RSS

Arhive pe etichete: Sunt eu Annabel

Teatrul ca artă vizuală

 

Viața…e o continuă despărțire…Te desparți de copilărie, de adolescență, de tinerețe. Te desparți de părinți, de prieteni, de iubiți, de iubite, de locuri în care ai fost fericit sau nefericit.

Trecutul e un câmp de luptă cu multe victime. Iar noi ajungem la bătrânețe niște cimitire în carne și oase. Ne îngropăm în adâncul memoriei întreaga viață.

Atunci când am aflat povestea lui Annabel, nu am bănuit că vorbele nu exprimă nici pe departe emoția pe care piesa o transmite spectatorilor! Și m-am trezit astăzi în sala de teatru, așteptând să înceapă un spectacol, caracterizat de prietena mea printr-un singur cuvânt chiar înainte să intru: „Ră-vă-și-tor!”

Am pășit spre locul 7 pe rândul E, cu pioșenia celui care nu vrea să deranjeze liniștea. Actorii-păpușari ne așteptau într-o manieră inedită. Mi-am dat seama pe parcurs că fiecare gest, fiecare element, fiecare imagine erau menite să ne facă să ne întoarcem asupra propriei „oglinzi”. Era ca un strigăt spre trezire, căci „nu mai avem timp”!

Poate pentru că știam povestea, m-am trezit cuprinsă de emoție de la primele cuvinte ale lui Annabel. Viața, trecutul, gândurile copilăriei mi s-au deschis toate ca o fereastră… Apoi m-am trezit trasă de mână în prezent, de cealaltă tabără, a părintelui.

„Părinții buni sunt părinții care nu te ceartă”…

Tot ce a urmat a fost ca o răscolitoare anamneză. O întoarcere în trecut, o recuperare a sinelui, o luptă cu Timpul. Mesaje transmise fie direct, prin vocea puternică a actorului Constantin Cotimanis sau a lui Annabel, fie printr-un limbaj non-verbal atât de puternic, atât de universal. Imagini, muzică, gesturi, expresivitatea actorilor au alcătuit un tablou complet, o adevărată artă.

Poate cineva ar crede că a mânui o păpușă e o joacă. Sau că, în orice caz, nu poate fi un lucru prea serios. Poate altcineva ar crede că un teatru de păpuși ar fi înfiorător de plictisitor pentru niște oameni mari. În realitate, „păpușarii” au preluat, poate fără să conștientizeze, starea pe care s-au străduit să o inducă propriului personaj. Deși se disting clar pe scenă, nu au știrbit deloc estetica spectacolului. Dimpotrivă! Am surprins înclinări ale sprâncenelor într-o empatizare absolută cu „marea păpușă-om”.

Ideea Cristinei mi s-a părut genială! După propria mărturisire la finalul piesei, ea are obiceiul de a-și contura mai întâi personajele și abia apoi țese povestea care le leagă. Iar povestea este cu atât mai nemapomenită cu cât reflectă realități imediate, pe care tindem să le ignorăm în goana noastră de a ne depăși fiecare perioadă din propriile vieți. Ardem secvențe, ratăm sclipiri și zâmbete, doar pentru că vrem să …treacă Timpul. Care nu este deloc un moș simpatic apărut de nicăieri pentru a cere un pahar cu apă…

În egală măsură, scriitorul Iulian Tănase, autorul în fapt al textului piesei, m-a fascinat pentru că scrie pe gustul meu și pentru că are și un simț fin al umorului. Mărturisirile lui de pe aceeași scenă amintesc de faptul că a scrie trebuie să vină ca un act firesc, izvorât din fărâme ale existenței, trecute printr-un filtru decent al metaforei. Și că pentru a ajunge la sufletele oamenilor, trebuie să scrii în așa fel încât să-i faci să se regăsească într-un crâmpei al poveștii.

Mi-a luat ceva vreme, dar am găsit și o parte din fondul muzical, cum nu se poate mai potrivit pentru mesajul piesei:

Dacă mi-a plăcut? Enorm!

Dacă aș mai vrea să văd și alte realizări ale Lightwave Theatre? Cu nerăbdare. Sunt curioasă cum se „simt” celalalte două piese din portofoliul tinerei trupe de teatru din București,  „ Reflection” și „Iubitafizica”.

Mulțumesc, draga mea Simona și Concerte Bacău Fabrica de Evenimente, pentru invitație și pentru o experiență unică!

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 29, 2017 în Despre viață, Păreri

 

Etichete: , , , , , ,

„Sunt eu, Annabel!” Vino să vezi!

 

Lucruri pe care nu credeai că le poți întâlni sau trăi în lumea ta reală, te fac să exclami că „viața bate filmul”. Uneori ne ducem existența în carapacea noastră, sperând că vom fi feriți de răutăți, greutăți, probleme. Căutăm frumosul și ignorăm cu bună știință urâtul [care, totuși, se întâmplă], crezând că astfel nu ne va atinge. Nu ne imaginăm că frustrările, eșecurile, neîmplinirile izvorăsc de undeva mult mai adânc decât credem.

Auzim des povestea copilului afectat de relația defectuoasă a părinților, care se închide în el imaginându-și lumi fantastice. Pendulează între certurile părinților care îi șubrezesc adesea încrederea în sine și îi întunecă drumurile prin viață. Aceasta este o realitate. Dură. Departe de ficțiunea oricărei cărți sau a oricărui film.

Teatrul bate filmul. Și viața.

„Sunt eu, Annabel!” este o poveste. Sau o realitate. A copilului care trăiește într-o familie disfuncțională și care se refugiază în propriile fantezii, sperând că așa va acoperi țipetele nervoase. Și pentru că nu reușește, decide să plece de acasă. Fragmente de viață, crâmpeie de adevăr universal valabil și al naibii de actual. Bucăți de realitate defectă la care asistăm uneori neputincioși, întocmai ca niște marionete, mânuite cu stângăcie de Păpușarul-Șef. Pentru unii, un fel de oglindă, pentru alții un prilej de reflecție. Asupra propriei persoane, care poate fi în egală măsură copilul rătăcit printre episoade dureroare ale copilăriei sale sau adultul care nu știe de ce a pierdut pe undeva esența sinelui. Pentru toți, un spectacol (ne)obișnuit al vieții ca atare.

5 motive să vezi piesa

  1. Subiectul. Explorarea sentimentelor umane într-o lume plină de provocări, situații reale asupra cărora piesa atrage atenția, fără a impune o soluție printr-un final previzibil. Un teatru al poveștii și al emoției în egală măsură. Replici, păpuși, decoruri, jocul dintre lumini și umbre.
  2. Autorul. O plăsmuire a scriitorului Iulian Tănase nu poate fi decât extrem de îndrăzneț și provocator. Cel care crede că ”Dragostea este cel mai bun instrument de cunoaștere” nu creeează doar o poveste, ci impune niște valori. Și, în același timp, trage, discret, un semnal de alarmă.
  3. Păpușarii. Altfel de actori, care nu mai duc o luptă cu propriul corp, cu propria voce, devenind caractere și modificându-se după personaj. În schimb, își fac simțită discret prezența în spatele „personajelor” principale care, la final, vor culege, de fapt, toate aplauzele.
  4. Un altfel de teatru. Uneori poate teatrul modern sapă cu greu drum spre inimile oamenilor. O fie de la oboseala cotidiană care ne împiedică să ne mai bucurăm de evenimente culturale așa cum ar trebui să fie. Sau poate teatrul a devenit uneori un clișeu și au câștig de cauză doar cei care se reinventează, care renasc într-o manieră originală, ridicându-se deasupra obișnuinței. Undeva între teatrul cu oameni și teatrul de păpuși se află „Sunt eu, Annabel!”. Un teatru al oamenilor-păpuși. Sau al păpușilor-oameni. Un teatru altfel care nu poate fi decât încântător.
  5. Actul cultural în sine. Multă vreme i-am invidiat pe cei din orașele mari care au acces la evenimente culturale majore. Muzică, teatru, film…De ceva vreme, orașul ăsta se luptă să iasă la suprafață, să se alinieze marilor orașe. Dincolo de scandaluri, interese, ascunzișuri, rămâne plăcerea de a trăi actul artistic, de a simți emoția și de a ști că mai este ceva dincolo de tentațiile lumii moderne.

Invitație

Lightwave Theatre Company vine la Bacau pe 29 august, la Teatrul George Bacovia, ora 18:30, cu spectacolul de teatru vizual „Sunt eu, Annabel” impreuna cu Iulian Tanase, autorul textului. Poate i-ați văzut în spectacolul de talente sau poate sunteți doar curioși despre cum arată o piesă de teatru ALTFEL.

annabel

…………………………………………………………..

Evenimentul este organizat de Concerte Bacau-Fabrica de Evenimente. Pentru Informatii si bilete: 0753 533 222 | 0234 514 262

 

 
3 comentarii

Scris de pe August 24, 2017 în Despre viață, Păreri

 

Etichete: , , , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice