RSS

Arhive pe etichete: Prinț

„Am împlinit un deceniu!”

11 august 2008 avea să-mi schimbe viața definitiv. Doar că lucrul ăsta aveam să-l învăț pas cu pas, în fiecare zi, cu fiecare an încheiat.

Mi-ar fi plăcut să existe un „manual de mamă bună”, dar în lipsa lui, am făcut cum m-am priceput mai bine. Iar unde nu m-am priceput, am improvizat. De multe ori nu a ieșit cum am sperat sau cum am crezut eu că trebuie să iasă. Au fost clipe de disperare, au fost momente când mi-ar fi plăcut să existe o soluție universală, aplicabilă fiecărui copil sau fiecărui părinte. Nu există! Unicitatea noastră ca indivizi are un preț: nu poți ști niciodată cu certitudine ce „ar trebui” să faci, iar rezultatul se vede abia după o viață de om. Au fost clipe când am greșit, mai ușor sau mai grav, și când m-am temut că nu am fost mama pe care o merită. Dar au fost și multe momente de bucurie, de satisfacție, de iubire, care mi-au dat încredere să merg înainte.

Mă gândesc adesea că Prințul ar putea citi, în vreo conjunctură, vreodată, ceea ce am scris despre sau pentru el aici, în paginile blogului prăfuit al Dagathei. Îmi imaginez cum ar strâmba din nas sau cum s-ar încrunta pe alocuri. Dar… dacă ar și zâmbi? Încântat că episoade din viața lui ai rămas întipărite, chiar și sub forma asta, astfel încât să fie mai ușor de rememorat când Timpul se mai joacă de-a v-ați ascunselea cu Memoria… Dacă ar zâmbi, ar însemna că ar ști cât de mult am prețuit fiecare clipă a copilăriei lui, în ciuda momentelor când am părut „lupul cel rău”. Și ar ști câtă iubire încape în sufletul unei mame…

Zilele astea mi-am amintit de temerile mele înainte de a naște și dorința cea mai fierbinte: de a avea un copil sănătos, deștept și frumos! Și Dumnezeu m-a iubit atât de mult, încât mi l-a dăruit pe el, exact așa cum trebuie să fie.

„Mami, anul ăsta împlinesc un deceniu. Poate îmi faci și mie o zi specială!” 😀

Ziua lui a fost mereu specială, chiar dacă aici am consemnat puțin mai târziu aici, clipele de bucurie:

Și am făcut-o, ca în povești, trei zile (fără trei nopți!). Pentru că… așa s-au potrivit lucrurile și pentru că 10 ani este o vârstă specială.

Mai întâi a fost echipa lui de fotbal. Chiar de ziua lui au participat la un meci amical, iar colegii și domnul antrenor i-au făcut o surpriză: i-au dăruit cupa, medalia și diploma primite la finalul meciului. Puteam să-i citesc suprinderea plăcută și bucuria stăpânită cu greu. „Nu am știut că o să îmi faceți o supriză!” 🙂 Am sărbătorit cu pizza chiar acolo, la „locul faptei”. Prințul a primit o minge cu semnăturile coechipierilor și s-a bucurat de un „La mulți ani” unic! 🙂

Nu și-ar fi putut sărbători „deceniul” fără prietenii lui de la bloc!

andrei .jpg

Așa că am luat-o de la capăt a doua zi, cu… aventuri. Și un picnic unde am avut din nou… pizza!

Dacă s-au distrat? I-am scos greu de acolo, iar picnicul s-a dovedit prea scurt pentru așteptările lor!

Și pentru că nu a fost echipa completă, a treia zi, am continuat cu aniversarea:

andrei 3

Nu de alta, dar trebuia să aibă alături pe fiecare dintre prietenii lui!

Am avut un Prinț fericit, cu o singură nemulțumire: tortul! Va trebui remediată problema! 😀

La mulți ani, dragul meu! Te iubesc până la cer și înapoi! Așa cum știu eu, dar te asigur că este pentru totdeauna! 🙂

 
Un comentariu

Scris de pe august 11, 2018 în Despre copii

 

Etichete: , , , , , , , ,

ProfiSmile – antidot pentru frica de dentist

Acum câțiva ani, nu m-aș fi gândit că vreun medic stomatolog ar putea să-l convingă pe Prinț să deschidă gura pentru vreo intervenție. Deși nu l-a traumatizat nimeni cu „lasă că o să chem eu doctorul să-ți fac o injecție”, copilul era stresat de simpla idee de halat alb. Evident, pe undeva s-o fi strecurat vreun eveniment care l-a marcat. Halate albe, ace, controale? Nici vorbă! Pe vremea aceea, am avut norocul să nu fi apărut niciun fel de problemă la dinți și am sperat să dureze cât mai mult treaba asta.

Dar cum dulciurile dau dependență, spălatul pe dinți e o obligație născocită de părinți, iar lecțiile despre igienă sunt… „boooring” (citat direct de la sursă!) inevitabilul s-a produs.  Prima carie – prima intervenție. La Centrul de Îngrijire Dentară Profi Smile, desigur! Asta pentru că am avut ocazia să cunosc dinainte un om extraordinar – doamna doctor Alexandra Roșu, de care m-au legat, mai apoi, multe lucruri frumoase. Și pentru că unul dintre aceste lucruri a însemnat o vizită „de curtoazie” a copiilor din clasa Prințului taman la cabinet. Ca să vadă, să întrebe, să cerceteze și să înțeleagă că nu e nimic de speriat acolo. Mai ales cu o doamnă doctor atât de simpatică!

rosu

Nu halate albe, nu miros ciudat, nu zgomot de băgat copiii în sperieți. Tablouașe vesele pe pereții colorați, cadouri-supriză pentru cei cuminți, zâmbet larg – foarte diferit față de ceea ce am trăit noi, copii fiind.

A urmat un accident dramatic cu kendama, care a dus la isteria subsemnatei cu privire la un dinte definitiv, spart. Tot doamna doctor m-a scos „din boale”, ascultându-mi, cu răbdare, tânguielile la ore total nepotrivite. Apoi a găsit și o soluție estetică pentru prințul năzdrăvan și, mai ales, pentru mama isterică.

Recent, am descoperit o nouă carie care dădea bătăi de cap Prințului. Am constatat că nu mai opune rezistență programării la dentist. Ba chiar a rămas singur o vreme în sala de așteptare până am rezolvat niste treburi urgente. Cu un ochi la telefon, cu altul la merele verzi destinate clienților (că bomboane nu se cădea să existe într-un cabinet de igienă dentară!)

IMG_20180110_124048.jpg

Nu știu cum a făcut doamna doctor, dar Prințul mai are puțin și devine asistent-șef. Se preface că îi bagă în seamă toate mofturile din spatele acelui „Au, mă doare!”, îi garantează că nu se moare din asta și îl implică în proces. Copilul ține aspiratorul, ține lampa, comunică prin semne și intră în joc. Ca să nu mai zicem că poate să-și aleagă ce culoare să aibă plombița!

Ce nu a reușit să-l convingă, încă, nici ea este că dinții se spală și pe interior, insistându-se prin anumite zone. De mai multe ori! Trag nădejde că până la vârsta majoratului ajunge și el la înțelepciune…

 
 

Etichete: , , , , , , , ,

„Fotbalul e viața mea!”

Nu știu să-i fi ținut vreo pasiune mai mult decât cea pentru fotbal! De când dă căldura și până îi alungă ploile, copiii de la Colina joacă fotbal! Nu mai e de multă vreme doar o „miuță” în fața blocului. E cu echipe, cu echipamente, cu crampoane, cu jocuri importante. Pot să facă orice fel de activități, dar merge și un fotbal după! Ceea ce, zic eu, e de mii de ori mai bine decât o tabletă sau un telefon butonat orbește zât e ziua de lungă.

Mai întâi, tații, ei înșiși participanți la Cupa Măgurii, au improvizat un teren de fotbal în vale. Cu porți cu tot. Pe care copiii l-au bătătorit de nici iarba nu prea mai crește. L-am folosit și noi la activitățile de la Școala de vară. Cu timpul, însă, a devenit neîncăpător. De aceea, s-au „lipit” de nenea portarul de la pensiunea vecină, să-i lase și pe ei să joace fotbal pe terenul mare! Pe „ăla bun” care îi lasă înăuntru fără să îi certe. Pe „ăla rău” îl ocolesc și preferă să sară peste ziua când este ‘mnealui de serviciu. 😀 În general, cât e ziua de lungă (și de caldă!) nu prea mai vezi țipenie de copil mare prin cartier. Toți sunt la fotbal.

Săpămâna trecută își urmăreu tații jucând și tare tânjeau să fie și ei în teren cu cei mari! O vorbă aruncată și s-a stabilit: joi, copiii vor juca fotbal jumătate de oră cu tații lor! Bucurie! Planuri! Pregătiri! Unii aveau niște emoții cât ei de mari! Prințul și-a pregătit echipamentul de dimineață, l-a întins pe pat, admirându-l și visând la meciul din seara aceasta. De dimineață s-au dus pe teren „să se antreneze”. Atât de entuziasmați erau, încât meciul a început cu o jumătate de oră mai devreme, de era să-l ratez!

dav

Pe margine, mame care nu-și încăpeau în piele de mândrie și copiii mult prea mici ca să intre în joc. Încurajări de pe margine, ratări, încurajări din teren, faze frumoase, pase, goluri multe (ale lor, evident!). Un lucru e clar: viitorul fotbalului este asigurat! 😉

Această prezentare necesită JavaScript.

Este un alt motiv pentru care viața la țară este frumoasă pentru noi! Pentru libertatea pe care o au copiii noștri, pentru frumusețea lucrurilor făcute împreună, pentru faptul că dincolo de micile conflicte, ne găsim mereu o cale să ne înfrumusețăm traiul în comun!

 
Un comentariu

Scris de pe august 10, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Gânduri Neinfinite

Neoproză „smart emotional”

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice