RSS

Arhive pe etichete: vacanța de vară

Ziua a patra – Socoteala din târg cu cea de acasă

Atunci când faci niște planuri, trebuie să ai în vedere și probabilitatea ca acestea să-ți fie date peste cap. Ori ai deja pregătită varianta B, ori te adaptezi din mers.

Trei năzdrăvani și-au anunțat absența (motivată foarte serios de antrenamente, respectiv o meditație la matematică).

A, știi…nu putem veni mâine! Ne pare atât de rău că ratăm tocmai ora de lectură!

Serios? Cum să las copiii neîmpăcați!

O mutăm!

Nu cred că au luat în calcul varianta asta, mai ales dacă e să mă iau după privirea lor de după ce au primit vestea. Cert este că am cosmetizat puțin programul de astăzi. Nu ne mai trezim cu noaptea în cap (decât cei trei crai care aveau treburi 😈 ) și schimbăm și locul, că tot înnebunești de cald deja de la ora 9. Toate astea ca să avem întreaga echipă la activitate. Zis și făcut. La ora 10.30, încolonați, cu rucsacul în spinare, cu șapca pe cap și apă multă la purtător, plus un sendviș, am pornit spre oraș.

IMG_20170803_103814.jpg

Varianta 5+1, că pe ceilalți urma să-i culegeam de pe drum. Numai că am ales să mergem cu  microbuzul, ca să scăpăm de comoditate și să mai vedem lumea. 3 lei, 10 minute. O aruncătură de băț până în parcul mare. Unde mai pui și distracția de pe drum.

În parc, răcoare! Aproape ne-am bucurat că am schimbat și ora și locul. I-am așteptat și pe ceialți și am savurat pachetul de acasă (sau încropit pe drum), ca să avem un start promițător.

Până s-au adunat ei, am încercat o vizită la Biblioteca Județeană. Din păcate, ideea mea de a le face o surpriză a rămas doar idee, întrucât nu am sunat dinainte pentru o programare. Păcat, ar fi fost frumos să viziteze biblioteca și să aibă o experiență de lectură unică. Evident, nu este nimic pierdut, zile de vacanță mai sunt, iar dacă ne potrivim programele, am să mă țin și de surpriza cu pricina.

La început (vreo jumătate de oră), a citit fiecare ce a vrut. Și-au adus de acasă cărțile preferate, și-au găsit un loc comod și s-a făcut liniște. (În punctul ăsta mi-am făcut o cruce mare!) I-am urmărit din umbră, la propriu, căci am găsit un copac sub care mi-am făcut și eu norma de lectură. Le-am luat și niște pere moi și dulci, ca să meargă treaba bine.

Apoi am schimbat activitatea, ca să nu fie plictisitoare și ca să fiu sigură că nu citește nimeni „în gol” sau că ar avea vreo intenție să mă păcălească. Cu ajutor de la Doamna noastră, am ales niște texte cu învățături, apoi am ales un capitol din Aventurile lui Habarnam.

Sincer, am avut emoții cu activitatea de astăzi. Mai întîi că lectura…știm cât de apreciată este în ultima vreme, mai ales de când Kendamele și spinnerele ocupă primul loc în viețile lor. Și apoi pentru că răbdarea nu este tocmai punctul lor forte. Îmi și imaginam cum alerg după ei printre mașinuțe, tobogane, leagăne etc. Cu toate astea, cred că s-au distrat și că le-a plăcut. Mai ales că ne-a prins ora 14.30 în parc, pe iarbă, cu foile în mână. Mai pregătisem un text, la sugestia colegei mele, Ramona M.: MONSTRUL COLOMBRE – Dino Buzzati. M-am gândit, totuși, să nu întind coarda mai mult decât e cazul, poate îi mai prind și altă dată. În plus, le fugea gândul la supriza promisă: o masă la McDonalds. 😀 Deh, arta cere sacrificii! Astfel că ne-am strâns catrafusele, și am pornit repede la masă! Tot pe jos, desigur! 8+2! Adică efectiv complet! 🙂

IMG_20170803_135953.jpg

Mi-a plăcut că s-au descurcat singuri cu propriile comenzi. Fiecare și-a cumpărat ce a vrut, au fost siguri pe ei și foarte respectuoși.

