Dincolo de porțile tale

closed_doors_by_amandinevanray-d5rr908

(Sursa foto)

În seara aceea târzie
când ți-am bătut în poartă
era luna de-o șchioapă
iar stelele își petreceau cu ghicitul în cărți.

Cu mâinile împreunate
a rugă
și genunchii tremurând
de durerea
nevăzului și neauzului
ți-am vărsat în palma întinsă
Lacrima roșie cu urme de chihlimbar.

Dar am găsit
împietrit în porțile-acelea
un bătrân gârbovit
cu ochii privind numai în jos.

Mi-a luat o vreme să înțeleg
orbirea și surzenia
bărbatului mut
cu privirea în jos
și să-mi pot întoarce din drum
cuvintele verzi.

Tu, însă,
te-ai întors tăcut
spre lumile tale
lăsând ușor
poarta întredeschisă
ca să-mi muște privirea.

Am închis ochii
fără lacrima roșie cu urme vagi de chihlimbar
și m-am ridicat strălucind
căci nimeni nu intră
pe porțile altuia
în silnicie.

8 comentarii

  1. Vezi cum e viaţa asta… copiii privesc mereu în sus, bătrînii privesc în jos… Şi totul e normal şi logic şi totuşi al naibii de frustrant pentru lacrimile roşii cu urme de chihlimbar…

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s