Interviu psiridușesc din…aLmA NaH3

Orologiul bate, zece jumătate,
La Alma în poartă, oare cine bate?
”Eu sunt, dragă Almo, iar întârziată.
Interviu să-ți iau, te-aș ruga, o dată!”
🙂

Și femeia acceptă. Nu știu dacă privirea-mi miloagă, fie ea și virtuală, m-a ajutat de data asta. Cert este că Alma e un om prea bun ca să refuze dorințele unei bie(a)te fetițe din provinție. 😉

Adevărul e că de când am dat cu nasul în provocarea Pisicimii, ideea de a o avea drept interlocutor pe una dintre cele mai fascinante femei pe care o cunosc în lumea virtuală m-a tot sâcâit. Cum stau extrem de prost cu gestionarea timpului (care la mine sigur e mai scurt decât în alte zone ale țării 😈 ), nu am avut curaj decât aseară târziu să o invit la discuție pe Olimpia – Alma Nahe:

1. De unde …Alma Nahe?

Mai întâi, din greșeală, doar că mie mi-a plăcut cum s-a greșit. „Almanahe” sună mult mai bine decât cu „uri” în coadă! Apoi mi-am zis că e o provocare să iei o greșeală și, în loc s-o execuți, s-o fructifici. De fapt, așa fac și cu oamenii… Cu bună știință, bucățirea lui „Almanahe” în „Alma” și „Nahe” a venit în urmă cu aproape doi ani, cred. Nu mai țin minte exact de ce, cred totuși că am făcut exact același lucru pe care-l fac cu celelalte cuvinte. Tocmai pseudonimul meu literar să scape?! Alma înseamnă „suflet”, iar Nahe s-ar traduce prin „aproape” (în spațiu, în timp ori în sensul cel mai abstract). Împreună, ar însemna „suflet aproape”, „aproape suflet”… Iar mie acum, recitind, îmi pare că am răspuns, mai degrabă, lui „de unde până unde”.

[ 🙂 Adică…ai scos sufletul dintr-o greșeală 😆 Cred că te definește. Sufletul zic. Și acțiunea în sine, de… „bucățire”. 🙂 ]

2.  M-a fascinat mereu felul tău de a scrie. Nu mulți o pot face ca tine! Ce fel de om ești în realitate?

O.M. Olimpia-Mihaela…zeiță-sfânt…Dar echilibrează numele de familie, Săpunaru. Dau cu săpun și-mi cade…alunec…Glumesc! Nu știu cum sunt ” în realitate”, fiindcă, na, ești cum te percep ceilalți. O să încerc totuși să zic câteva vorbe. Eu sunt un fel de corespondent de război al propriilor mele răzvrătiri, unde soldatul inamic, eroul, tot eu sunt. Uneori și pușca, prin a cărei țeavă (de jucărie, firește) răzbate femeia… Realitate pură, ce să mai!

[Hmmm… Alma e un OM care săpunește realitatea până iese „extraordinar” de pură 🙂 ]

3. Știu despre tine că ești actriță, știu că ești exact atât de nebună cât să te placă la nebunie și alți nebuni, că iubești cuvântul, că iubești „handmade”-ul, că ești mamă de Jora, că ți-ai ”vopsit acu 9 luni camera în roz”.  😆  Ce ar trebui să mai știu despre esența… Olimpi(a)că?

Că acea cameră „era” roz. Habar n-am în ce culoare e zugrăvită acum, fiindcă nu mai locuiesc în ea. Și nici ea în mine. Că după 9 luni e cazul să naști ceva. Sau altceva…de aici și „almanahe handmade”. Că nu prea mai sunt actriță, mai mult profă de actorie. Că facem cu schimbul, eu și Jora (pisică-mea), când ne jucăm de-a mama. Că sunt nebună de legat uneori. Că nu mă leagă nimeni, totuși. Că uneori zbor acolo unde ar trebui să-mi folosesc tălpile și invers. Că le cam încurc, dar le și descurc. Că încă mă mai joc cu păpușile.

[I just simply love it her!]

4. Cel mai nebunesc lucru pe care l-ai făcut vreodată?

N-am un top! Dar cred că cele mai multe nebunii le-am făcut din iubire. E un serial întreg și dacă aș zice una dintre ele, un fel de episod-pilot, mi-e că ne-am întinde câteva sezoane bune. Și abia atunci aș putea spune că am făcut cel mai nebunesc lucru.

[ 😆 Când am putea da drumul…sezoanelor? 😆 ]

5. Cel mai nebunesc lucru pe care ai să-l faci vreodată?

Să îmi vopsesc părul în gri când oi îmbătrâni, fiindcă mă gândesc că o bunică cu părul roșcat (natural) nu poate fi de încredere.

[Just! 😆 ]

6. Dă-mi și mie, te rog, o definiție a fericirii (mi s-a făcut dor de un plagiat!)

„Eu, tu și-o umbrelă…” Plagiază plagierea acu’!

[Pfui! E pe drum.]

7. Dacă ai fi fost (sau poate ai fost!?) animal, ce crezi că ar fi fost mai potrivit?

O insectă, nu? Uite, am observat că oamenii, dacă vor să te jignească, nu zic „uite ce albină ești!” Sau „păianjenule”, „musco”, ” tânțarule”. N-ar mai răzbate numai agresivitatea din spatele cuvintelor, ci ar fi și o cu totul altă construcție, mai creativă. Cred că aș alege „musca”. Și mi-aș găsi și o căciulă pe măsură. Că și rahat e mult în lumea asta, ei bine, asta e altă poveste!

[ 😆 Ești genială, zău! Musco! 😆 ]

8. Cum arată ”Alma’s World inside and out”?

Cum să arate? Cum arată o lume? Te conține ea sau o conții tu? Are o fereastră sau o ușă, prin care, dacă ieși, se cheamă că ești în afara ei? Lumea la care te rezumi, până la urmă, e o pernă, o pătură călduroasă și multe-multe vise. Și poate că nu mă refer musai la definiția tehnică a cuvintelor. Acolo simt eu libertatea, iubirea, fericirea…că tot voiai o definiție a ei mai înainte. Aproape că nici nu mai contează unde îți așterni. Dar contează cum…cum îți așterni, așa dormi! Parcă așa era, nu? Știi cum e cu intervievările astea? Sunt cumva ale momentului. Crezi că ai, ca om (ca om care scrie, mai ales), o filosofie de viață care să fie permanentă? Eu nu cred asta. Ia-mi interviul ăsta și peste o săptămână.

[S-a făcut! La aceeași oră? 😎 ]

9. Și, la final, întrebarea – banc: „ce-ai lua (3 obiecte, cel mult) cu tine, dacă ar fi să locuiești pe o insulă?”

Aș sări la întrebarea 10. Cum nu e, o să spun trei obiecte care-mi vin acum, pe loc, în capul meu (umplut): sfoară, săpun și un scaun. Sunt curioasă ce interpretare mi-ar atribui psihanaliza.

[Precizez, pentru cine nu știe, că întrebarea era un remake sau un cover după întrebarea de pe blogul Almei. Cât despre psihanaliză, nu mi-aș face prea multe griji. Cu siguranță ar exagera, ca de obicei 😆 ]

…………………………………………………………………………………………

Sunt convinsă că aceia care o cunosc deja, o re-cunosc acum după năstrușniciile pe care mi le-a scris drept răspunsuri, iar cei care nu au cunoscut-o până acum, sunt aproape de „căderea” în dragoste (fall in love sau tomber amoureux). Așa cum m-am așteptat, răspunsurile ei la întrebări au mărit numărul întrebărilor, jocul de cuvinte e la el (sau la ea?) acasă, dar dincolo de joacă, este o întreagă filosofie de viață, chiar dacă Alma mea e în faza de negare. 😆

Mulțumesc pentru îngăduință și răbdare. Și pentru că mi-ai deschis săptămâna cu un râs zdravăn și sănătos! 🙂

……………………………………………………………………………………………

Mai vreți interviuri? Alegeți din tabelul psilunatic!

31 de comentarii

  1. măăăăi, pricep eu că sfoară, săpun şi scaun… da şorţu, cui laşi şorţu, fatăă?
    şi descrierea olimpiei din perspectivă mâţoşească:
    alma este un om care declamă olimpian. până şi lacrimile îi sunt o declamare. şi care se ascunde pe după cuvinte, fix în faţa ta. dacă ar fi băiat ar semăna cu păpuşile acelea ruseşti, roşcovane, cu pistrui, pe care le cheamă serioja deşi nu-s serioase, ci puse pe şotii.

    şi întrebarea mea pentru ea: când ne-am cunoscut, în acea încordare de cuvânt a începutului care era să ne separe mai degrabă, te-ai gândit că alma şi psi(chi) înseamnă de fapt acelaşi lucru?

      • Psică, nu m-am gândit nici acum, când răspundeam ca o matrioșkă. 😆 , dar corespund profilului și noroc că m-a grecoșit D’ agatha în titlu. De mâine-poimâine parcă văd că așa o să scrie pe frontispiciul blogului. În timp ce scriam ” fronti-spiciul” mi-a fugit gândul la „os-piciu”…na, că am jucărie d’acu!

        D’agathă, recunosc că îmi doream un interviu în care, după răspunsul propriu-zis să apară și comentariul la răspuns. Cum nu ți-am zis asta, mă bucur să văd că ai intuit mătăluță, singurică. Ai trecut testul! 😆

  2. Așadar: Alma Nahe.
    Ca un fel de BMW alb, performant și classy, marcă a eleganței pursânge, dar pe care cocalarii de Pipera-Dorobanți-Beller l-au declasat prin asocierea lor cu imaginea brandului.
    Până la urmă, BMW rămâne, cocalarii trec.
    Nu știu, însă, dacă brandul Alma Nahe va fi vreodată disociat de Vanghelie. Mai ales că el l-a creat. Involuntar, e adevărat, dar ”restul e detalii…”… 🙂

  3. Alma e femeia spectacol, care ghioceşte, cum spune ea. care „vinde fluturi pe sub mână” cum mi-a rămas mie în minte, după ce i-am citit un poem. Oricum ar fi, nu cred că mi-a fost dat să „cunosc” un om mai complex şi mai incitant, cu un mod de a scrie unic, ce mă lasă cu gura căscată, în care nu va intra niciodată o „muscă”…de frică să nu înghit vreo particulă de „Alma”. Dar cum doar la reîncarnare era vorba de muscă Alma, retrag ultimele cuvinte şi vă mulţumesc pentru aceste rânduri. O plăcere. Am descoperit azi interviuri incredibile.

  4. Adriana a completat perfect.
    Probabil că am lăsat o dâră de iritație cu commentul anterior. Dar eu am rămas un pic setat pe satiră. Și scriu cum gândesc.
    Alma e Izvor de magie. De nemaculat. Și asta gândesc, deci.

  5. Acu picai si eu ca musca in …inter viu. Viu si cu miez. Asa ca ca eu nu am de ce sa mai interviu. Dar tot mai zic ca mi-a picat bine la idee chestiunea ca nici un interviu nu e la fel cu precedentul. Chiar si cele luate noua insine. Scapai de o mustrare. Proprie. Cat despre Alma…un deliciu de cuvinte si idei. Yamii.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s