

Ziua a treia. Tot „școală de vară” la Colina

Indiferent de program, diminețile au, invariabil, același ritual. Unii se trezesc cu noaptea în cap și sunt deja la foișor înainte de ora stabilită pentru întâlnire, iar alții se luptă cu somnul dulce de dimineață și ajung…după ora 9. Am ales ora 9.00 din mai multe motive:

  • dimineața randamentul e maxim
  • se încălzește extrem de repede, așa că trebuie să terminăm cu temele până nu ne termină soarele pe noi
  • ies și cei mici la joacă și trebuie să împărțim, frățește, foișorul

Iar azi…pentru că e română…e mai greu. 😈

Tot 8, dar în varianta 6+2. Lose some, win some! 😀 Unul a fost răpit iremdiabil de somn, dar am primit la schimb o domnișoară, dornică să facă parte din gașcă.

Cine a avut caiete de vacanță, a lucrat nestingherit, cine nu, nu a scăpat! Se găsește ceva de făcut la română! Am mai uitat câteva lucruri de când am intrat în vacanță, iar asta înseamnă că de la toamnă trebuie să ne apucăm serios de treabă.

(fragment din manualul digital pentru clasa a V-a, Editura Paralela45)

Partea a doua a venit cu niște integrame. Tot pentru începători. Ca să ne aducem aminte cum stă treaba cu sinonimele, dar și cu câteva „jocuri de cuvinte”. Spre bucuria mea, i-a prins, iar unele definiții și-au găsit răspunsul imediat.

Pentru că ieri am schimbat programul din lipsă de tricouri, astăzi nu mai puteam să ratăm activitatea creativă de reciclare a unor lucruri de care nu mai avem nevoie. Cu ajutorul „mamei Alina de Vlad”, am făcut rost de… material didactic, așa că ne-am apucat de treabă din nou.

Evident, s-au ivit alte…probleme:

  • Eu nu tai tricoul ăsta! Am să plâng! Încă îmi mai vine! 
  • Hei, vreau eu tricoul tău! Să-l port, nu să-l tai!
  • Astea sunt tricourile mele! De ce le-ai luat?
  • Și ce vrei să facem cu ele? 

Când au auzit ce am de gând să facem, s-au dezumflat. Normal, băieților nu le plac lucrurile …handmade! Și cum fetele erau prea puține ca să mă susțină, mi-a fost cam teamă că ratăm activitatea. Mi-am văzut de ale mele. Până la urmă, și dacă sunt spectatori, tot e un câștig. Am făcut și eu schimb de tricouri cu unul dintre ei, că mi-a plăcut mai mult al lui 😈 și m-am apucat să tai. Dacă începutul părea un fiasco, finalul a devenit o isterie. Toată lumea tăia tricouri și se poza cu rezultatul „muncii” lor.

Această prezentare necesită JavaScript.

La final, tricourile au devenit maiouri (pe care le-au purtat tot restul zilei, semn că nu mai erau atât de vechi și nefolositoare 😀 ) sau au purtat numere/nume/desene spre distracția tuturor.

Totuși, ar fi frumos să avem și niște produse finale mai „serioase”, zic! Norocul meu a fost tot cu fetele (cele două!):

Să vă spun un secret! 😈 De fapt, toate activitățile astea au fost concepute pe placul meu! 😀 De aceea, nu puteam rata ocazia să-mi fac și eu o gentuță nouă, să-mi încapă materialele pentru Școala de vară de la Colina 😀

La amiază, căldură mare, monșer! Și când spun „mare” trebuie să se aibă în vedere fapul că m-a luat cu leșin numai cât am ieșit să plasez strategic bilețelele care să-i conducă spre comoară. Cu peripeții și asta, căci când am crezut eu că m-am pitit mai bine, au început să apară și dumnealor de prin scări de bloc, pe unde se aciuaseră de căldură.

I-am împărțit în două echipe (mereu vaut o soluție echilibrată și nu neapărat pe criteriul prieteniilor): echipa roșie și echipa albastră.

Jocul nu e chiar nou pentru ei, cei mai mulți l-au jucat la aniversarea de 7 ani a Prințului. Am schimbat textele, evident și am introdus „destinații” noi. Echipele primeau câte o strofă care reprezenta indiciul următor. 10 plicuri, 10 sarcini. (Greu să-i urmărești!)

Ultima, cea mai dificilă, presupunea să răspundă la două ghicitori.  Ia să văd dacă voi vă pricepeți 😉

Am un copac cu patru crengi;
una înverzește;
a doua rodește;
a treia vestejește;
a patra se usucă.

Mama are,
Tata n-are,
Mama mare și ea are,
Și marinarii pe mare.
Ce este?

Bilișoare roșioare,
Strălucesc frumos la soare,
Cu codițele perechi,
Să le pui după urechi.

De ce iei, de ce crește tot mai mare.
De ce pui, de ce scade tot mai tare.
Ce este?

Iar la final, o înghețată! 😀

Și așa s-a dus și ziua a treia a Școlii de vară de la Colina. Unii mai obosiți, alții mai încântați. Să vedem ce ne rezervă celelalte zile! 😀

(Va urma)

 
Un comentariu

Scris de pe August 2, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , ,

Când te năpădesc amintirile (Jurnal de vacanță 3)

Sunt în concediu. Unul inedit. Două săptămâni prin țara asta frumoasă, prin zone pe unde nu am mai fost. Dar „trecerea” se face pe diagonală, prin inima țării, pe unde îmi regăsesc originile ardelenești.

Bunicii mei au fost oameni deosebiți! Frumoși și muncitori. Oameni pe care am reușit să-i cunosc prea puțin, pentru că s-au dus mult prea repede. Toată lumea îmi spune că semăn foarte bine cu bunica mea. Strașnică femeie! De la ea am moștenit fruntea lată, temperamentul și hotărârea cu care s-a încăpățânat să lupte mereu, până a răzbit. Sau măcar până i-a arătat destinului că are de furcă dacă i se pune de-a curmezișul! Eram mică tare când bunica și-a rupt mâna. A căzut de pe bicicletă într-una din zilele când alerga să ducă lapte în stânga și în dreapta. Țin minte că a venit acasă și și-a încălzit repede niște apă pe sobă să se spele de sânge și praf, ca să meargă la doctor. Stăteam pitită sub masă și îi observam mișcările rapide. Știu că m-am gândit atunci că e foarte curajoasă și foarte puternică! Ce știam eu? Eu plângeam pe înfundate noaptea de la un furuncul nenorocit. Dar ea, părea așa de sigură pe ea și nici măcar nu vărsa o lacrimă!

Și făcea bunica niște plăcinte dumnezeiești! Pe plită. Le mâncam pe pragul ușii de la cămară.

Și mă iubea bunica tot dumnezeiește! Dormeam între ei doi când mergeam la Dej, în puținele veri pe care le-am prins acolo.

Pe bunicul mi-l amintesc trist. Și singur. După ce s-a stins bunica, ne scriam scrisori. Și acum le păstrez, doar că mi-e teamă să le deschid din nou, pentru că mă gândesc cum aș reciti și resimți toate cuvintele lui așternute pe hârtie. Eram la școala generală, iar schimbul de scrisori era o adevărată aventură. Le așteptam cu nerăbare și îi răspundeam cu mare drag! Bunicului meu, Izidor, i-am promis că voi scrie o carte! Într-una din scrisorile mele către el. Și am scris-o! Nu o carte grandioasă. O carte pentru sufletul meu. Și pentru al lui.

Ieri am trecut pe lângă casa bunicilor. Vândută de multă vreme, se încăpățânează să rămână în picioare, printre mașini și construcții despre care mi-e ciudă că și-au făcut loc tocmai acolo! Și iar mă gândesc că dacă aș putea să cer ceva măreț Cuiva vreodată, i-aș cere măcar o zi înapoi din copilăria mea. Să apuc să le spun și bunicilor mei ce nu le-am putut spune niciodată…

20160729_202025[1].jpg

Mi-a rămas doar dorul. Și un gust amar. Al neputinței. E, poate, printre puținele dăți când mi-aș fi dorit să fiu bogată! Da, amintirile nu pot să le (răs)cumpăr. Și nici anii trecuți. Dar măcar o casă bătrânească, mai importantă pentru mine decât pentru orice alt proprietar!

 
14 comentarii

Scris de pe Iulie 30, 2016 în Călătorii

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Jurnal de vacanță 1 – Moieciu de Jos

Când eram mică, citeam legendele acelea frumoase despre eroii noștri, despre lupte glorioase, despre apărătorii unei țări mirifice și mă gândeam că am fost binecuvântată să mă nasc aici. În mintea mea de copil existau niște argumente foarte clare și de multe ori erau suficiente pentru a mă liniști când era vorba despre războaie sau despre sfârșitul lumii: „suntem un popor ales! Dumnezeu va avea grijă de noi”. 🙂 Odată ce au trecut anii, lucrurile au fost analizate din perspective noi. Cea a omului revoltat sau frustrat de lipsuri și nedreptăți, cea a tânărului aspirant care vede și aude că „în alte părți e mai bine” sau cea a călătorului care a sesizat diferențe între locurile vizitate. Cu toate acestea, am mai spus-o și cu alte ocazii, nu mă văd locuind în altă parte. Nu e vorba despre (fals) patrotism! Dar am fost în suficiente locuri cât să-mi dau seama că „acasă” nu e doar un cuvânt, ci o stare! De aceea, pentru mine România ESTE inegalabilă! Oricâte miraje ar putea oferi orientul sau occiddentul, oricât de bine m-am simțit de fiecare dată când am călătorit ici și colo, oricâte lucruri degradante aud de fiecare dată din gura unor compatrioți, aici e singurul loc în care mă simt acasă!

Vara aceasta am avut norocul să merg într-un loc de vis! (Mulțumesc, Ioana și Ciprian pentru invitație!) mai fusesem la Moieciu, am mai văzut Cheile Grădiștei, dar acum am avut timp să le…savurez. Și m-am trezit exclamând și eu ca în „Balanța”:

Bă, frumoasă țară avem!

Și chiar e frumoasă! Îmi pare rău că nici vorbele mele și nici măcar imaginile nu vor putea reda fidel senzația aceea de „wow!” pe care am avut-o pe parcursul celor 15 km parcurși în ziua respectivă. Mai întâi am descoperit gustul zmeurei de la munte! Mai mică, dar mai dulce și muuuultă!

20140731_171850

De aceea, unii cu făcut concurență urșilor din împrejurimi, căutând tufele cele mai bogate!

20140731_171520Pe drum, am descoperit și alte minunății, care mai de care mai atractive vizual:

Am plecat cu un câine – aka Scooby – (împrumutat fără voia noastră de la gazde), căci nu poți să știi niciodată… 😉

20140803_165335Astfel că trupa s-a aventurat „orbește” într-o drumeție de zile mari!

Mai întâi, pădurea care mi-a amintit de thriller-ele americane: pustietate, semi-întuneric, nici țipenie de om, foșnete ciudate.

Pe marginea drumului, o mulțime de ciuperci de tot soiul, ca și cum cineva le presărase anume să nu uite drumul de întoarcere.

Iar din pustietate, un bătrân, tot ca în filme, apărut de niciunde cu calul lui negru, cu vorba șugubeață, dar înțeleaptă ne-a îndrumat pașii spre locul pe care îl căutam.

Apoi ne-a prins ploaia…

20140803_180038Dar nu ne-am speriat și am ținut „tot înainte”.

20140803_183017

până când s-a zărit Muntele!

Cu-adevărat ți se taie răsuflarea! 🙂

Mirosul de fân, aerul atât de curat că-ți venea să iei la pachet,

20140803_183106

Moieciul de Jos văzut de sus…

20140803_183110

…liniștea tulburată doar de cântecul greierilor…câte un animal odihnindu-se…

20140803_184238…câte o furcă uitată, amintindu-ne de vremea copilăriei la bunici…

20140803_184223Câte un copac răzleț…

20140803_191047

Apoi am început să coborâm din nou.

20140803_191922pe unde apele au șters pământul cu o seară înainte, pe lângă un șarpe ce avusese ghinion…

20140803_192505…iar înapoi am ajuns când cerul arăta așa:

Este acesta locul meu preferat? Acum, da! 🙂 Cu siguranță voi spune asta de fiecare dată când voi merge în alte locuri la fel de minunate cum a fost acesta, singurul loc unde am văzut apa curgând în două culori!

Dacă am putea păstra toarte locurile acestea la fel de frumoase, dacă Omul nu și-ar lăsa amprenta atât de iresponsabil asupra colțurilor de natură pură, dacă am fi mai atenți și mai orgolioși cu ceea ce ne reprezintă…

De aceea, am profitat de o provocare: campania Inegalabila Românie. Consider că este o cauză pentru care merită să scriu. Nu un articol, ci mai multe. Pentru că sunt experiențe proprii, pentru că toate imaginile acestea frumoase pe care le-am găsit pe pagina de Facebook arată că avem cu adevărat o țară inegalabilă, unică și că trebuie să învățăm să o iubim mai mult! Cu siguranță aveți imagini mirifice cu locuri pe care le-ați vizitat și care merită arătate tuturor. Încărcați-le și voi folosind aplicația Inegalabila Românie și invitați-i pe străini să ne cunoască și altfel!

Eu, una, încă nu am terminat ce am avut de spus! 😉

 

 
9 comentarii

Scris de pe August 6, 2014 în Concurs, Călătorii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice