RSS

Arhive pe etichete: viața la Colina

„Fotbalul e viața mea!”

Nu știu să-i fi ținut vreo pasiune mai mult decât cea pentru fotbal! De când dă căldura și până îi alungă ploile, copiii de la Colina joacă fotbal! Nu mai e de multă vreme doar o „miuță” în fața blocului. E cu echipe, cu echipamente, cu crampoane, cu jocuri importante. Pot să facă orice fel de activități, dar merge și un fotbal după! Ceea ce, zic eu, e de mii de ori mai bine decât o tabletă sau un telefon butonat orbește zât e ziua de lungă.

Mai întâi, tații, ei înșiși participanți la Cupa Măgurii, au improvizat un teren de fotbal în vale. Cu porți cu tot. Pe care copiii l-au bătătorit de nici iarba nu prea mai crește. L-am folosit și noi la activitățile de la Școala de vară. Cu timpul, însă, a devenit neîncăpător. De aceea, s-au „lipit” de nenea portarul de la pensiunea vecină, să-i lase și pe ei să joace fotbal pe terenul mare! Pe „ăla bun” care îi lasă înăuntru fără să îi certe. Pe „ăla rău” îl ocolesc și preferă să sară peste ziua când este ‘mnealui de serviciu. 😀 În general, cât e ziua de lungă (și de caldă!) nu prea mai vezi țipenie de copil mare prin cartier. Toți sunt la fotbal.

Săpămâna trecută își urmăreu tații jucând și tare tânjeau să fie și ei în teren cu cei mari! O vorbă aruncată și s-a stabilit: joi, copiii vor juca fotbal jumătate de oră cu tații lor! Bucurie! Planuri! Pregătiri! Unii aveau niște emoții cât ei de mari! Prințul și-a pregătit echipamentul de dimineață, l-a întins pe pat, admirându-l și visând la meciul din seara aceasta. De dimineață s-au dus pe teren „să se antreneze”. Atât de entuziasmați erau, încât meciul a început cu o jumătate de oră mai devreme, de era să-l ratez!

dav

Pe margine, mame care nu-și încăpeau în piele de mândrie și copiii mult prea mici ca să intre în joc. Încurajări de pe margine, ratări, încurajări din teren, faze frumoase, pase, goluri multe (ale lor, evident!). Un lucru e clar: viitorul fotbalului este asigurat! 😉

Această prezentare necesită JavaScript.

Este un alt motiv pentru care viața la țară este frumoasă pentru noi! Pentru libertatea pe care o au copiii noștri, pentru frumusețea lucrurilor făcute împreună, pentru faptul că dincolo de micile conflicte, ne găsim mereu o cale să ne înfrumusețăm traiul în comun!

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe August 10, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , ,

Școala de vară la final

Un adevărat maraton săptămâna asta la Colina! Școala de vară s-a „întâmplat” de-a lungul a cinci zile, așa cum era planificat.

Ultima zi…e ca ultima zi. Toată lumea este ușor plicisită și abia așteaptă să se termine totul. M-am temut că nu vor ma apărea și azi sau că nu vor avea chef de nimic. Mai ales că de dimineață temperaturile au luat-o razna. Așa că a trebuit să mă gândesc la niște activități care să-i trezească din amorțire, în caz că apăreau. Deși erau programate experimente simple, lipsa ingredientelor ne-a cam dat planurile peste cap. Prin urmare, am trecut la „Planul B”. 😀

Încet-încet, piticii s-au adunat la foișor. 7+1. Restul (de doi), absent motivat! 😉

Promisesem că facem niște „teme” distractive și chiar asta așteptau de la mine. Așa că am făcut calcule matematice…altfel:

Apoi ne-am jucat cu literele și silabele:

Jocul cu descoperirea diferențelor a fost mereu unul dintre preferatele mele și ale Prințului. Nu putea lipsi din listă! 😉

Screen Shot 2017-08-04 at 09.15.25.png

În partea a doua ne-am luptat cu câteva probleme de logică. Unele mai simple, altele mai dificile, unele cu răspunsuri evidente, altele mai alambicate. Iată câteva exemple:

  • Într-o familie avem următorii membri: mama, tata, patru fiice ale celor doi părinți deja menționați, iar fiecare fată are un frate. Câți membri are familia?
  • Iți imaginezi că te afli într-o barcă înconjurată de rechini, iar aceasta se scufundă. Cum supraviețuiești? 
  • Ce a fost mai întâi: oul sau găina?

