RSS

Nouă poveste despre iertare

26 Feb

Textul următor nu îmi aparține, dar l-am reprodus așa cum l-am primit.

Am citit multe și am scris despre subiect, ca o mică obsesie dintre cele multe pe care le am. Mi s-a părut interesantă povestea și, în plus, cred că asta înseamnă să oferi educație celor care depind de tine ca să o faci: prin exemple care să determine învățarea prin descoperire, înțelegerea și asumarea unor adevăruri generale și a unor valori.

Un profesor a dat fiecărui student ca temă pentru lecţia de
săptămâna viitoare să ia o cutie de carton şi pentru fiecare
persoană care îi supără, pe care nu pot să o sufere şi să o ierte să
pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu
numele persoanei respective.

Timp de o săptămână, studenţii au avut obligaţia să poarte permanent
cutia cu ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea să şi-o
pună la capul patului. Studenţii au fost amuzaţi de lecţie la
început, şi fiecare a scris cu ardoare o mulţime de nume, rămase în
memorie încă din copilărie.

Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau studenţii
adăugau nume ale oamenilor pe care îi întâlneau şi care considerau
ei că au un comportament de neiertat. Fiecare a început să observe
că devenea cutia din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la
începutul săptămânii începuseră să se descompună într-o masă
lipicioasă, cu miros dezgustător, şi stricăciunea se întindea foarte
repede şi la celelalte.

O problemă dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o
poarte permanent, să aibă grijă de ea, să nu o uite prin magazine,
în autobuz, la vreun restaurant, la întâlnire, la masă, la baie , mai
ales că numele şi adresa fiecărui student, ca şi temă
experimentului, erau scrise chiar pe pungă. În plus, cartonul cutiei
se stricase şi ea ajunsese într-o stare jalnică: cu mare greutate
mai putea să facă faţă sarcinii sale.

Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat să
le-o explice profesorul când s-au revăzut după o săptămâna, şi anume
că acea cutie pe care o căraseră cu ei o săptămâna întreagă nu a
fost decât expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm cu noi,
atunci când strângem în noi ură, invidie, răceală faţă de alte
persoane.

De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l
facem acelei persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare
favor pe care ni-l putem face chiar nouă înşine.

În cutia ta câte piersici sunt… şi ce ai de gând să faci cu ele??
SCAPĂ DE ELE…….

Anunțuri
 
17 comentarii

Scris de pe Februarie 26, 2011 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , ,

17 răspunsuri la „Nouă poveste despre iertare

  1. roxana

    Februarie 26, 2011 at 12:36 pm

    si pentru ca exista coincidente,uite ce citeam ieri seara:”cand nu-l ierti pe altul,tu nu-l amarasti atat pe el,cat te jignesti pe tine insuti”-Ioan Gura de Aur

     
    • dagatha

      Februarie 26, 2011 at 2:00 pm

      hmmmm…mă gândeam la tine azi…
      Da, așa e, cred. Nu am urât atât de mult pe cineva încât să nu pot merge mai departe sau să vreau să îi fac rău. Cert este că ținând acolo mereu sentimentul ăsta, te împiedică să-ți vezi de ale tale. Dar…nu sunt în măsură să vorbesc din punctul ăsta de vedere.

       
  2. Ciprian Bojan

    Februarie 26, 2011 at 12:44 pm

    Nu vreau să povestec vorbe, cum se spune prin popor. Da’ am un caz căruia iertarea mea îi va fi indiferentă… Io n-aş vrea să se ducă pă lumea ailaltă aşa cum e, da’ n-am ce să-i fac! NU VREA şi pace!

     
    • dagatha

      Februarie 26, 2011 at 2:02 pm

      unii au nevoie să ierte pe cineva…alții să fie iertați…Dacă iertarea ta îi va fi indiferentă…atunci nu merită iertarea. Înseamnă că a greșit și ar mai fi greșit dacă i s-ar mai fi dat ocazia.

       
    • VictorCh

      Martie 3, 2011 at 1:18 am

      1. Iertarea cuiva apartine celui care iarta, indiferent de opinia asupra acestui subiect a celui iertat (oricui ar fi ii este imposibil sa refuze iertarea, sa faca asa incat aceasta sa nu se produca, daca iertatorul este hotarat sa ierte).
      2. Importanta unui cadou pt cel care il primeste poate fi NET diferita de cea acordata aceluiasi cadou de catre cel care il ofera – iar asta (in principiu, pt un spirit matur) n-ar trebui sa fie o sursa de frustrare.

       
  3. hazmate

    Februarie 26, 2011 at 1:11 pm

    „De neiertat” – asta e o expresie grea. Dupa parerea mele, pentru lucrurile de neiertat merita sa cari si pietre, nu doar fructe. Rationamentul meu? E urmatorul: iertand, indemni la o noua greseala, fata de tine si fata de altii. trebuie inteles ca majoritatea covarsitoare a oamenilor nu culeg floricele si scriu poezii ci isi manifesta rapacitatea, rautatea si prostia in cele mai neasteptate chipuri. Asa incat ei trebuie sa stie ca vor fi sanctionati, intr-un fel sau altul. Cand oamenii se vor dezvolta dpdv moral se mai poate discuta despre asta. Iertarea lucrurilor grave inseamna condamnarea altora. Nu sunt extremist, dar afirm ca unele lucruri sunt de neacceptat. Cine se preteaza la asa ceva sa suporte consecintele.

     
    • dagatha

      Februarie 26, 2011 at 2:08 pm

      da, mă așteptam și la o astfel de părere. Cred că de ea aveam nevoie, într-un fel.Totuși, cred că iertarea este pentru noi înșine mai mult decât pentru cel iertat. Cred că ne face mai bine nouă decât lor.
      Să suporte consecințele zici. Bun. Avem două perspective (din nou- că doar am idei puține și fixe): Cel care a greșit flagrant, este din gama nesimțiților. Nu-i pasă, lovește și întoarce spatele sau, și mai rău, dacă are ocazia, cum îi spuneam mai sus lui Ciprian, să o facă din nou cu aceeași nerușinare. Sau : cel care a greșit este profund marcat de fapta sa și s-ar fda cu capul de pereți ca să repare sau să șteargă ceea ce nu poate fi reperat nici șters. Înțelege consecințele faptelor sale și este lovit de propriile gânduri și regrete suficient de mult. De unde știi din care categorie face parte cel pe care îl condamni? Pentru că este totuși o diferență între ei. Și să spunem că aplici legea spartană în ambele cazuri, ok și așa. Cu ce îl marchează ura ta nestăvilită pe primul? Cu siguranță îl doare într-o anumită parte a corpului că nu îl vei ierta niciodată. Pe celălalt însă, poate cu o sutime mai bun, îl vei pedepsi, însă, în continuare cu acest fapt.
      Uite că m-ai provocat să pun o altă poveste adevărată pe tema asta. Imediat 🙂

       
  4. Lidia

    Februarie 26, 2011 at 3:58 pm

    mi-a placut mult povestioara, e o frumoasa lectie de viata… 🙂
    eu sunt un cititor fidel sau fidea (cum vrei) dar nu prea intervin cu comentarii, traiesc de multe ori povestile tale pentru ca in multe din ele m-am regasit…, vazand insa subiectul asta atat de incitant m-am hotarat sa scriu :)pentru ca nu inteleg de ce va framantati atat in legatura cu…,,iertarea”, de ce trebuie sa iertam? pentru ca cineva a gresit? dar de ce gandim noi ca a gresit? exista corect si gresit? exista bine si rau?(poate doar la matematica…s-o intrebam pe blonda de la drept), pentru mine este mai simplu doar sa…iubesc! candva mi s-a spus ca sunt de pe alta planeta…??? stau si ma gandesc serios daca nu o fi chiar asa! :))
    toata dragostea mea pentru tine Agata si pentru toti cititorii acestui blog!
    the alien :))

     
    • dagatha

      Februarie 27, 2011 at 8:27 am

      da, tu chiar ești de pe altă planetă 🙂 Sau poate noi suntem. rar am văzut la cineva atâta optimism, atâta voie bună și atâta pozitivism în toate.
      știi că te aștept cu drag aici 🙂

       
  5. afkafk

    Februarie 26, 2011 at 8:52 pm

    uof cum revin eu la treaba cu globul de cristal… inteleg suferinta celui impovarat insa nu cred ca se poate discuta despre iertare la modul general… uneori este bine sa nu-l ierti nici pe cel ce regreta fapta asa cum spui tu…uneori nu simti nevoia de a ierta. uneori nu vrei sa o faci numai si numai impiedicat de orgoliu insa fara a avea nici cel mai mic semn de impovarare sau ai vrea sa ierti insa te opreste instinctul de autoaparare ce-ti spune ca s-ar putea repeta si alteori poti ierta si incerca sa mergi mai departe…

     
    • dagatha

      Februarie 27, 2011 at 8:31 am

      just! nu se poate discuta la modul general. De aceea am terminat povestea-exemplu- cum îl anunțam pe Hazmate- și o voi posta imediat, asta ca să înnebunesc lumea cu minunatele pilde 😀 . Sunt oameni și oameni, fiecare cu stările, conștiința, experiențele sale. nu poate exista un „panaceu” pentru asta.

       
  6. eumiealmeu

    Februarie 27, 2011 at 8:21 am

    ştii ce mi se pare mie interesant la starea noastră referitor la iertare? sunt oameni pe care vrem să-i iertăm şi le căutăm motive pentru a-i ierta. şi culmea aceştia ne calcă şi data viitoare pe coadă şi ne fac terci, iar noi le zâmbim şi-i invităm – mai fă, că-mi place să iert. şi sunt oameni care, amărâţii, gafează şi ei o dată, o dată, nenicule, şi pentru că nu avem sentimente prea mari pentru ei, îi ştergem de pe lista noastră dulce… în ce mă priveşte, recunosc, există o persoană care nu mi-a greşit cu nimic, dar pentru că e alături de cineva care m-a rănit profund… să n-o văd… şi ştii care e şi mai culme a culmilor? am stat de vorbă cu persoana care m-a rănit şi am încheiat conturile, mi-a fost atât de milă de ea pentru că e de plâns, în ciuda banilor şi a orice are… dar cu consoarta tot nu mă pot înţelege… pentru că orice faci, la un moment dat, ţi-e interpretat ca răutate. mai greşeşti şi tu din prostie, nu intenţionat şi pac! revine vechea stare… ei, hai că m-am apucat ca la duhovnic să dau din casă, pardon, din inimă, că în casă toate-s bune şi frumoase… cu inima personală se stă mai rău… 🙂 Oi dezvolta io Mircea voievod acest subiect odată şi pe blogul propriu, cu trimitere spre tineeeeeeee…

     
    • dagatha

      Februarie 27, 2011 at 8:34 am

      evideeeeeeeeeeeeeent! 🙂
      Complicată treaba asta cu iertarea. dar cum zicea colegul de blogăială, dacă ești ok cu situația și nu te îmăiedică să mergi mai departe, atunci subiectul ăsta este of no interest at all, to you. Cine poate face asta, are toată admirația mea. Dar deh, tre să am și io niște pitici pe creier (a se citi „turmă”) și pe cine să mă descarc dacă nu pe voi? 🙂

       
      • VictorCh

        Martie 3, 2011 at 1:24 am

        OF all of you, SAU – FOR all of you?

         
      • dagatha

        Martie 3, 2011 at 3:03 pm

        no interest AT all, to you. De aici nonsensul.Corectez imediat.

         
  7. VictorCh

    Martie 3, 2011 at 1:34 am

    CEVA este in neregula ori cu ideile dumitale, ori cu ale mele: DE CE crezi ca situatia este de genul „ori – ori”? DE CE n-ar putea exista decat alternativa extremelor, si nu ar putea exista si nuante intermediare? Atunci cand cineva ti-a gresit, nu poti decat ori sa-l ierti, ori sa-l urasti?
    Daca greseala cuiva catre mine este de neiertat (pt mine) EVIDENT ca nu se mai poate pune problema iertarii – da’ de ce sa-l urasc? Iertarea e divina (daca poti ierta), iar ura este diabolica (daca nu te poti impiedica sa urasti), or’ eu sunt un simplu om. Unul din motto-urile care mi-ar putea servi drept deviza in viata este: „e atat de simplu sa intorci capul de la cineva, incat este o risipa de simtire sa urasti”.

     
    • dagatha

      Martie 3, 2011 at 3:07 pm

      pentru că, în general, lumea are tendințe extreme. Evident nu este valabil pentru totți, dar pentru mulți. Postarea este urmare și a unor „lecturi” despre subiect prin alte părți.
      În neregulă cu mine sunt multe, cu siguranță :-))))

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: