RSS

Arhive pe etichete: oameni și animale

Oameni și câini (IAAAR???)

Sper că subiectul nu va deveni o obsesie a subsemnatei legată de prezența bietelor patrupede bipede în viața mea! Dar de data asta chiar am nevoie de ajutorul iubitorilor de animale. Și știu că am câțiva printre prietenii mei buni, oameni cu capul pe umeri, care pot să-mi spună dacă aberez fără șanse de a-mi mai reveni vreodată sau am o fărâmă de dreptate.

Să reluăm!

Nu sunt în măsură să spun unuia sau altuia unde și cum să-și crească animalul sau animalele, după caz. Dacă persoana se simte fericită cu un câine, o pisică, un porc, o găinușă etc în propriul apartament, mi se pare foarte potrivit. [Dacă eu însămi aș fi în stare, dacă aș avea timp și, mai ales, nervi să mai strâng și după altcineva prin casă, probabil că mi-aș asculta dorințele, acum reprimate, din vremea copilăriei. (Mi)-aș face copilului un cadou maxim (după ce aș rezolva problema alergiei!) chiar și fără să fie ocazie specială: un cățel sau o pisică. Analiza aprofundată a problemei a dus la concluzia că nu e cazul. Cel puțin deocamdată.] Dar atunci când aceeași persoană eșuează în a respecta drepturile sau intimitatea sau siguranța propriilor semeni, cred că este la fel de potrivit să-i reproșez acest lucru (calm, decent sau agresiv, după caz și preferințe).

Studiu de caz

Loc de joacă. Același loc de joacă, dat în folosul întregii comunități (așa, mică și intimă cum e ea), dar îngrijită mereu de cei 5-6 oameni din proprie inițiativă. Copii. Vreo 5 de data asta. Printre ei, Iulia. 3 ani și-un pic. Delicată și sensibilă ca orice domnișoară de vârsta ei. Se joacă nestingherită pe gazon. Deodată, un câine se aropie de ea în fugă. Copila urlă din toate puterile de am ieșit la geam să văd ce arde. Nu ardea. Dar Iulia era mai mult decât speriată, alergând în brațele mamei ei, gravidă, care se afla pe bancă la câțiva metri. Mama se întoarce spre stăpâna inelelor lesei cu un glas amenințător. Cu siguranță, câinele – un Golden Retriever simpatic – nu avea nicio intenție malefică. Cel mai probabil credea că și-a găsit un partener de joacă. Doar el credea asta. Pentru că Iulia s-a oprit greu din plâns. Ușor de înțeles de ce: dacă s-ar fi ridicat în poziția bipedă, câinele ar fi depășit-o în înălțime. La asta se adaugă elementul surpriză: a apărut deodată, în viteză cu gura larg deschisă.

Să analizăm

La fel de speriată, mama i-a strigat „cocoanei” cu nume de prințesă, să-și țină câinele în lesă. Răspunsul este demn de analiză pe text:

Ține-ți tu copilul!

În lesă????? Sau cum să țin un copil care a ieșit să se joace, nu singur, ci sub supravegherea mea?

Mă aflu în dificultate acum. Dacă trebuie să ne ținem copiii când ies să se joace LA LOCUL DE JOACĂ SPECIAL AMENAJAT, cum se face asta? Cu o sfoară, ca să-i tragem spre noi când e vreun pericol? Sau să folosim sfoara pentru a ne lega de ei, tot pentru siguranța lor? Legile astea m-au bulversat… Nu câinele trebuia să fie în lesă???

Obligaţiile stăpânilor de câini, reglementate prin lege

Potrivit legii 258 din 2013, posesorii de câini sunt obligaţi să îşi identifice prin microcipare animalele şi să le sterilizeze, excepţie de la sterilizare făcând câinii acreditaţi de Asociaţia Chinologică Română. Amenda este de la 5.000 lei la 10.000 lei.