La final, „mama Alina de Vlad” le-a făcut cinste cu o înghețată, ca să fie meniul complet! 😀

dav

Apoi, fuga-fuga la microbuz, ca să nu-l ratăm!

Căldură mare, monșer, și azi! Ne-au trecut toate apele pe drumuri între destinații, dar a meritat. Și ne-am trezit că ajungem acasă după ora 16!

După amiază, lucrurile s-au precipitat puțin, având în vedere că deja erau rupți de oboseală și că pe înserat se anunța un meci de fotbal în cartier. Prin urmare, i-am cam pierdut de clienți: împăștiați, gălăgioși, lipsiți de concentrare – jocurile nu prea ne-au ieșit, așa că la un moment dat, epuizată, am cedat. Amânăm pentru mâine, că tot e ultima zi.

Din cele 7-8 joculețe, am reușit să ducem la capăt vreo 4.

Mâine este ultima zi din Școala de vară de la Colina. Mai avem activități amânate și lucruri pe care ne-am propus să le facem. Asta dacă mai am cu cine după „maratonul” celor patru zile!

Va urma (sper!) 😀

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe August 3, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

Ziua a treia. Tot „școală de vară” la Colina

Indiferent de program, diminețile au, invariabil, același ritual. Unii se trezesc cu noaptea în cap și sunt deja la foișor înainte de ora stabilită pentru întâlnire, iar alții se luptă cu somnul dulce de dimineață și ajung…după ora 9. Am ales ora 9.00 din mai multe motive:

  • dimineața randamentul e maxim
  • se încălzește extrem de repede, așa că trebuie să terminăm cu temele până nu ne termină soarele pe noi
  • ies și cei mici la joacă și trebuie să împărțim, frățește, foișorul

Iar azi…pentru că e română…e mai greu. 😈

Tot 8, dar în varianta 6+2. Lose some, win some! 😀 Unul a fost răpit iremdiabil de somn, dar am primit la schimb o domnișoară, dornică să facă parte din gașcă.

Cine a avut caiete de vacanță, a lucrat nestingherit, cine nu, nu a scăpat! Se găsește ceva de făcut la română! Am mai uitat câteva lucruri de când am intrat în vacanță, iar asta înseamnă că de la toamnă trebuie să ne apucăm serios de treabă.

(fragment din manualul digital pentru clasa a V-a, Editura Paralela45)

Partea a doua a venit cu niște integrame. Tot pentru începători. Ca să ne aducem aminte cum stă treaba cu sinonimele, dar și cu câteva „jocuri de cuvinte”. Spre bucuria mea, i-a prins, iar unele definiții și-au găsit răspunsul imediat.

Pentru că ieri am schimbat programul din lipsă de tricouri, astăzi nu mai puteam să ratăm activitatea creativă de reciclare a unor lucruri de care nu mai avem nevoie. Cu ajutorul „mamei Alina de Vlad”, am făcut rost de… material didactic, așa că ne-am apucat de treabă din nou.

Evident, s-au ivit alte…probleme:

  • Eu nu tai tricoul ăsta! Am să plâng! Încă îmi mai vine! 
  • Hei, vreau eu tricoul tău! Să-l port, nu să-l tai!
  • Astea sunt tricourile mele! De ce le-ai luat?
  • Și ce vrei să facem cu ele? 

Când au auzit ce am de gând să facem, s-au dezumflat. Normal, băieților nu le plac lucrurile …handmade! Și cum fetele erau prea puține ca să mă susțină, mi-a fost cam teamă că ratăm activitatea. Mi-am văzut de ale mele. Până la urmă, și dacă sunt spectatori, tot e un câștig. Am făcut și eu schimb de tricouri cu unul dintre ei, că mi-a plăcut mai mult al lui 😈 și m-am apucat să tai. Dacă începutul părea un fiasco, finalul a devenit o isterie. Toată lumea tăia tricouri și se poza cu rezultatul „muncii” lor.

Această prezentare necesită JavaScript.

La final, tricourile au devenit maiouri (pe care le-au purtat tot restul zilei, semn că nu mai erau atât de vechi și nefolositoare 😀 ) sau au purtat numere/nume/desene spre distracția tuturor.

Totuși, ar fi frumos să avem și niște produse finale mai „serioase”, zic! Norocul meu a fost tot cu fetele (cele două!):

Să vă spun un secret! 😈 De fapt, toate activitățile astea au fost concepute pe placul meu! 😀 De aceea, nu puteam rata ocazia să-mi fac și eu o gentuță nouă, să-mi încapă materialele pentru Școala de vară de la Colina 😀

La amiază, căldură mare, monșer! Și când spun „mare” trebuie să se aibă în vedere fapul că m-a luat cu leșin numai cât am ieșit să plasez strategic bilețelele care să-i conducă spre comoară. Cu peripeții și asta, căci când am crezut eu că m-am pitit mai bine, au început să apară și dumnealor de prin scări de bloc, pe unde se aciuaseră de căldură.

I-am împărțit în două echipe (mereu vaut o soluție echilibrată și nu neapărat pe criteriul prieteniilor): echipa roșie și echipa albastră.

Jocul nu e chiar nou pentru ei, cei mai mulți l-au jucat la aniversarea de 7 ani a Prințului. Am schimbat textele, evident și am introdus „destinații” noi. Echipele primeau câte o strofă care reprezenta indiciul următor. 10 plicuri, 10 sarcini. (Greu să-i urmărești!)

Ultima, cea mai dificilă, presupunea să răspundă la două ghicitori.  Ia să văd dacă voi vă pricepeți 😉

Am un copac cu patru crengi;
una înverzește;
a doua rodește;
a treia vestejește;
a patra se usucă.

Mama are,
Tata n-are,
Mama mare și ea are,
Și marinarii pe mare.
Ce este?

Bilișoare roșioare,
Strălucesc frumos la soare,
Cu codițele perechi,
Să le pui după urechi.

De ce iei, de ce crește tot mai mare.
De ce pui, de ce scade tot mai tare.
Ce este?

Iar la final, o înghețată! 😀

Și așa s-a dus și ziua a treia a Școlii de vară de la Colina. Unii mai obosiți, alții mai încântați. Să vedem ce ne rezervă celelalte zile! 😀

(Va urma)

 
Un comentariu

Scris de pe August 2, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , ,

Școala de vară la Colina

Școală??? Vara??? Ăăăăăă, frateeee!!! (replică urmată de un spate întors și diverse vorbe de…blagoslovire).

Cam așa arăta prima reacție la o vorbă aruncată mai demult. E drept, asta se întâmpla cu băieții, căci cu fetele e altă treabă: ”Mai știi cum am făcut noi niște concursuri într-o vară?” Aprob cu o mișcare a capului și cu un zâmbet larg. Cum să nu știu…Cu drumeții, experimente, cu jocuri și concursuri.  ”Și? Nu mai facem?”

Ei, de parcă nu mai venea întrebarea! 😀

Numai că ei nu mai sunt chiar mici. Au început să plece prin tabere și tare greu îi mai prinzi pe toți odată acasă. Plus că preocupările lor sunt altele de acum. Și taman pe fete le-am pierdut! Programul lor de vacanță nu s-a sincronizat cu planurile mele.

Am zis să îmbinăm utilul (câteva teme din caietul de vacanță) cu plăcutul (niște activități distractive). Am scotocit prin vechituri, am mai căutat și idei noi și am pus la cale un program demn de Școala de vară la Colina– marcă înregistrată.

Unii au zis: ”Vaaai, ce frumos!”. Alții… au strâmbat puțin (mai mult) din nas. M-am temut puțin că le fac singură, ce e drept… Dar m-am bazat pe faptul că dacă reușesc să conving cel puțin doi am o șansă.

Așa că am început cu emoții prima zi. Patru băieți și o fată simpatică s-au înfățișat la ora 9.00 în foișor, după program. Cuvântul ”dictare” nu a sunat prea bine. Ba că nu au mai făcut de multă vreme, ba că sunt prea mari pentru asta, ba că se descurcă și nu e cazul… În final, s-a dovedit că se cam impunea. Vara, căldura, toropeala…dau amnezie. Ortogramele se amestecă, semnele de punctuație sunt un mister. Iar când vine vorba de a ne imagina câte ceva….e groaznic! ”Cum arată, după tine, țara perfectă?” – se pare că a rămas la stadiul de semn de întrebare.

Pentru că au năvălit cei mici peste noi cu jucăriile, am schimbat decorul. Și activitatea. Bietul nuc ne-a ținut umbră și ne-a ascultat toate minunățiile și născocirile din timpul activității.

dav

Tot creativitatea am vrut să o scoatem din bârlog, dar pesemne că este încă toropită de căldură. Între timp s-a alăturat și cursantul cu numărul 6, păcălit de regele Somn în dimineața asta!

Mai întâi am transformat numerele în desene, apoi am dat frâu liber imaginației. Și ne-am făcut expoziția:

Această prezentare necesită JavaScript.

Tot nu i-am câștigat în punctul acesta al programului! Dar…aveam asul din mânecă! 😀

După ce s-a mai răcorit nițel, am început partea a doua. Trebuie să spun că ideile nu îmi aparțin în totalitate și că pe unele le-am împrumutat sau le-am adaptat după alte idei mărețe:

  1. Cartea mare a jocurilor
  2. Filmulețe de team building 
  3. Pagina de Facebook Brincadeiras e Jogos

În total au fost 8 jocuri. De departe cel mai apreciat a fost ultimul! 😀 Circuitul pe care l-am construit după modelul ”BootCamp de Colina” implementat (cu forța 😈 ) de Dalina FITness i-a lăsat fără energie! (Așa am crezut eu. S-a dovedit că mai aveau resurse destule chiar după ce au refăcut circuitul de vreo 6-7 ori fiecare, de mă plictisisem eu!).

S-au întrecut, s-au distrat, au râs unii de alții, s-au încurajat (pe alocuri) și…nu s-au plictisit! Asta e de bine, mă gândesc.

Seniorul echipei a vrut să scoată timpul cel mai bun. Deh, el e sportiv de performanță!

Prințesa nu s-a lăsat mai prejos!

Juniorul a făcut față cu brio!

Cât despre Prinț…numai de bine! 😀

Mâine se anunță nou-veniți. Programul e altul. Să vedem dacă ne iese.

(Va urma)

………………..

 
7 comentarii

Scris de pe August 1, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , ,

Clasa I a trecut, temerile rămân

Mi se pare că a fi mamă a devenit o treabă din ce în ce mai grea, o misiune imposibilă de cele mai multe ori, mai ales când ai un băiat care își alege singur direcția spre a se dezvolta. Mă aflu adesea în dificultate când trebuie să iau o decizie în ceea ce privește educația lui, reacțiile mele sau sprijinul pe care ar trebui să i-l ofer. Și de cele mai multe ori simt că eșuez. Unde greșesc? Nu mi-e foarte clar, pentru că valorile lumii moderne au luat-o razna de tot. Îl vreau un copil cuminte, educat, ferit de vulgaritățile și de pericolele societății în care îl cresc? Normal! Mă străduiesc să calc potecile bătătorite de ai mei și să-l cresc cu bun-simț, priceput la cât mai multe lucruri  și atent la detalii. Poate că aici e problema. Poate că vremurile acelea au apus, iar la vremuri noi, se impun măsuri noi…Poate sunt prea „fixistă”, poate insist prea mult, poate pun deasupra nevoilor și abilităților lui o conduită morală expirată…Să-l las să evolueze liber? În ritmul lui? Fără limitări? De unde naiba știu cum o fi mai bine? Mai arunc câte un ochi în curtea altora, de încredere, să văd cum se mai descurcă și ei! 🙂

A mai trecut un an… Față de clasa pregătitoare, când încă exista stresul unui nou colectiv, al unei noi etape, al unui om nou la „cârma” educației sale, m-am trezit cu un copil a cărui personalitate a explodat. „Aproape 8 ani” înseamnă un copil cu alte „apucături”, unele mai distractive, altele mai îngrijorătoare:

-Mami, ce mâncăm azi? mă întreabă când exersăm (din nou!) spălatul pe mâini CU SĂPUN și cu simț de răspundere!
-Bătaie! îi răspund, în timp ce ne stropeam cu apa rece de la chiuvetă.
-A, da? Și ai pregătit-o deja?

Clasa I a fost…interesantă. Cu bune și cu rele, cu răbdări pierdute, cu supărări, cu lipsă de chef, cu multe „FeBe-uri”, cu teme, cu cărți citite, cu bucurii… Noroc de „Doamna” că mă mai scutură din când în când, cu pilde din experiența ei cu copiii. De câte ori simțeam că nu e ceva în ordine, mă liniștea și-mi spunea să am răbdare. Am avut încredere în „Doamna” și m-am bucurat de reușitele copilului meu:

Nici anul acesta „Doamna” nu a făcut ierarhizări! Nu a croit coronițe pentru „elită”, nu a lăsat să curgă lacrimi de frustrare pe obrajii copiilor și nici nu a dat ocazia părinților să se umfle în pene pe spinarea muncii copiilor lor. În schimb, „Doamna” i-a adunat în clasă, i-a luat pe rând pe fiecare, le-a înmânat diplome și a ținut un discurs individualizat în care a scos în evidență că fiecare copil a fost extraordinar în felul lui, a progresat în ritmul lui, a ieșit în evidență în felul lui. Apoi a citit fragmente din scrierile Delfinilor, sub ochii lor, care amestecau mândria și emoția. „Doamna” nu s-a sfiit nici să puncteze unde mai trebuie să lucreze fiecare și le-a urat „Vacanță plăcută”, nu înainte de a le da sfaturi pentru ceea ce au de făcut ca să continue să crească până în toamnă.

Cred că de aceea o și iubesc atât de mult copiii! Imediat după ce a terminat vorba dulce, fetele s-au repezit să o îmbrățișeze. Băieții sunt mai…timizi. 😀 Apoi toți i-au oferit flori bine-meritate! Flori care pentru ei înseamnă mulțumire pentru tot ce au făcut împreună! Pentru îngăduință, pentru prietenie, pentru bomboanele de ziua lor, pentru pizza pe care le-a cumpărat-o cu drag într-o zi oarecare…

A fost anul în care chiar Pințul a decis că EL este ce care trebuie să ofere aceste flori și nu m-a mai împins pe mine ca până acum.

Totuși, mai am unele gânduri care nu îmi dau pace. Încerc, însă, o terapie până la anul:

  • Nu mai citi cărți! Parentingul se simte.
  • Nu te mai gândi atât! O iei razna.
  • Nu mai face comparații! E inutil.
  • Relazează-te și trage aer în piept!

Între timp, îmi repet că am un copil minunat și sănătos și deștept și că are nevoie de o mamă întreagă la cap!

Vacanță plăcută! 

 
17 comentarii

Scris de pe Iulie 3, 2016 în Despre copii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice