La mulți ani, doamna!

„Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.”

Octavian Goga – Dăscălița

Cam așa mi-o imaginez pe „doamna” la începuturile drumului anevoios pe care și l-a ales din motive numai de ea știute. Și ce norocoși suntem noi astăzi de alegerea asta! Citindu-i poveștile despre iernile gele și muncile duse „întru propășirea patriei”, mă trezesc trasă de mânecă taman acolo, în vâltorile momentelor ireale. Nu ar strica să citiți AICI câte ceva, numai bun de tras o porție de râs și potrivit ca să înțelegeți că doamna noastră e însemnată! A se citi „înzestrată cu har dăscălesc” și purtând cu ea mereu „duhul vorbii”. Dulce când e nevoie și aspră când e cazul!

Am ales-o pentru a-i călăuzi pașii Pințului, pentru că am știut că numai „mâna ei de fier” și felul de a face lucrurile ALTFEL pot să strunească un năzdrăvan. Se pare că Pințul nu a avut obiecții și că legătura s-a pecetluit mai repede decât mă așteptam. Cum ar fi putut să nu fie așa când doamna a început prima zi de școală cu o întrebare: „Ți-a spus cineva astăzi că ești frumos?” Apoi i-a luat pe toți și i-a dăscălit și i-a făcut Delfini cu minți jucăușe! Și le-a ascuțit mințile, i-a provocat, i-a incitat, i-a încântat, i-a atras spre frumusețile scrisului și cititului. Când a trebuit, i-a dojenit – tot așa, părintește – când a avut motiv, i-a lăudat. I-a învățat nu numai să scrie și să citească, ci și să ajute, să aprecieze, să respecte, să fie răbdători. Și astfel au ajuns copiii să o iubească.

De unde știu asta?

Am văzut eu îmbrățișări înlăcrimate la sfârșit de an și cuvinte frumoase și zâmbete și, mai ales, copii relaxați, veseli, fără a li se fi știrbit personalitatea.

Poate uneori o mai supără. Ba nu sunt suficient de atenți, ba sunt uituci, ba vorbesc muuuult, dar doamna i-a iertat mereu și nu s-a abătut de la „misia” pe care și-a asumat-o cu ceva vreme în urmă.

Astăzi este ziua doamnei! Iar copiii au vrut ca ea să știe cât de mult o apreciază și o iubesc. Așa că au lăsat mesajele lor speciale. Le redau așa, necizelate și cu stângăcii, tocmai pentru că sunt sincere:

Vă doresc ca această zi de naștere să aibă tot ce ați dorit și ați visat. Să aibă numai momente fericite și împliniri. Sunteți cu un an mai mare și mai înțeleaptă iar iubirea față de dumneavoastră s-a făcut mai mare. La mulți ani , doamna învățătoare! 

Diana

La mulți ani și din partea noastră, a părinților! Să aveți putere să răzbateți prin toate muncile „sisifice” și să ne ajutați să-i vedem OAMENI!

Vă iubim și vă respectăm.

Cu drag,

Delfinii și părinții lor.