De asemenea, proprietarii şi deţinătorii de câini au obligaţia de a menţine igiena în spaţiile publice, în spaţiile adiacente acestora, în holurile şi căile de acces ale spaţiilor locative. În caz contrar, amenda este de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Potrivit Hotărârii 120 din 2010, în Bucureşti [bănuiesc că dacă e la capitală..se poate extinde, nu?] se interzice plimbarea pe domeniul public (alei asfaltate, trotuare) a câinilor de companie, fără ca proprietarul acestuia să dispună de materiale necesare pentru curăţarea locului şi evacuarea dejectelor fiziologice, respectiv excrementele. De asemenea, potrivit Hotărârii se interzice plimbarea câinilor de companie prin parcuri şi grădini fără lesă, iar cei din categoria câinilor agresivi fără botniţă, unde proprietarul animalului de companie trebuie să păstreze curăţenia. Toţii câinii cu stăpâni trebuie să fie vaccinaţi anual împotriv turbării.

Răspunsul „cocoanei” îmi dă de înțeles că pe dumneaei o doare-n bot…niță de legea care mă protejează pe mine sau pe copilul meu. Mie de ce mi-ar păsa suficient cât să-mi bat gura aiurea? Nu mai bine o (altă) reclamație?

Ah! Să nu uităm! Doamna este aceeași care a făcut ea însăși reclamație la Protecția Animalelor anul trecut că nu se respectă legea animalelor în cartier. A animalelor fără stăpân, să ne înțelegem. Pe care tot dumneaei le hrănește cu resturi alimentare de la balconul personal. Foarte sănătoase, de altfel! Special pentru câini sănătoși (???)!

M-a luat revolta!

 
35 comentarii

Scris de pe octombrie 2, 2015 în Păreri

 

Etichete: , , ,

Oameni și animale

Când Dumnezeu a creat Universul, se vede treaba că a fost obosit. Pesemne se apropia duminica și o fi fost cu gândul la ziua liberă. De aceea, s-au ivit o serie de anomalii, ca să nu le spun erori regretabile. Prin urmare, când a chemat indivizii bipezi și patrupezi la apel, ca să le încredințeze hățul lesa frâiele propriilor destine, a mai scăpat un „Tu ești OM”/ „Tu ești ANIMAL” total nepotrivit cu programarea genetică inițială. Așa se explică de ce, în zilele noastre, unii oameni preferă să trăiască într-o cocină, în timp ce unele animale înțeleg mai curând de vorbă bună.

Back in time…

Amintirile au un dar aparte: acela de a fi dulci și amare în același timp. Vremea copilăriei a fost plină de minunății ȘI datorită animalelor pe care le aduceam cu regularitate acasă la bunici. Le hrăneam, ne jucam, ocazional, le ascundeam sub pătură în pat, până nu se prindeau adulții, care nu prea înțelegeau cum stă treaba cu dragostea de câini/pisici etc. Sufeream cu lacrimile cât pumnul când se întâmpla ca unul sau altul să moară de vreo boală ori călcat de vreo mașină pentru că s-a strecurat pe sub poartă. Le-am iubit! Pe fiecare în parte. Au avut nume (uneori, chiar și haine de-ale păpușilor 😀 ), au fost îngrijiți, alintați, iubiți! Dar erau ai noștri, locuiau în curte, ne cunoșteau drept ai lor.

Primul animal de companie a fost un pui de vrabie. L-a găsit sora mea sub bancă, dimineața, când mergea la grădiniță. Într-un mod miraculos, deci, inexplicabil, a supraviețuit. Mânca mălai și bea apă, cânta de bucurie când venea tata de la serviciu, îi făcusem culcuș în cutia păpușilor (dar dormea pe pernă sau în papuci). Când a venit vara, tata l-a urcat într-un nuc. Să plece cu semenii săi, căci nu putea să trăiască așa, la nesfârșit, printre oameni. L-am urât atunci, pentru că nu am înțeles de ce a făcut-o!

