RSS

Mergi la mare. Ce iei cu tine?

Concediul este una dintre cele mai mari bucurii ale anului. Și îl așteaptă fiecare cu aceeași nerăbdare cu care este așteptat Moș Crăciun, Paștele sau cum este așteptată ziua de salariu! E drept, trece mult mai repede ca alte zile din an, dar te bucură faptul că există perspectiva „anului viitor”, drept care îți faci planuri din timp, cu tot cu iluzii că va fi, de această dată, concediul perfect!

N-am văzut marea anul ăsta, pentru că „planurile noastre de viitor” au fost altele. Nu știu să spun dacă a fost „mai bine” sau „mai rău”, cert este că a fost…ALTFEL. Pe de altă parte, încă este august, zic că ar mai fi încă timp și de o vizită scurtă la malul mării.

Care e lucrul fără care nu poți să pleci la mare?

Cea mai interesantă parte când pregătești concediul la mare este momentul când faci bagajele! Îți oferă atâtea…surprize, încât rămâne clar de neuitat!

Poate îți sunt familiare o parte din următoarele situații:

  • Faci o listă ca să nu uiți. Totuși, la final, constați că oricât de lungă ar fi lista cu pricina, uitatul este un proces inevitabil.
  • Te dai de ceasul morții să pui de toate pentru toți, iar la final auzi o replică de genul: „Aaaa, dar nu mi-ai pus papucii ăia albaștri/pijamaua cu căței/tricoul prfeferat/ochelarii de scafandru etc.!”
  • În fiecare an (dar ÎN FIECARE AN!) îți spui că nu vei mai lua decât strictul necesar. Și extragi de prin dulapuri pe „strictul necesar” ăsta, dar când îl înșiri pe pat, pe fotolii, pe scaune, constați că e mereu mai mult decât te-ai fi așteptat.
  • Te uiți cu ochii cât cepele la toate lucrurile adunate pentru vacanța la mare (costume de baie, tricouri, maiouri, șlapi, ochelari de soare, prosoape, pantaloni scurți, umbrele de soare, pălării, creme și paracreme, loțiuni magnifice, pernuțe și alte zeci de lucruri din aceeași gamă) și întrebi speriată: unde naiba le bagi pe toate astea? Ți-ar trebui vreo trei valize ca pe vremuri și o mașină fără locuri pentru pasageri.
  • La întoarcere, constați două lucruri: 1. Nu ai folosit nici jumătate din ce ai pus în valize și 2. Aceleași lucruri nu par să mai încapă unde au încăput când ai plecat cu ele de acasă!

Mda…Așadar, fără ce nu aș pleca la mare? Uite, de exemplu, mi-ar trebui obligatoriu un troler! Ca să scutesc mii de pungi, sacoșe, cutii, genți în care să înghesuiesc haine, papuci și cosmetice.

Evident, gurile rele vor zâmbi răutăcios, dându-și coate: ce să faci cu un troler pentru doi adulți și un copil? Ok, atunci două. Nu foarte mari. Pentru că am tras cu ochiul pe net și am învățat cum să optimizezi spațiul pentru bagaje:

Later edit: 

(Pentru că mi-a atras atenția Diana în primul comentariu că nu se potrivește filmulețul cu ideea de a pleca la mare) Vara asta am tot umblat, așa că am bătut recordul la făcut și desfăcut bagaje. Am dat peste filmulețe pe Youtube care ilustrau cum poți să faci mai ușor toate bagajele astea. Am testat chiar recent și am fost uimită că încap toate hainele într-o singură geantă! Mă gândeam că dacă pot încăpea lejer haine mai multe și mai groase, cele pentru mare sunt… floare la ureche! Cât despre cât de incomod e să le desfaci…eu oricum am obiceiul să le scot din geantă și să le reorganizez. 

Iar dacă mă și grăbesc să cumpăr trolerul (incluziv astăzi), pot să ajung și la mare, la Sandalandala, „cel mai cool loc de camping din Vama Veche”, o cazare de weekend cu mic dejun inclus. Evident, dacă mă găsește norocul la tragerea la sorți! Iaca anunțul făcut de cei de la zorilestore.ro:

Cumperi orice produs de pe site până pe 21 august și intri automat într-o tragere la sorți din care vor rezulta trei câștigători care vor ajunge la mare în Vama Veche, cu încă 7 prieteni fiecare. Toți cei 24 de norocoși (3 câștigători cu câte șapte prieteni fiecare) au camparea (paturi) în Cortul celor Șapte Simțuri și micul dejun asigurate, în perioada 26-29 August. 

Voi ați fost la mare? Care este lucrul pe care l-ați luat obligatoriu cu voi? 

 
12 comentarii

Posted by pe august 21, 2016 in advertoriale, Concurs

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Wordless Wednesday (23) Soarele e mare sau e mic?

watermarked.jpg

…………………………………………………………………….

După o idee preluată de la Călin și…adaptată ;-)

 
24 comentarii

Posted by pe august 17, 2016 in Wordless Wednesday

 

Etichete: , , , , , , ,

Colinarii – voluntari pentru educație

Viața la țară are farmecul ei. La fel cum are avantajele și dezavantajele ei. Hmm….de fapt…dezavantajele nu prea mai sunt. Cu excepția drumului care nu mai pare să vadă culoarea asfaltului. Pe de altă parte, însă, în plin buricul orașului poți găsi gropi, denivelări sau șosea fără asfalt, așa că de ce să ne mai plângem? Colinarii s-au obișnuit și cu asta, așa că din ce în ce mai puțini mai poartă o urmă vagă de regret pentru alegerea făcută.

Fie iarnă, fie vară, ne grupăm cumva să ne facem viața mai frumoasă. Unii din sat nici nu știu că existăm noi, ăștia de la blocuri. Alții ne privesc cu scepticism și ne numesc venetici, inventând tot felul de povești despre „țăranii ăștia de la oraș”. Cert este că suntem destul de numeroși, adicătelea nu ne poate neglija nimeni. Când e de distrat ne distrăm, când e de lucru serios, ne băgăm. Ne-am mobilizat la vot nu pentru că ne interesează vreo culoare politică, ci pentru că vrem și noi să ne susțină cineva în demersurile – zicem noi, justificate – pe care le facem. Nu a ieșit cine am vrut, dar nici nu am avut timp de scandaluri. Comunitatea e restrânsă, de ce să ne certam între noi? Pentru o mai bună comunicare și și pentru a ne menține mereu informați despre ce se mai întâmplă în comună, cineva a creat un grup pe pagina de Facebook. Idee bună, zic eu, deși unii înțeleg că e un loc numai bun de scuipat semințe și de împroșcat cu noroi. (Noroc că-s puțini ăștia!)

De pe minunatul grup aflăm despre ședințele Consiliului local, despre hotărâri, despre schimbări, despre ce mai zice domnul primar, despre părerile cetățenilor, plângeri, reclamații, probleme. Zilele trecute aflăm că nu sunt fonduri pentru igienizarea școlilor. Se poate face rost de materiale, dar nu și de mână de lucru plătită. Cineva a venit cu ideea voluntariatului. Am fost ușor reticentă, având în vedere că la noi nu există un cult al voluntarului ca prin alte părți. Iar m-am înșelat și am să încerc să mă feresc de acum de prejudecăți! Oamenii din sat s-au adunat. Nu mulți, atât cât trebuie ca să se rezolve problema igienizării școlilor înainte de 12 septembrie!

Sunt mândră de colinarii noștri! Și-au găsit timp să participe la acțiunea asta, deși cu toții își duc copiii în oraș la școală. Încă o dovadă că nu trebuie să faci lucrurile numai pentru tine, ci și pentru cei în mijlocul cărora trăiești!

(Sursa foto: Corina Costraș)

Da, și domnul primar a participat! Acum, că o fi fost doar  de imagine, nu am de unde să știu (și nici nu mă interesează), dar simplu fapt că a apărut la „locul faptei” înseamnă că e interesat și de felul în care merg lucrurile. Dar au venit membrii familiei sale și au muncit serios.

Igienizarea Școlii nr.2, partea a 3-a. Azi finalizăm munca alături de oameni harnici, binevoitori și mulți dintre ei, constanți și dedicați acestui scop nobil! Așteptăm să vă alăturați cât mai mulți pe parcursul acestei zile!!

‪#‎VoluntariPentruScoalaNr2MaguraBacau‬
‪#‎VoluntariPentruEducatieSiSanatate‬

 

Eu nu am ajuns, din păcate!😦 Nădăjduiesc că voi găsi alt moment pentru a mă alinia nevoilor comunității!

 
2 comentarii

Posted by pe august 13, 2016 in Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Mi-ar fi plăcut să fiu o mamă perfectă!

Nu te învață nimeni cum să fii mamă! Cel puțin, nu pe vremea când am devenit eu. Acum au apărut cursuri de parenting precum ciupercile după ploaie. Atâta lume citită și înțeleaptă te învață cum să (nu) vorbești cu copilul tău, cum să (nu)-l ții în brațe, cum să (nu)-l hrănești, cum să (nu)-l ajuți etc. Nu știu cum se face, dar de fiecare dată când citesc sau aud despre aceste „cum să (nu)”-uri, mă cuprinde o depresie adâncă. Realizez că nimic din ce am făcut nu pare să fie varianta corectă. Constat că aproape tot ceea ce gândesc sau felul în care acționez contribuie la conturarea unor frustrări pe care copilul meu le va dezvolta și le va revărsa ca adult. Nu e bine să folosesc cuvântul „Nu”! A, nu? Mai bine nu-l număr! Nu trebuie să-i îngrădești libertatea! Chiar deloc? Fii ferm, dar nu dur!  Hmmm și…cum se face asta?

Așa că, da, mi-aș fi dorit să fiu o mamă perfectă! Mi-aș fi dorit să știu ce să spun mereu, să fiu mereu calmă și răbdătoare, să nu-mi cer dreptul la ora aia „numai pentru mine”, să nu țip, să nu mă isterizez, să fiu mai calculată, să am puterea să-i aduc mereu numai zâmbete pe față copilului meu!

Ai avut vreodată senzația stranie că l-ai „stricat”? Că, dacă ai avea bagheta aia magică sau măcar un nenorocit de peștișor auriu, ai face lucrurile altfel? Că dacă ți s-ar ivi ocazia să derulezi episoadele „in slow motion”, ți-ai putea corecta greșelile? Vestea proastă e…că nu se poate. Iar copilul tău poartă urmele comportamentului tău sau ale atitudinii tale sau ale faptelor tale.

Da, mi-aș fi dorit să fiu o mamă perfectă! Iar pentru asta, nu am rămas numai cu dorința, ci m-am străduit ca, după 7 fapte rele și „stricătoare”, să fac ceva bun pentru copilul meu! Să mă joc, să-l învăț, să-l atrag, să-i arăt că îl iubesc în ciuda restricțiilor pe care i le impun uneori. Îmi iese? Asta voi afla probabil după mulți ani, când el va ști să-mi mulțumească sau va găsi de cuviință să-mi reproșeze.

Nu știu cum e o mămică perfectă pe bune! De multe ori am contatat că unii care dădeau sfaturi, chiar nu se confruntau în viața reală cu situațiile descrise, din simplul motiv că nu aveau copii. Sau că autoarele teoriilor sofisticate nu erau gospodine cu normă întreagă și aveau bone. În esență, nici nu contează lucrurile astea. Contează, ca mamă, dacă simți că ai procedat cum e mai bine pentru copilul tău, fără a te neglija ca om, ca suflet, ca persoană.

Hm… Aș fi vrut să fiu o mamă perfectă! Și pentru că nu-mi iese niciodată, am vrut să „cârpesc” pe ici pe colo, cu lucruri frumoase, pe care, sper eu, să și le amintească la fel de frumoase și copilul meu. Să-și amintească de faptul că părinții lui îl iubesc, necondiționat, că îi vor fi alături mereu, că-l vor sănătos, voios și extrem de fericit!

Acum 8 ani, mi-am dorit un copil sănătos, deștept și frumos! Asta mi-a dat Dumnezeu și sper să-l țină așa încă o sută de ani de acum încolo!

La mulți ani, Pințule! Nu sunt nicicum o mamă perfectă, dar te iubesc până la cer și înapoi!

 
26 comentarii

Posted by pe august 11, 2016 in Despre copii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Wordless Wednesday (22) – Cum te face muntele knock-out

20160803_16031020160803_10065520160803_10081720160803_12251320160803_13580620160803_143909

……………………………………………………

Provocarea de miercuri vine de la Călin.

 
5 comentarii

Posted by pe august 3, 2016 in Wordless Wednesday

 

Etichete: , , , ,

Când te năpădesc amintirile (Jurnal de vacanță 3)

Sunt în concediu. Unul inedit. Două săptămâni prin țara asta frumoasă, prin zone pe unde nu am mai fost. Dar „trecerea” se face pe diagonală, prin inima țării, pe unde îmi regăsesc originile ardelenești.

Bunicii mei au fost oameni deosebiți! Frumoși și muncitori. Oameni pe care am reușit să-i cunosc prea puțin, pentru că s-au dus mult prea repede. Toată lumea îmi spune că semăn foarte bine cu bunica mea. Strașnică femeie! De la ea am moștenit fruntea lată, temperamentul și hotărârea cu care s-a încăpățânat să lupte mereu, până a răzbit. Sau măcar până i-a arătat destinului că are de furcă dacă i se pune de-a curmezișul! Eram mică tare când bunica și-a rupt mâna. A căzut de pe bicicletă într-una din zilele când alerga să ducă lapte în stânga și în dreapta. Țin minte că a venit acasă și și-a încălzit repede niște apă pe sobă să se spele de sânge și praf, ca să meargă la doctor. Stăteam pitită sub masă și îi observam mișcările rapide. Știu că m-am gândit atunci că e foarte curajoasă și foarte puternică! Ce știam eu? Eu plângeam pe înfundate noaptea de la un furuncul nenorocit. Dar ea, părea așa de sigură pe ea și nici măcar nu vărsa o lacrimă!

Și făcea bunica niște plăcinte dumnezeiești! Pe plită. Le mâncam pe pragul ușii de la cămară.

Și mă iubea bunica tot dumnezeiește! Dormeam între ei doi când mergeam la Dej, în puținele veri pe care le-am prins acolo.

Pe bunicul mi-l amintesc trist. Și singur. După ce s-a stins bunica, ne scriam scrisori. Și acum le păstrez, doar că mi-e teamă să le deschid din nou, pentru că mă gândesc cum aș reciti și resimți toate cuvintele lui așternute pe hârtie. Eram la școala generală, iar schimbul de scrisori era o adevărată aventură. Le așteptam cu nerăbare și îi răspundeam cu mare drag! Bunicului meu, Izidor, i-am promis că voi scrie o carte! Într-una din scrisorile mele către el. Și am scris-o! Nu o carte grandioasă. O carte pentru sufletul meu. Și pentru al lui.

Ieri am trecut pe lângă casa bunicilor. Vândută de multă vreme, se încăpățânează să rămână în picioare, printre mașini și construcții despre care mi-e ciudă că și-au făcut loc tocmai acolo! Și iar mă gândesc că dacă aș putea să cer ceva măreț Cuiva vreodată, i-aș cere măcar o zi înapoi din copilăria mea. Să apuc să le spun și bunicilor mei ce nu le-am putut spune niciodată…

20160729_202025[1].jpg

Mi-a rămas doar dorul. Și un gust amar. Al neputinței. E, poate, printre puținele dăți când mi-aș fi dorit să fiu bogată! Da, amintirile nu pot să le (răs)cumpăr. Și nici anii trecuți. Dar măcar o casă bătrânească, mai importantă pentru mine decât pentru orice alt proprietar!

 
13 comentarii

Posted by pe iulie 30, 2016 in Călătorii

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Wordless Wednesday (21) – Jocurile apei (Cascada Toplița)

Această prezentare necesită JavaScript.

…………………………………………………………………

Mi-a fost dor de un joc…de-a imaginile tăcute. Găsit, inițial, la Carmen, preluat acum de Călin.

 
12 comentarii

Posted by pe iulie 27, 2016 in Wordless Wednesday

 

Etichete: , , , , , , ,

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Acest blog conține texte cu limbaj licențiat

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

Genunchiul Lumii

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Suflet de Fluturaş's Blog

Luaţi-vă aripi! Pe aici se zboară, nu se păşeşte.

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 639 de alți urmăritori