Stan Pățitul – varianta feminină 2014

Dacă tot s-a ivit ocazia, să mergem, dară! Sau…Allons y! Ca să fie în ton cu moda 🙂

A doua plecare din proiectul cel nou (nu, nu din banii contribuabililor, ci din bani europeni), cu șase elevi care nu au mai avut ocazia să plece în străinătate. Destinația: Franța.

Actul I. Aeroport Otopeni. Check in.

Trebuie să ne lăsăm bagajele. Ne împrăștiem care pe unde, ca să meargă mai repede. Aleg un birou mai liber, plină de speranță că voi termina prima. Fatalitate! Cu doi oameni înaintea mea, rândul se blochează. O tanti are schiuri. Și vrea să…zboare cu ele. Evident, asta înseamnă că-i sunt prea dragi ca să le lase la cală. Ce nu înțelege ea este că UN bagaj de mână înseamnă UN SINGUR bagaj de mână. În cele din urmă, este convinsă că trebuie să le contopească, astfel că acum se străduia din răsputeri să introducă o cămilă prin urechile unui ac, adică să bage ghetele în husa schiurilor, în timp ce lumea spera, în spatele ei, să mai prindă avionul. ”Vă arăt eu că pot!”, vorba celebrului refren.

Actul al II-lea. Îmbarcarea.

Sau…nu.

Zburăm cu Wizz…Nu avem locuri, prin urmare, e ca la autobuz dimineața devreme: cine urcă mai repede, prinde locurile cele mai bune. Prevăd marea îmbulzeală. Dacă aș fi fost singură, nu era mare pagubă, dar ăștia mici nu mai zburaseră cu avionul și era bine să fie cumva grup compact în caz de stres provocat de zbor. Al meu stresul, evident. Așa că i-am instruit și așezat strategic pentru atac. Fatalitate! Aeronava are întârziere 30 de minute! O parte dintre cei care stăteau la rând s-au așezat care pe unde, dar mulți nu și-au părăsit locul ocupat cu atâta vigilență înainte de anunțul (ne)așteptat. ”La un semn, deschisă-i calea”. Iar mulțimea a năvălit, de ziceai că acela care ajunge primul primește și lunch gratis. N-a primit nimeni! Dar m-am simțit ca la „Black Friday”!

Printre călători, un stimabil cu o pălărie exotică. Colegele au jurat că e Cue Guevara. La coborâre, aveam să aflu că se numește Sorinel Puștiu’. Întreb cu toată ignoranța de care aș fi putut să dau dovadă: ”Cineee???”. Au zâmbit îngăduitori și m-au lăsat în întuneric…

Actul al III-lea. Passport Control

Coafura rezistă…

După aproape trei ore de zbor zguduit pe scaune fixe și tari, am ieșit cu palpitații din drăcăria zburătoare. Mă grăbesc spre controlul pașapoartelor, ca să ies la aer mai repede. Fatalitate! Rândul pe care l-am ales, este DIN NOU, cel greșit. Deși erau doar două persoane în fața mea, rândul se blochează. Se pare că o femeie s-a transformat atât de mult în urma zborului, încât nu mai semăna nici cu cea de pe buletin, nici cu cea care se urcase la București în avion. Prin urmare, i s-au cerut mai multe acte care să-i dovedească identitatea și, pentru că nu erau relevante, au invitat-o într-o încăpere pentru cercetări amănunțite. Așadar, funcționarul meu a plecat cu duduia de la locul de muncă, iar eu am rămas uitându-mă cum toți ceilalți trec de poartă, mai puțin eu.

Actul al IV-lea. Urmări.

Évidemment, în aceste condiții, am pierdut autobuzul spre Lille, așa că am mai așteptat alte 45 de minute următorul autobuz. Pe autostradă, fatalitate! Un accident de mașină a făcut ca tot convoiul format să meargă (cam) cu 30 la oră, astfel încât am făcut 100 de km în mai mult de două ore. Cu forțe (deloc) proaspete, am urcat la metrou. Diferit față de cum e la mine la țară: platforma e închisă, iar când ajunge metroul, se deschid și ușile platformei, adică două, pentru maxim 10 secunde. Din tot grupul de 11 persoane nu a sesizat nimeni afișul galben pe care scria mare ”À gauche” (adicătelea, la stânga), cu tot cu săgeată. Prin urmare, din cele 7 uși, le-am nimerit pe cele care nu se deschideau și am pierdut și metroul.

Actul al V-lea. Porte D’Arras sau Triunghiul Bermudelor.

Am coborât la Porte D’ Arras. Cu harta într-o mână și cu adresa hotelului în cealaltă, am purces spre locația unde speram cu toții să ajungem… avant de succomber… Într-o frangleză perfectă, întreb primul locuitor încotro. Se uită la hartă, se uită la mine, se uită în stânga și în dreapta și indică direcția înainte. Pornim. Nu pare încurajator. Ne oprim. Întreb al doilea locuitor. Se uită la hartă, se uită la mine, se uită în stânga și în dreapta și indică direcția opusă. Nedumerire. Mă scaprin în creștetul capului, dar nu mă pierd cu firea. Or mai fi și alți locuitori. Reiau procesul. Fatalitate! Al treilea locuitor mă trimite din nou înainte. Al patrulea tot înapoi. Singura reacție de care am mai fost capabilă a fost un râs isteric. Am dat cu banul și am pornit. Se pare că în direcția care trebuia.

A doua zi, după ce am început să cunoaștem locurile, am dat și peste indicatorul spre Nord Hotel, pe care nu-l văzusem cu o seară înainte, când eu căutam spre…alte zări:

20140315_200852Cine știe ce ne mai așteaptă…

5 comentarii

  1. Phoaiii, ce amintiri mi-ai starnit din plimbarea mea (tot pe bani europeni! 🙂 ) la Verona. Si tot cu Wizz… Doar ca la intoarcere am urcat printre primii asa ca m-am asezat cam pe toate locurile pana am gasit ceva sa-mi convina, sa nu fie prea in fata ca avioanele de obicei cad in bot, nici prea la mijloc ca se mai desprind aripile, nici prea in coada ca se simt trepidatiile… 🙂 Cum de zice „fatalitate” in franceza? :))

  2. depinde ce vrei să te aștepte. dar după cum este gândul din spatele postării tale, eu aș putea spune că mai repeți „fatalitate” de câteva ori.
    ţi-aş sugera alt cuvânt, de pildă… experienţă. o experienţă la capătul căreia poţi spune că ştii cum se îndeasă în sac nişte ghete, ori că vezi ceea ce te aştepţi să vezi (mai puţin indicatoarele), zborurile low cost sunt ceea ce spune şi denumirea lor, iar amintirile sunt nepreţuite. cât despre întârziere aş putea să îţi dau nişte exemple morbide, dar mă rezum la a spune: draga mea, eşti în locul şi momentul în care trebuie să fii. pă cuvânt de mâţ pervazier. relax and laugh! 😉
    and turn back safe!

  3. Uof, „sor-meo”, zici că ţi-am suflat în gură de-ai luat ghinionu’ de la mine! Hai că trecu marţea, poate s-o îmbuna croitoru’ zilelor să le însăileze mai cu ştaif pe-astea de-or veni! 😉

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s