Apoi am avut un peruș. Destul de longeviv, aș putea spune, s-a stins de bătrânețe după ce ne-a bucurat zilele (și ne-a ciripit diminețile și ne-a ciupit degetele de la picioare când nu-l băgam în seamă…).

Despre pisicile mele…am povestit deja aici și nu vreau să plictisesc.

Concluzia e că am iubit întotdeauna animalele, iar dacă nu le-am iubit, mi-a fost milă de ele. Dar până la un punct, căci lucrurile trebuie făcute, nu-i așa, cu cap!

Dilema animalelor fără stăpân

Poveste pe cât de veche, pe atât de controversată.

Nu aș dori să dăm în extreme! Adică nici să le adunăm pe toate acasă la noi pe canapea, până ne umplem de toate cele sau nu mai avem loc să pășim de ele, nici nu le omorâm cu bestialitate, că nici ele, animalele, nu ar face asta cu noi. (Deși…poate ar fi îndreptățite în unele cazuri!)

Ce te faci însă când în vecinătatea locuinței tale apar/trăiesc animale fără stăpân? Ce spune legea? Dar aia a bunului simț?

Legile sunt făcute pentru a fi încălcate. Sau controversate. Sau anulate de hotărâri, decrete, ordine…Între timp, se întâmplă lucruri mai puțin plăcute pentru oamenii de rând. E drept, că unele pot fi aproape distractive (dacă mă gândesc la istorioara personală cu Pufoșenia), dar nu de puține ori s-a întâmplat ca neglijențele altora să se transforme în adevărate tragedii, tocmai pentru că au pus viața (unui om!) în plan secund.

Legea bunului simț

După ce ne-am asigurat că iarna trecută a plecat de tot, am ieșit – o mână de oameni/aceeași mână de oameni – să facem curățenie în cartier. Nu am să înțeleg de ce, dacă stai la casă, poți să ieși în curte zilnic și să dai cu o mătură, să strângi gunoiul etc., dar dacă stai la bloc aștepți să vină alții să facă asta în locul tău, pe principiul enunțat de o ilustră vecină:

„De ce să fac curat eu în fața blocului, doar plătesc salubritatea!”

Și am strâns. Pe lângă hârtii, mucuri de țigară, șervețele, scutece, sticle, bidoane, și vreo doi (2!) saci de excremente de câine. Nu că nu ar mai fi fost loc, dar stomacul meu s-a revoltat după cel de-al doilea. M-am minunat, am bodogănit, dar am strâns. Nu pentru alții, ci pentru mine și pentru sănătatea copilului meu. Nu am emis pretenții să iasă vecinii celor trei (să nu zic 5) blocuri din cartier. Dar pot să emit pretenții ca, după ce am terminat, să respecți munca mea! De aceea, când a apărut o venerabilă blondină cu un cățel drăguț și cuminte, care și-a eliminat excrementele în mijlocului drumului, la propriu, m-a lovit nesimțirea să-i cer să strângă – conform LEGII! Răspunsul ei plin de sictir greață „respect”, mi-a dat de înțeles că, de fapt, câinele a ieșit cu ea la plimbare, doar că nefericitul patruped nu avea abilități lingvistice.

„Așa, și? Ce e așa o tragedie?”

Nu era o tragedie. Era doar că un copil de un an jumate se îndrepta vertiginos spre produsul finit al inteligenței ei „peste sub medie”.

Același grup plin de inițiative „de neînțeles”, a încercat să elimine câinii fără stăpân de pe gazonul și locul de joacă dintre blocuri, în ciuda faptului că unii erau mai mult decât drăgălași! Unul mi-a fost așa de drag, încât i-am făcut poze să mă rog de prietenii mei, cu posibilități, să-l ia acasă:

Mulțumesc, Simona!!!

Trebuie să precizez că alții, în schimb, deveniseră extrem de agresivi, nu numai cu copiii, ci chiar cu adulții! În ciuda eforturilor noastre, apar mereu alți câini, hrăniți cu eleganță sub balcoanele blocului vecin sau chiar de la etaj, cu boltă! Am reproșat asta unuia dintre susținătorii lui Brigitte Bardot, care a replicat:

„Nu vă convine, urcați-i în portbagaj și duceți-i de aici!”

Ce spui tu, străine? Să-l duc eu, că aduci tu alții! Dacă nu i-ai mai da de mâncare în fiecare zi, nu ar sta pe aici! Dar când minunatul cățel (de talie mică!) „adoptat” de tine (doar onorific!) s-a năpustit peste grupul de copii (printre care și al meu!) aflați pe bicicletă, gata să-i muște??? Dar când același patruped fără minte s-a năpustit asupra vecinei care se plimba nestingherită (norocul ei, fără copilul cel mic!)?? Aparent un câine inofensiv, dar care a înțeles că numai TU îi ești stăpân pentru că îl hrănești, iar datoria lui este să-ți apere „proprietatea”. Ți l-aș fi îndesat pe gât atunci, stimabile! Dar bietul câine nu are nicio vină!

Nu, nu îmi convine! Uite și alt motiv pentru care sunt nemulțumită:

Priveliștea asta mă întâmpină adesea când deschid geamul larg dimineața! Ție cum ți-ar plăcea să găsești la ușă dimineața niște gunoaie pe preș? Sau un sac de excremente de câine?

Oameni și/sau câini?

Unii pun semnul egalității între oameni și animale. Bun. Să presupunem că sunt de acord. Eu am un copil. Și ies cu el în parc. Dacă îl apucă …nevoile fiziologice severe…îl las să facă în mijlocul gazonului? După un copac? Sub tobogan? Lângă bancă? Pe locul de joacă? Nu! E la fel, atunci, și dacă aș avea un câine!

Dacă dau peste un copil al străzii, flămând, bolnav, murdar etc., îi aduc în fiecare zi un castron de mâncare, unul de apă și îi fac un culcuș sub balconul meu cu o plapumă veche, jucându-mă din când în când cu el? L-am salvat astfel? Îi oferă o șansă la viață??? Nu! E la fel, atunci, și dacă aș avea un câine!

Ți-ai lăsa copilul să se joace cu un străin? Mai ales dacă îl vezi îmbrăcat în zdrențe, nespălat și plin de tot felul de boli? Ai avea încredere că acel străin nu i-ar face rău copilului tău, doar pentru că i-ai dat un blid de mâncare și o cană de apă în fiecare zi, iar el îți zâmbește a mulțumire? Nu cred! E la fel, atunci, și dacă își lași copilul în preajma unui câine aciuat pe lângă blocuri.

Aș prefera să se aplice și la noi amenzile ASTEA, propuse de bucureșteni!

Da’ cu calu’ ce-ai avut?

Pentru că trebuie să fim toleranți…mă gândesc să păstrăm și mânzul ăsta care și-a găsi casa tot în cartierul nostru, semn că e trai bun!

Am încercat ieri să-l alung. Verbal. Dar mi-am dat seama că prea puțin îi pasă de „Hai, calule, du-te la mama ta!” rostit apăsat. Sau de bidonul meu gol care s-a atins amenințător de dosul lui, ca să înțeleagă ce vreau. M-am ales cu o privire peste umăr (sau ce o fi având el) care spunea: „Cucoană. ți s-a făcut de o copită între ochi? Nu vezi că iau masa în oraș?”

Eventual să-i tăiem unghiile copitele, ca să fim siguri că nu lovește vreun copil, iar mașinile…Dumnezeu cu mila! Oricum, ele nu sunt vii!

 
16 comentarii

Scris de pe septembrie 13, 2015 în Păreri, Râsu'- plânsu', Viața la țară

 

Etichete: , , , , ,

 
innerspacejournal

O revistă de explorare a frumosului din gând

Sinapse

Simple, dar cu viață

Incercari

de ginduri

O Cale

o-cale.ro

Cosmisian's Blog - Gânduri Neinfinite

Neoproză „smart emotional”

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Blog despre munte, turism si cultura

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice