Trăiesc sau exist?

Viața nu este o știință exactă, este o artă.

Samuel Butler

Da, cred că viața este un dar. Felul în care tu alegi să o trăiești poate fi o artă. Contează cum ți-o croiești, cum faci ca fiecare clipă să-și merite apariția (sau dispariția, după caz).

Care este diferența, totuși, între a trăi și a exista?

Definițiile ne arată o linie sensibilă între sensurile celor două verbe. Totuși, a exista implică o serie de sensuri în plus, cum a fi a dăinui (a rămâne peste timp, a se apropia de eternitate) sau a se manifesta, ceea ce depășește esențial simplul trai dus de pe o zi pe alta. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor consideră că a exista presupune simpla prezență pe pământ a omului, în timp ce a trăi este specific fiecărui individ în parte. Oricât de mult mi-ar plăcea să disec semnificații ascunse, acum nu vreau decât să subliniez o idee, un punct de vedere personal, potrivit cu psiluneala de azi: unii doar există, în timp ce alții aleg să trăiască. Unii numără zilele și eșuează în a găsi un sens existenței lor, alții renasc, se regăsesc, se re-definesc de câte oriau ocazia. 

Ce alegem?

♦ a trăi la maxim

♦ a trăi clipa

♦ a-ți trăi viața

♦ a trăi de pe o zi pe alta

Sau poate alte expresii vă definesc.

Toți cei care îndeplinesc condițiile necesare pentru ca un organism să funcționeze, trăiesc. Sunt în viață. Mișcă. Respiră. Se hrănesc. Până într-un moment în care, din diferite motive, firul se rupe, iar organismul se reintegrează în absolut/ dispare/se reîncarnează etc. Fiecare are o teorie legată de acest aspect, dar nu face obiectul acestei discuții.

Eu trăiesc sau exist?

Existenţa mea este clară: am un certificat de naştere, un buletin, în fine, un act care să dovedească acest lucru. Sau unul care să dovedească faptul că am existat la un moment dat.

Dar toată această existenţă este nimic dacă mă rezum la a întreba cu privirea pierdută: „Da’ muieţi îs posmagii?„. Ce fac să trăiesc? Cum caut frumuseţea acestei „drăcii frumoase, minunate, nenorocite şi caraghioase pe care am trăit-o„?Cum fac să merite darul existenţei pe care îl primim, cu drepturi egale, fiecare?

Poate pentru unii nu există o diferenţă. Cu siguranţă alţii au găsit profunzimi ale acestei probleme. este o chestiune de alegere şi nu avem dreptul să judecăm.

Doar am răspuns scurt unei provocări, de pe ţărmurile îndepărtate ale Sardiniei 🙂 la fel ca:

1. Scorpio 2. carmen pricop
3. Vero 4. Adriana
5. roxana 6. Some Words
7. Abisurile 8. Adriana
9. dana lalici

23 de comentarii

    • daaa! Şi mie mi se pare mereu că alţii spun cu atâta uşurinţă ceea ce au pe suflet…sau în minte… Şi când îi citesc, am senzaţia că nu mai e nimic genial în ceea ce spun, după cum creyusem 😀

  1. Sa existe poate-oricine,
    Chiar si-un fir de patrunjel!
    Dar traitul mult si bine
    E mai dificil nintel…

    Doar rinichi, plamani, ficati,
    Nu-s deajuns pentru o viata
    De ai dintii inclestati
    Si un suflet de…paiata.

    De nu razi si de nu zbori,
    De nu mangai, nu iubesti,
    Esti asemeni unei ciori:
    Neagra-oricat o vopsesti!

    • Da, corect cum zici matale!
      Văd că ştii cum să trăieşti
      Acum, marea întrebare:
      Câţi ca noi aşa găseşti?

      Mulţi cred că dacă respiră,
      dacă papă, dorm, vorbesc
      it’s enough! Ca o pastilă:
      ei o iau, apoi…TRĂIESC.
      😆

  2. Am încercat să aleg una dintre cele patru variante pe care le-ai propus şi nu mi s-a potrivit niciuna.
    De undeva, din „negura conştiinţei”, mi-a răsărit brusc şi surprinzător o altă zicere: „Să trăiţi bine!”. Din păcate nici aceasta nu mi se potriveşte. Mă gândesc încă… :))

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s