Am fost curioasă de părerea lor despre ce s-a întâmplat zilele astea, așa că i-am rugat să răspundă la câteva întrebări. Unele răspunsuri au fost drăguțe rău! 😀

De ce ai venit la Școala de vară? 

  • „pentru că în același timp mi-am terminat o parte din teme prin joacă”
  • „ca să mă distrez”
  • „pentru a face activități și pentru a nu uita lucrurile de la școală”
  • „că vreau să învăț de două ori: și cu părinții, și cu Școala de vară”
  • „să nu uit nimic și să stau cu prietenii”
  • „să mă distrez”

Cu ce te-a ajutat Școala de vară? 

  • „Să fiu deștept!”
  • „să-mi trezesc creierul”
  • „să învăț lucruri noi”
  • „Școala de vară m-a învățat să-mi dau seama că munca se poate face și prin joacă” 😉

Ce notă ai da activităților? 

Am primit 5 note de 10, o notă de 9.50 pentru că „mi-ar fi plăcut să facem și un proiect” (Anastasia) și o notă de 8 de la Alex „deoarece majoritatea activităților nu au ieșit” 😀

Data viitoare am primis să țin cont de propunerile lor care au vizat neapărat, printre altele, un concurs de Kendama (cum de am uitat???) și, evident, fotbal! 😀

După ce soarele a obosit, am ieșit afară la tura a doua. Jocurile au fost diferite și au stârnit râsul. Ceea ce ne și doream! 🙂

Acum că s-a terminat… mă gândesc că pot să-mi iau o vacanță! 😀 Deși mi s-a părut că aud pe cineva spunând „Ne vedem luni, nu??”.

 
2 comentarii

Scris de pe August 4, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , ,

Ziua a patra – Socoteala din târg cu cea de acasă

Atunci când faci niște planuri, trebuie să ai în vedere și probabilitatea ca acestea să-ți fie date peste cap. Ori ai deja pregătită varianta B, ori te adaptezi din mers.

Trei năzdrăvani și-au anunțat absența (motivată foarte serios de antrenamente, respectiv o meditație la matematică).

A, știi…nu putem veni mâine! Ne pare atât de rău că ratăm tocmai ora de lectură!

Serios? Cum să las copiii neîmpăcați!

O mutăm!

Nu cred că au luat în calcul varianta asta, mai ales dacă e să mă iau după privirea lor de după ce au primit vestea. Cert este că am cosmetizat puțin programul de astăzi. Nu ne mai trezim cu noaptea în cap (decât cei trei crai care aveau treburi 😈 ) și schimbăm și locul, că tot înnebunești de cald deja de la ora 9. Toate astea ca să avem întreaga echipă la activitate. Zis și făcut. La ora 10.30, încolonați, cu rucsacul în spinare, cu șapca pe cap și apă multă la purtător, plus un sendviș, am pornit spre oraș.

IMG_20170803_103814.jpg

Varianta 5+1, că pe ceilalți urma să-i culegeam de pe drum. Numai că am ales să mergem cu  microbuzul, ca să scăpăm de comoditate și să mai vedem lumea. 3 lei, 10 minute. O aruncătură de băț până în parcul mare. Unde mai pui și distracția de pe drum.

În parc, răcoare! Aproape ne-am bucurat că am schimbat și ora și locul. I-am așteptat și pe ceialți și am savurat pachetul de acasă (sau încropit pe drum), ca să avem un start promițător.

Până s-au adunat ei, am încercat o vizită la Biblioteca Județeană. Din păcate, ideea mea de a le face o surpriză a rămas doar idee, întrucât nu am sunat dinainte pentru o programare. Păcat, ar fi fost frumos să viziteze biblioteca și să aibă o experiență de lectură unică. Evident, nu este nimic pierdut, zile de vacanță mai sunt, iar dacă ne potrivim programele, am să mă țin și de surpriza cu pricina.

La început (vreo jumătate de oră), a citit fiecare ce a vrut. Și-au adus de acasă cărțile preferate, și-au găsit un loc comod și s-a făcut liniște. (În punctul ăsta mi-am făcut o cruce mare!) I-am urmărit din umbră, la propriu, căci am găsit un copac sub care mi-am făcut și eu norma de lectură. Le-am luat și niște pere moi și dulci, ca să meargă treaba bine.

Apoi am schimbat activitatea, ca să nu fie plictisitoare și ca să fiu sigură că nu citește nimeni „în gol” sau că ar avea vreo intenție să mă păcălească. Cu ajutor de la Doamna noastră, am ales niște texte cu învățături, apoi am ales un capitol din Aventurile lui Habarnam.

Sincer, am avut emoții cu activitatea de astăzi. Mai întîi că lectura…știm cât de apreciată este în ultima vreme, mai ales de când Kendamele și spinnerele ocupă primul loc în viețile lor. Și apoi pentru că răbdarea nu este tocmai punctul lor forte. Îmi și imaginam cum alerg după ei printre mașinuțe, tobogane, leagăne etc. Cu toate astea, cred că s-au distrat și că le-a plăcut. Mai ales că ne-a prins ora 14.30 în parc, pe iarbă, cu foile în mână. Mai pregătisem un text, la sugestia colegei mele, Ramona M.: MONSTRUL COLOMBRE – Dino Buzzati. M-am gândit, totuși, să nu întind coarda mai mult decât e cazul, poate îi mai prind și altă dată. În plus, le fugea gândul la supriza promisă: o masă la McDonalds. 😀 Deh, arta cere sacrificii! Astfel că ne-am strâns catrafusele, și am pornit repede la masă! Tot pe jos, desigur! 8+2! Adică efectiv complet! 🙂

IMG_20170803_135953.jpg

Mi-a plăcut că s-au descurcat singuri cu propriile comenzi. Fiecare și-a cumpărat ce a vrut, au fost siguri pe ei și foarte respectuoși.

La final, „mama Alina de Vlad” le-a făcut cinste cu o înghețată, ca să fie meniul complet! 😀

dav

Apoi, fuga-fuga la microbuz, ca să nu-l ratăm!

Căldură mare, monșer, și azi! Ne-au trecut toate apele pe drumuri între destinații, dar a meritat. Și ne-am trezit că ajungem acasă după ora 16!

După amiază, lucrurile s-au precipitat puțin, având în vedere că deja erau rupți de oboseală și că pe înserat se anunța un meci de fotbal în cartier. Prin urmare, i-am cam pierdut de clienți: împăștiați, gălăgioși, lipsiți de concentrare – jocurile nu prea ne-au ieșit, așa că la un moment dat, epuizată, am cedat. Amânăm pentru mâine, că tot e ultima zi.

Din cele 7-8 joculețe, am reușit să ducem la capăt vreo 4.

Mâine este ultima zi din Școala de vară de la Colina. Mai avem activități amânate și lucruri pe care ne-am propus să le facem. Asta dacă mai am cu cine după „maratonul” celor patru zile!

Va urma (sper!) 😀

 
Un comentariu

Scris de pe August 3, 2017 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

Curățenie de primăvară la Colina

Orice om care se respectă, își păstrează curat locul în care trăiește. Că e casă, că e bloc, că e curte, în mod normal, a face și a păstra curățenia ține de o educație primită de la începuturi, dar și de respectul față de sine și față de ceilalți. Am zis „în mod normal”, deși se pare că de câțiva ani buni încoace, normalitatea este cu totul alta. Uităm că nu locuim doar între patru pereți, ci că și tot ce ne înconjoară este tot „locuința” noastră. Înecăm natura asta cu toate resturile existenței noastre. Aruncăm ce nu ne mai trebuie cu atâta ușurință, fără să ne întrebăm unde se depozitează atâtea gunoaie? Cât de mare e pământul ăsta cât să încapă toate undeva într0un colț?

Realitatea crudă este că tot ce aruncăm uneori iresponsabil se va întoarce împotriva noastră la un moment dat. Toate acțiunile și activitățile de conștientizare și de  încurajare par nesemnificative, raportate la cantitatea de nesimțire și inconștiență pe metru pătrat.

Până la urmă, tot în inițiativele mici și dese, în cadru restrâns au rămas o soluție. Fără așteptări și reproșuri, poate doar cu speranța că simplul exemplu va fi urmat la un moment dat.

Colinarii au lansat un apel:

Vineri, 24.03, intenționăm să igienizam cartierul și valea unde se joacă de obicei copiii noștri. Am rugămintea să participăm în număr cât mai mare și să implicăm și copiii în această activitate. Propun să strângem o sumă modică pentru a fideliza copiii cu câte o felie de pizza. Daca are cineva posibilitatea să prepare în casă o prajitură, este bine-venită. După ce terminăm această activitate, vom face un foc de tabăra din brazii adunați după Crăciun. Vă asteptăm în număr cât mai mare.

Ei bine, nu au fost „în număr cât mai mare”, ci doar așa cum ne-am obișnuit. De fapt, una dintre părerile „avizate” ale unei gospodine la una din ultimele curățenii în cartier a fost că „de aia plătește taxa de salubritate, ca să i se facă curățenie”. Mă rog, o lăsăm în pace, că și așa nu apare prea des în zonă.

Am fost însărcinată să mobilizez copiii. I-am făcut cerc și le-am explicat ce urmează să facem și ce nu. Unele glasuri protestau, altele ezitau, așa că a trebuit să scot asul din mânecă. De data aceasta, cuvântul magic a fost „PIZZA”, așa că s-au învoit cât ai rosti cele patru sunete.

La ora stabilită, fatalitate! Primăvara și-a râs puțin de planul nostru, așa că a trimis o ploicică. Mi-am aimaginat ca planul a căzut și de data asta (mai avusesem o tentativă cu câteva săptămâni înainte). Copiii, însă, s-au adunat la ora stabilită la foișor. A mai durat puțin până au venit sacii și mănușile. Surpriza cea mare a fost că, încântați de planul nostru, câțiva copii de la Școala Măgura s-au decis să ne ajute. Și ne-am trezit cu microbuzul care îi duce la școală, alături de doi profesori inimoși. Am împărțit sacii, mănușile, am fpcut grupele și a început distracția. Curat distracție, având în vedere chicoleala, alergătura, jocurile, întrecerile și toate celelalte. Toate picăturile de ploaie nu i-au oprit să bată valea și să strângă toate hârtiile, ambalajele, șosetele, obiectele de lenjerie intimă, scutecele, cutiile, sticlele și celelalte resturi aruncate de cetățeni „responsabili”/indiferenți.

Această prezentare necesită JavaScript.

Harnici, nu?

Viceprimarul comunei Măgura le-a adus câte ceva dulce, ca să meargă treaba mai bine.

Cei mari au terminat repede și au plecat acasă obosiți și pouați.

Cei mici – de la Colina – au trecut la runda a doua. La final, i-au așteptat prăjituri făcute de două mămici care au vrut să susțină cauza. Și, evident, a urmat și pizza, la ceas de seară. Mare bucurie pe chipurile lor!

Mulțumim celor care ni s-au alăturat fizic la această activitate. Mai ales, le mulțumim copiilor de la Școala Măgura pentru surpriza frumoasă!

Mulțumim și pentru bunătățile dulci făcute special cu această ocazie de mămicile harnice. Mulțumim și pentru mănușile de unică folosință furnizate de o altă mămică. Să nu uităm de fotograful șef, care a uitat de starea de convalescență și a vegheat cu vigilență mișcările „de sus”. Și, evident, pentru sponsorii care au făcut posibilă bucuria copiilor cu câte o felie de pizza.

Colina, over and out!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Martie 26, 2017 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

E ziua ta, mămico!

Și mi-a dat în dar inima lui. Sau eu i-am dat-o pe a mea. Nu mai știu cum stau lucrurile. Cert este că pentru mine, 8 martie este o zi strâns legată de două persoane importante din viața mea. Mă gândesc la mama mea și la fotografiile făcute la școală cu ocazia zilei de 8 Martie, cu celebrul ghiocel și mesajul standard care să bucure inimile mamelor noastre. De aceea, am sunat-o dis-de-dimineață să-i cânt, de dragul vremurilor trecute. M-am bucurat să o aud râzând și că se simte iubită.

Și apoi mă gândesc la copilul meu datorită căruia simt bucuria de a fi mamă în fiezare zi, chiar și în momentele când urlu că nu mai pot. De fapt, mai pot și el știe asta! 🙂

Dincolo de fastul acestei zile, de speculațiile politice sau comerciale, de interesele personale sau de un anumit „trend” al ultimilor ani, vreau să o văd așa cum trebuie să fie de fapt: un moment de bucurie, când gândurile tuturor ar trebui să se întoarcă spre cea al cărei chip l-ai văzut prima dată, cea a cărei voce te-a liniștit și te-a alinat, cea care ți-a purtat mereu de grijă și încă o mai face.

“Eu cred că există, în viaţa lumii, o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă… până se ajunge la o singură mamă, una imensă…” (Marin Sorescu – Iona)

Astăzi m-am gândit și la alte mame… 😉 Pentru mamele bune și frumoase de la Colina, am de transmis un mesaj important: La mulți ani, direct de la sursă!

Mulțumesc complicilor mei, știu ei cine!

 
5 comentarii

Scris de pe Martie 8, 2017 în Despre viață, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , ,

Iarna 2017 la Colina

Fie iarnă, fie vară,
Colinarii ies afară!
Mai un fotbal pe gazon,
mai o pârtie de sezon…
mai o ceartă într-o doară,
c-așa e viața la țară!

Când ne-am mutat aici acum ceva vreme, sătenii ne-au văzut venetici, veniți de la oraș să le strice planurile și să le invadeze ținutul. Ne-a luat ceva vreme să ne construim o relație ca vecini, dar acum pare că lucrurile merg bine. Evident, cu urcușuri și coborâșuri.

Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat la Colinari este faptul că nu s-au dezmințit niciodată când a venit vorba de a face lucruri „la comun” pentru cartier. Sau pentru distracție. Nu vorbesc despre o comunitate perfectă! Suntem același grup de familii care se încăpățânează să creeze un loc frumos în care să viețuiască. Frumos ca mediu și comunitate. Este suficient să funcționeze bine nucleul și de obicei se mai prind câțiva în horă. Nu toți, că am fi aproape de perfecțiune și am fi „de speriat”. Dar suficienți cât să ne simțim bine.

  • Am alergat pentru spitalul copiilor împreună.
  • Am jucat fotbal în Cupa Măgurii. Unii pe teren, alții (altele) de pe margine.
  • Am făcut zile de naștere în foișor de a răsunat dealul.
  • Am igienizat locul de joacă.
  • Ne-am luptat cu bestiile din cartier.
  • Am făcut drumeții.
  • Am fost la furat cireșe!
  • Am fost la piscină și la plajă.
  • Am făcut teme, activități, experimente, engleză, lectură, română…
  • Am făcut pachete pentru oameni mai puțin norocoși.
  • Am scris poeme dedicate vecinilor. La ceas aniversar sau la momente de criză! 😀
  • Am plantat tuia, nuci, meri, viță de vie. Am îngrijit gazonul și am plantat levănțică și trandafiri. (Unora le-a crescut rucola sub geam!)
  • Am spălat asfaltul după inundații.
  • Am igienizat ghena de gunoi!
  • Am făcut sesizări sau demersuri la primărie când a fost cazul.
  • Am făcut minioni simpatici din cauciuc, pentru înfrumusețarea locului de joacă.
  • Ne-am făcut abonament la „Garaj la Măriuța”, mai ales vara, la înghețată!
  • Ne-am făcut pârtie și am tras un săniuș de pomină!
  • Am plecat cu capra.
  • Am făcut voluntariat la școlile din Măgura pentru curățenia (a se citi „zugrăveala”) de început de an școlar.
  • Ne-am apucat de mișcare serioasă și de mâncare sănătoasă.

Asta a stârnit și invidii pe alocuri. Sau răutăți.

Toată lauda asta are un scop: să arătăm că nu am așteptat niciodată să ne facă alții viața mai frumoasă. Și că am încercat să demonstrăm că se poate trăi OMENEȘTE și fără să moară capra vecinului. Cât a fost distracție, ne-am bucurat împreună, cât a fost de muncă, ne-am adunat să o ducem la capăt.

Azi a nins. Mult, ca peste tot. În timp ce unii așteptau plugurile de la primărie să-i scoată din nemeți, Colinarii au pus mâna pe lopată. Mai întâi doi, apoi au apărut și alții, au ieșit și copiii, și mamele de copii… Și s-a făcut gașca mare. Mai întâi cu treaba serioasă:

Această prezentare necesită JavaScript.

Apoi antrenorul de fitness al cartierului a zis că e un prilej numai bun de lucrat mușchii, mai ales după sărbători. Așa că au făcut poza demonstrativă:

dav

S-au dres cu vin fiert. Iar copiii, cu ceai cald!

sdrimage-0-02-05-c70c60fb81a0659792d34a4de50458961c96bf4b51e30bec08043c51f67645a4-vimage-0-02-05-eac0a799edac646960e4beaebbdfadce03c72b155c51e656e6945dc1d1fe44cb-vdav

Apoi s-a lăsat cu distracție:

Iar și iar!

Această prezentare necesită JavaScript.

Da, n-o fi perfectă viața la țară. Dar tare mă bucur că locuiesc aici!

 
5 comentarii

Scris de pe Ianuarie 8, 2017 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Primiți cu capra… de Colina?

Ne cuprinse febra. A sărbătorilor pe noi, a virușilor pe alții. Tocmai ce am scăpat de învățat textele pentru colinde și mă pregăteam să-mi văd liniștită de sărbători dietetice, când…

-Da’ nu mergem și noi cu capra?

Mă uit lung (și cred că urât) la tatăl lui Matei. Fac o corelație cu data din calendar: 29.12. Încă 2016. Seara. După amintirile mele, capra pornește pe 31. Tot decembrie. Tot 2016. Verific: text nu avem, capră nu avem. Mă uit la copii. Clar, nici chef nu avem.

– O capră de Colina. Cu textul dedicat!

M-am uitat neîncrezătoare la tatăl lui Matei. Și am sperat că e o nebunie temporară, că îi va trece până a doua zi.

30.12.2016. Nu i-a trecut! Tatăl lui Matei cosea de zor haina caprei. Cu toate zorzoanele. A scos și toba și a șters-o de praf. L-a contaminat și pe tatăl lui Alex, care s-a apucat să coase franjurii pe costumul de căpitan. Și crucea de pe halatul doctorului. Aflu că au sunat-o și pe mama lui Vlad, pentru un sacou și costumație de țigan. Nu mai am nicio șansă de scăpare. Mă apuc de text. Scurt și reprezentativ. Să fie ușor de învățat. Consortul nu mă ajută nici el să scap: se apucă și el de versuri ca să meargă mai ușor. Copiii au rolurile împărțite și niciun fel de tragere de inimă. Urătura merge bine spre deloc. Ăștia mângâie capra în loc să o smucească!

31.12.2016. Dimineața devreme. Prea devreme pentru mine. Vlad bate la ușă ușor disperat:

-Am întârziat???

Repetiția! Smaf! Uitasem de ea. Consortul s-a deghizat în regizor. Ascult de dincolo de ușă indicațiile regizorale. Nu știu dacă să râd sau să mă îngrijorez!

-Nu așa! Mai tare! Mai cu inimă! Mai țigănește!

La ora 16 toată trupa e gata. Cu toboșar și casier (tatăl lui Matei), cu acordeonist și șofer (tatăl lui Alex), capra (Matei), căpitanul (Alex), doctorul (Andrei) și țiganul (Vlad). Nu știu ce a ieșit, cert este că s-a lăsat cu lacrimi. Unele de emoție, altele de râs!

Enjoy! Și la mulți ani sănătoși tuturor!

 
11 comentarii

Scris de pe Decembrie 31, 2016 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , ,

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice