RSS

9

Astăzi este despre mine! Este despre un 9 care cred că este norocos. Sau cel puțin așa mi s-a arătat până acum, dacă e să ne luăm după norocul pe care îl au sau îl atrag oamenii, ori dacă e să credem în puterea pe care o au numerele în viețile noastre. Un 9 pe care îl aleg, conștient sau nu, să mă reprezinte, deși pare să mă fi ales el pe mine.

Mi-am dorit o zi altfel. Fără alt motiv decât acela că fiecare zi de naștere trebuie să fie specială. Și ALTFEL a și fost! De la prima secundă a zilei și până la finalul ei. Mi-am dorit să o petrec într-o atmosferă…spirituală, nu pentru că mi-aș fi descoperit vreo evlavie nemaipomenită, ci pentru că așa i-am promis sufletului că îi potolesc setea de liniște. Am adunat oameni frumoși care să-mi fie alături, iar pentru mine a fost suficient. Mi-am văzut casa plină și vreau să cred că ăsta este semn bun.

Prietenii m-au surprins, m-au bucurat și m-au făcut să cred că am un loc important în viețile lor. Am primit zeci de mesaje. M-am bucurat și pentru cele de complezență, căci omul și-a făcut timp câteva secunde să tasteze un „La mulți ani”, fără să ignore diverse notificări în rețelele de socializare. M-am oprit însă mai mult asupra mesajelor care au vrut neapărat să spună ceva. Și mi-au spus că trebuie să fi făcut ceva bun pe lumea asta, de se îndreaptă gândurile lor frumoase spre mine! Oameni pe care nu i-am văzut de multă vreme și-au amintit de lucrurile care îi leagă de prezența mea în viața lor. Și apoi oameni pentru care, se pare, că am făcut mai mult decât să le predau o lecție sau să îi pregătesc pentru un examen! Am savurat fiecare urare și fiecare mulțumire, pe care o păstrez într-un colț de suflet pentru momentele când simt un soi de deznădejde. Și pentru că azi este despre mine, am să le las aici, amintire, ca să mă hrănesc cu urările lor când îmi vine să renunț:

„Vreau să vă urez un sincer La Mulți Ani frumoși și multă sănătate alături de familia dumneavoastră frumoasă, vă mulțumesc pentru tot și să aveți ani frumoși și minunați de acum încolo, fiindcă îi meritați din plin!”

„La mulți ani! Vă doresc tot binele din lume! Să știți că mă mândresc enorm cu dumneavoastră în continuare, chiar am vorbit și în facultate cu unii profesori despre dumneavoastră! ❤️❤️❤️❤️ Mi-ați marcat viața! ❤️ Sunteti o persoana minunată, vă pup și îmi este dor de dumneavoastră ! Vă doresc o zi frumoasă! 💋💋💋💋

„La mulți ani !!! 💋🍩🎉🎁🎊 Doamna profesoară, să știți că vă doresc tot ce este mai frumos și mai bun. Îmi lipsesc orele pe care le petreceam cu dumneavoastră la liceu, fie că erau ele ore de curs sau de pregătire pentru examen. Pentru mine reprezentați în continuare un cadru didactic care și-a dat tot interesul și a încercat să ne inspire ceva în procesul maturizării. Vă pup cu drag 💋😍

„La mulâi ani, doamna dirigintă!! Vă doresc multă sănătate, fericire și iubire, iar tot ce vă doriți, să vi se îndeplinească. Să știți că sunteți o persoană greu de uitat prin felul dumneavoastră de a fi… Îmi pare rău că nu am fost din clasa a 9-a aici … ar fi fost frumos, dar chiar și așa, acești (aproape) doi ani au fost cei mai frumoși ani din cei (aproape) 12 ani de școală… vă mulțumesc că mi-ați acordat atenția dumneavoastră,  că m-ați ascultat și m-ați sfătuit când am avut nevoie. Vă rămân recunoscătoare pentru tot. Să știți că: YOU ARE SPECIAL FOR ME AND I WON’T FORGET YOOOOUU🤗🤗🤗

„ Vreau să vă urez la mulți, mulți ani! Să aveti parte doar de bucurii, sănătate multă și sănătate familiei dumneavoastră, bineînțeles ! Imi pare rău că v-am dezamăgit în unele privințe sau că sfaturile pe care mi le-ați oferit cu toată căldura nu le-am luat în considerare. Am ajuns fix la cuvintele dumneavoastră, pentru că știți ce vorbiți și m-am învățat minte ca altă dată să ascult. Vă consider ca o mamă pentru mine și știu că vreți să mă ajutați mereu. Îmi cer iertare pentru tot și pentru momentele mele de naivitate. Vă mulțumesc mult și să trăiți înca 82828822828 de ani, pentru că merită ca o persoană ca dumneavoastră să fie cadrul didactic !”

„Cu ocazia zilei de naștere, doresc să vă urez din toată inima la mulți ani .. Să aveți parte de multa fericire și să vi se îndeplinească toate dorințele. Vă mulțumesc pentru lucrurile frumoase pe care le-am învățat de la dumneavoastră!! De asemenea, vă mulțumesc pentru toate sfaturile pe care mi le-ați dat și pentru că mereu m-ați ascultat când am avut o problemă!! Sunteți cea mai bună dirigintă!!; Să aveți o zi frumoasă că dumneavoastră❤❤❤Vă iubesc și  vă pup”

„La mulți ani, doamna dirigintă! 😗 Sunteți un om minunat de la care am avut foarte mult de învățat și mereu pentru mine, oriunde aș fi, dumneavoastră sunteți „diriga”. Să aveți o zi minunată alături de cei dragi! 💋💋❤

Dacă am avut o aniversare frumoasă? Hm… Am avut o aniversare plină. Și am trăit-o din plin. Cu bucurii și, pe alocuri, cu lacrimi de bucurie! De aceea, am mulțumit fiecăruia în parte.

Și astăzi ai fost tot în sufletul meu, bunicule drag! De ziua noastră! Ca întotdeauna.

 

 
15 comentarii

Scris de pe Februarie 9, 2017 în Despre viață

 

Etichete: , , , ,

La mulți ani, doamna!

„Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.”

Octavian Goga – Dăscălița

Cam așa mi-o imaginez pe „doamna” la începuturile drumului anevoios pe care și l-a ales din motive numai de ea știute. Și ce norocoși suntem noi astăzi de alegerea asta! Citindu-i poveștile despre iernile gele și muncile duse „întru propășirea patriei”, mă trezesc trasă de mânecă taman acolo, în vâltorile momentelor ireale. Nu ar strica să citiți AICI câte ceva, numai bun de tras o porție de râs și potrivit ca să înțelegeți că doamna noastră e însemnată! A se citi „înzestrată cu har dăscălesc” și purtând cu ea mereu „duhul vorbii”. Dulce când e nevoie și aspră când e cazul!

doamna

Am ales-o pentru a-i călăuzi pașii Pințului, pentru că am știut că numai „mâna ei de fier” și felul de a face lucrurile ALTFEL pot să strunească un năzdrăvan. Se pare că Pințul nu a avut obiecții și că legătura s-a pecetluit mai repede decât mă așteptam. Cum ar fi putut să nu fie așa când doamna a început prima zi de școală cu o întrebare: „Ți-a spus cineva astăzi că ești frumos?” Apoi i-a luat pe toți și i-a dăscălit și i-a făcut Delfini cu minți jucăușe! Și le-a ascuțit mințile, i-a provocat, i-a incitat, i-a încântat, i-a atras spre frumusețile scrisului și cititului. Când a trebuit, i-a dojenit – tot așa, părintește – când a avut motiv, i-a lăudat. I-a învățat nu numai să scrie și să citească, ci și să ajute, să aprecieze, să respecte, să fie răbdători. Și astfel au ajuns copiii să o iubească.

De unde știu asta?

Am văzut eu îmbrățișări înlăcrimate la sfârșit de an și cuvinte frumoase și zâmbete și, mai ales, copii relaxați, veseli, fără a li se fi știrbit personalitatea.

Poate uneori o mai supără. Ba nu sunt suficient de atenți, ba sunt uituci, ba vorbesc muuuult, dar doamna i-a iertat mereu și nu s-a abătut de la „misia” pe care și-a asumat-o cu ceva vreme în urmă.

Astăzi este ziua doamnei! Iar copiii au vrut ca ea să știe cât de mult o apreciază și o iubesc. Așa că au lăsat mesajele lor speciale. Le redau așa, necizelate și cu stângăcii, tocmai pentru că sunt sincere:

Vă doresc ca această zi de naștere să aibă tot ce ați dorit și ați visat. Să aibă numai momente fericite și împliniri. Sunteți cu un an mai mare și mai înțeleaptă iar iubirea față de dumneavoastră s-a făcut mai mare. La mulți ani , doamna învățătoare! 

Diana

diana-aniversare

aniversare-andreiilinca-aniversareaniersare-luca

teodora-aniversare

aniversare-doamnaaniversare-bodea

horvat poza.jpg

La mulți ani și din partea noastră, a părinților! Să aveți putere să răzbateți prin toate muncile „sisifice” și să ne ajutați să-i vedem OAMENI!

Vă iubim și vă respectăm.

Cu drag,

Delfinii și părinții lor.

 
3 comentarii

Scris de pe Ianuarie 16, 2017 în Despre copii, Despre viață

 

Etichete: , , , , , , ,

Gică. Gică Contra. De profesie cârcotaș!

N-am să înțeleg, zău, tendința asta a oamenilor de a jigni înainte de a spune „Bună ziua”. Îți vezi liniștit de existența efemeră fluierând a pagubă și pac! Una după ceafă. Din senin.

E ca și cum m-ai vedea pe stradă și m-ai pocni imediat doar pentru că:

  • fusta e prea scurtă,
  • vorbesc pițigăiat,
  • nu mă duce capul să îndrug ceva inteligent,
  • îndrug ceva ce nu e pe înțelesul tău sau care e în deplin dezacord cu principiile tale de viață,
  • râd zgomotos,
  • alte motive pe care le consideri numai bune pentru aplicat o scatoalcă.

Cineva, așadar, mi-a analizat mișcările și a constatat că nu sunt inteligente, prin urmare s-a decis să-mi dea o lecție. Smaf! Până la urmă, de ce m-ai pocni? Ți-am greșit cu ceva? Ce m-aș bucura dacă ai face la fel cu ăia de aruncă ditamai inepțiile pe toate posturile!

Numai că uneori devine grav. Adică nu mă prinzi pe stradă, dar intri în ograda mea. Și mă izbești acolo tot așa, înainte de „bună ziua” ăla de l-ai învățat acasă înainte să împlinești 7 ani.

Un om își face un blog. Ce contează din ce motive? Și pe blogul ăla scrie ce vrea omu’. Că așa e moda: libera opinie și libera exprimare a opiniei în cauză. A, nu ești de acord cu opinia? Foarte bine! Poate omu’ are și el ceva de învățat din asta. Deci dacă dai cu parul, nu se va întâmpla nimic constructiv. Dimpotrivă! Fie primești răspuns identic – ceea ce ar însemna să cobor o treaptă evolutivă ca să vorbim de la egal la egal – fie te dau afară elegant și discret și trag obloanele ca să nu mai intri veci pe tarlaua mea.

Să reluăm: ceva nu-ți convine, intri frumos, dai șapca jos de pe cap, zici „bună ziua”/„salut”/„noroc” sau ceva din aceeași arie lexicală, aștepți să te invit să iei loc și discutăm ca să mă cunoști mai bine. Apoi zici frumos ce anume ți-a deranjat retina și te-a umplut de spume, cu tot cu argumentele contra, ca să pricep. Astfel, mă convingi că dau cu bâta-n baltă când, de fapt, eu credeam că sunt de o inteligență sclipitoare. Și după asta, dacă e cazul, îmi pun cenușă în cap, înghit în sec că am comis-o și remediez inepția.

Ce zici? Mai încercăm o dată?

 
21 comentarii

Scris de pe Ianuarie 16, 2017 în Despre viață, Râsu'- plânsu'

 

Etichete: , , , , ,

Iarna 2017 la Colina

Fie iarnă, fie vară,
Colinarii ies afară!
Mai un fotbal pe gazon,
mai o pârtie de sezon…
mai o ceartă într-o doară,
c-așa e viața la țară!

Când ne-am mutat aici acum ceva vreme, sătenii ne-au văzut venetici, veniți de la oraș să le strice planurile și să le invadeze ținutul. Ne-a luat ceva vreme să ne construim o relație ca vecini, dar acum pare că lucrurile merg bine. Evident, cu urcușuri și coborâșuri.

Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat la Colinari este faptul că nu s-au dezmințit niciodată când a venit vorba de a face lucruri „la comun” pentru cartier. Sau pentru distracție. Nu vorbesc despre o comunitate perfectă! Suntem același grup de familii care se încăpățânează să creeze un loc frumos în care să viețuiască. Frumos ca mediu și comunitate. Este suficient să funcționeze bine nucleul și de obicei se mai prind câțiva în horă. Nu toți, că am fi aproape de perfecțiune și am fi „de speriat”. Dar suficienți cât să ne simțim bine.

  • Am alergat pentru spitalul copiilor împreună.
  • Am jucat fotbal în Cupa Măgurii. Unii pe teren, alții (altele) de pe margine.
  • Am făcut zile de naștere în foișor de a răsunat dealul.
  • Am igienizat locul de joacă.
  • Ne-am luptat cu bestiile din cartier.
  • Am făcut drumeții.
  • Am fost la furat cireșe!
  • Am fost la piscină și la plajă.
  • Am făcut teme, activități, experimente, engleză, lectură, română…
  • Am făcut pachete pentru oameni mai puțin norocoși.
  • Am scris poeme dedicate vecinilor. La ceas aniversar sau la momente de criză! 😀
  • Am plantat tuia, nuci, meri, viță de vie. Am îngrijit gazonul și am plantat levănțică și trandafiri. (Unora le-a crescut rucola sub geam!)
  • Am spălat asfaltul după inundații.
  • Am igienizat ghena de gunoi!
  • Am făcut sesizări sau demersuri la primărie când a fost cazul.
  • Am făcut minioni simpatici din cauciuc, pentru înfrumusețarea locului de joacă.
  • Ne-am făcut abonament la „Garaj la Măriuța”, mai ales vara, la înghețată!
  • Ne-am făcut pârtie și am tras un săniuș de pomină!
  • Am plecat cu capra.
  • Am făcut voluntariat la școlile din Măgura pentru curățenia (a se citi „zugrăveala”) de început de an școlar.
  • Ne-am apucat de mișcare serioasă și de mâncare sănătoasă.

Asta a stârnit și invidii pe alocuri. Sau răutăți.

Toată lauda asta are un scop: să arătăm că nu am așteptat niciodată să ne facă alții viața mai frumoasă. Și că am încercat să demonstrăm că se poate trăi OMENEȘTE și fără să moară capra vecinului. Cât a fost distracție, ne-am bucurat împreună, cât a fost de muncă, ne-am adunat să o ducem la capăt.

Azi a nins. Mult, ca peste tot. În timp ce unii așteptau plugurile de la primărie să-i scoată din nemeți, Colinarii au pus mâna pe lopată. Mai întâi doi, apoi au apărut și alții, au ieșit și copiii, și mamele de copii… Și s-a făcut gașca mare. Mai întâi cu treaba serioasă:

Această prezentare necesită JavaScript.

Apoi antrenorul de fitness al cartierului a zis că e un prilej numai bun de lucrat mușchii, mai ales după sărbători. Așa că au făcut poza demonstrativă:

dav

S-au dres cu vin fiert. Iar copiii, cu ceai cald!

sdrimage-0-02-05-c70c60fb81a0659792d34a4de50458961c96bf4b51e30bec08043c51f67645a4-vimage-0-02-05-eac0a799edac646960e4beaebbdfadce03c72b155c51e656e6945dc1d1fe44cb-vdav

Apoi s-a lăsat cu distracție:

Iar și iar!

Această prezentare necesită JavaScript.

Da, n-o fi perfectă viața la țară. Dar tare mă bucur că locuiesc aici!

 
5 comentarii

Scris de pe Ianuarie 8, 2017 în Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Să facem economie!

M-am luat după Vavaly, că ea vine cu idei din astea năstrușnice. Să facem economie, zic!

Ne tot plângem că nu avem bani. Da’ unde se duc banii când se duc? Pe prostii! Aveți idee câte idioțenii cumpărăm? Mâncare să fie în frigider. Multă! Evident, la un moment dat uiți de ea sau ți se acrește de cât ai mâncat. Dar pe cosmetice? Nu le folosești pe toate decât la ocazii speciale, că doar nu ai să mergi fardată ca la nuntă la serviciu. Apoi, cumpărăm prostii copiilor: reviste „educative” care nu prezintă, de fapt, interes decât prin jucăria atașată. Măcar ea, jucăria dacă ar avea viață mai lungă, dar se pierde în cutiile imense cu alte jucării uitate de copilul mult prea răsfățat cu de toate. Haine…ce să mai spunem!

Și tot așa.

Așadar, să nu ne mai plângem!

Dar dacă am face ceva cu banii ăia pe care îi aruncăm pe fereastră? Să nu-mi începeți cu sfaturi bancare, că nu sunt deloc atractive! La un moment dat te costă mai mult să scoți banii ăia decât ai făcut lăsându-i acolo. Prin urmare, nu ne interesează astfel de soluții, deloc economice, din punctul meu de vedere.

Așa am ajuns la provocarea celor 52 de săptămâni! Adică să-ți donezi ție pe săptămână câte 1 leu, 2 lei, 3 lei până la 52 de lei, în funcție de numărul săptămânii. Bine, nu vei da marea lovitură, nu vei ajunge în Hawaii și nici nu-ți vei lua o mașină nouă. Dar sună a o sumă frumușică la sfârșit, nu? Dacă nu, măcar o iei ca pe o joacă și tot ai mai mult de câștigat. Fără așteptări, fără planuri mărețe. Joaca de-a „strânge banul la ciorap pușculiță”!

S-a luat o cutie de iaurt (pușculiță serioasă nu am). S-a printat un calendar 2017 cu numărul de săptămâni. S-a făcut o gaură taman în capul pușculiței pe care scrie mare „PUȘCULIȚĂ 2017”, să nu se confunde cu-cutia (sic!) de fasole. S-a sigilat cu bandă adezivă capacul pușculiței, nu de alta, da’ să nu ne vină vreo idee distrugătoare pe parcurs. S-a marcat primul leu, corespunzător primei săptămâni din an și s-a pitit pușculița. Nu s-a chiar „foarte pitit”, nu de alta, dar poate uităm unde am pus-o și ratăm esența. Mă gândesc să pun ceasul să sune săptămânal, ca să nu lăsăm vreo săptămână săracă.

Dacă ăi de la economisim.info au dreptate, ar trebui să iasă așa ceva:

52weekmoneychallenge

Ce o să fac cu aproape 1400 de lei? Nu m-am gândit! Să-i văd eu strânși și apoi mă gândesc.

Urați-mi succes! Sau ce se urează la așa ceva?

P.S. : Pentru cârcotași, mai am o pușculiță cu mărunței. E acolo de vreo jumătate de an, dacă nu mai bine. Bănuț cu bănuț. Când oi deschide-o și pe aia…să vedeți voi bogăție! 😉

 
12 comentarii

Scris de pe Ianuarie 6, 2017 în Despre viață, Leapșa

 

Etichete: , , , , ,

Eat, Pray, Love -Dincolo de film

Știam de multă vreme că există cartea Eat, Pray, Love, de Elizabeth Gilbert. Contextul în care am aflat despre ea, însă, nu a fost foarte avantajos. Nu știu de ce mi-am format o părere, fără să am habar despre ce este de fapt vorba. (Deh, prejudecățile!) Dar cum lucrurile nu sunt întâmplătoare, am dat peste film acum ceva vreme, când mă documentam despre Ashramuri și despre experiența spirituală într-un astfel de loc.

O iubesc pe Julia Roberts! Mi se pare una dintre actrițele formidabile, cu un farmec aparte care nu constă într-o frumusețe după standarde. Și toate rolurile în care am văzut-o i se potrivesc. Sau poate e măiestria actorului de a te lăsa să crezi că rolurile au fost create special pentru el sau pentru ea…

Dincolo de unele dispute (psihologice, de sociologie sau de critică cinematografică) pe marginea subiectului, cred că unele aspecte te lasă măcat pe gânduri, dacă nu îți deschid mintea cu totul. Nu te-ai găsit niciodată în ipostaza de a dori ceva mai mult de la propria existență? Sau poate ai căutat ceva, fără să știi exact ce anume, dar cu sentimentul că acel ceva ți-ar putea aduce un strop de fericire? Ai simțit nevoia aceea de a face o schimbare majoră în viață?

”I used to have this appetite for my life and now it’s just gone!”

Filmul (încă nu am apucat să citesc cartea) nu este despre feminism sau despre dileme existențiale ridicole. Este despre faptul că ne ducem existența fără să realizăm că ne complacem în lucruri care ne sunt comode, care ne asigură confortul de orice fel. Acceptăm compromisuri cu teama de a încerca altceva care să te facă să exclami a uimire. Unii au norocul să trăiască un soi de revelație și atunci reușesc să-și golească mintea de toate lucrurile care o țin încătușată.

”If you could clear out that space in your mind, the universe will rush into!”

Dacă ar fi rețete care să te ajute să-ți poți goli mintea de cele netrebuincioase… Dacă ai ști cum să te rupi de exterior ca să-ți faci loc înăuntrul tău, să mai stai câte puțin de vorbă cu tine…

Dar nu sunt rețete! Niciun guru, fie el cât de luminat, nu te pot învăța cum să te regăsești. Este doar o călătorie a ta către tine, pe care trebuie să o faci de unul singur. Asta nu înseamnă că trebuie să te rupi de tot ceea ce alcătuiește lumea în care trăiești. Ci să le faci loc, să le adaptezi la cine ești tu și nu invers. Trebuie să trăiești, să experimentezi ca să poți înțelege această lume și ca să te poți înțelege pe tine.

Călătoria personajului este crescătoare. De la starea de decădere a propriului eu în care se află la început, la o frenezia lucrurilor materiale și banale (experimentate în Italia), la provocările vieții spirituale descoperite în Ashramul din India, până la descoperirea nevoilor sinelui, în Indonezia.

“Happiness is the consequence of personal effort. You fight for it, strive for it, insist upon it, and sometimes even travel around the world looking for it. You have to participate relentlessly in the manifestations of your own blessings. And once you have achieved a state of happiness, you must never become lax about maintaining it. You must make a mighty effort to keep swimming upward into that happiness forever, to stay afloat on top of it.”

Ești fericit/ă? Cum știi asta? Dacă da, cum ai ajuns până aici? Dacă nu, ce mai aștepți? ”Luptă-te pentru ea!” Și poate că uneori este nevoie să faci o călătorie pentru a o găsi. La capătul lumii sau poate mai aproape, undeva la capătul străzii. Ceva care să te lase uimit și care să-ți aducă mulțumirea sufletească.

 
9 comentarii

Scris de pe Ianuarie 5, 2017 în Despre cărți, Despre viață

 

Etichete: , , , ,

Primiți cu capra… de Colina?

Ne cuprinse febra. A sărbătorilor pe noi, a virușilor pe alții. Tocmai ce am scăpat de învățat textele pentru colinde și mă pregăteam să-mi văd liniștită de sărbători dietetice, când…

-Da’nu mergem și noi cu capra?

Mă uit lung (și cred că urât) la tatăl lui Matei. Fac o corelație cu data din calendar: 29.12. Încă 2016. Seara. După amintirile mele, capra pornește pe 31. Tot decembrie. Tot 2016. Verific: text nu avem, capră nu avem. Mă uit la copii. Clar, nici chef nu avem.

– O capră de Colina. Cu textul dedicat!

M-am uitat neîncrezătoare la tatăl lui Matei. Și am sperat că e o nebunie temporară, că îi va trece până a doua zi.

30.12.2016. Nu i-a trecut! Tatăl lui Matei cosea de zor haina caprei. Cu toate zorzoanele. A scos și toba și a șters-o de praf. L-a contaminat și pe tatăl lui Alex, care s-a apucat să coase franjurii pe costumul de căpitan. Și crucea de pe halatul doctorului. Aflu că au sunat-o și pe mama lui Vlad, pentru un sacou și costumație de țigan. Nu mai am nicio șansă de scăpare. Mă apuc de text. Scurt și reprezentativ. Să fie ușor de învățat. Consortul nu mă ajută nici el să scap: se apucă și el de versuri ca să meargă mai ușor. Copiii au rolurile împărțite și niciun fel de tragere de inimă. Urătura merge bine spre deloc. Ăștia mângâie capra în loc să o smucească!

31.12.2016. Dimineața devreme. Prea devreme pentru mine. Vlad bate la ușă ușor disperat:

-Am întârziat???

Repetiția! Smaf! Uitasem de ea. Consortul s-a decghizat în regizor. Ascult de dnxolo de ușă indicațiile regizorale. Nu știu dacă să râd sau să mă îngrijorez!

-Nu așa! Mai tare! Mai cu inimă! Mai țigănește!

La ora 16 toată trupa e gata. Cu toboșar și casier (tatăl lui Matei), cu acordeonist și șofer (tatăl lui Alex), capra (Matei), căpitanul (Alex), doctorul (Andrei) și țiganul (Vlad). Nu știu ce a ieșit, cert este că s-a lăsat cu lacrimi. Unele de emoție, altele de râs!

Enjoy! Și la mulți ani sănătoși tuturor!

 
11 comentarii

Scris de pe Decembrie 31, 2016 în Despre copii, Viața la țară

 

Etichete: , , , , ,

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice