Un ultim poem

agonizez…

blândețea mâinilor tale
contemplând șuvițe rebele
dincolo de chipul flămând
evit
floarea de soc dintre foile mele
gândesc că poate de aceea te-am pierdut
hulesc tot ce există
iar și iar…

je suis malade!

lumina pală din căsuță s-a stins
mâniată de lipsa chipurilor
noastre
orbecăi acum după umbra
pașilor tăi absenți
rupti din sufletul meu bolnav
strig din nou
și sper să auzi ca în alte dăți
tremurul ființei mele
ti-am desenat chipul azi
unde nimeni nu-l poate șterge
visez o altă zi
zadarnic…

14 comentarii

  1. tutror ne e teamă, iar asta nu-i o greşeală. Suntem compuşii imperfecţi ai unor gânduri, zămislite din speranţă şi teamă!

  2. […] Un ultim poem Fri Dec 31, 2010 14:00 pm agonizez… blândețea mâinilor tale contemplând șuvițe rebele dincolo de chipul flămând evit floarea de soc dintre foile mele gândesc că poate de aceea te-am pierdut hulesc tot ce există iar și iar… je suis malade! lumina pală din căsuță s-a stins mâniată de lipsa chipurilor noastre orbecăi acum după umbra pașilor tăi absenți rupti din […] […]

    • dap. le numesc alfabetare. ma joc și eu puțin cu literele.
      La mulți aaaani!!
      P.S. Ți-am rămas datoare, nu am uitat. Da poate vine inspirația si ma ridic la așteptări.
      😀

  3. […] Poate primul articol – Un licurici aduce lumină îngerilor? Poate unul dintre cele mai comice întâmplări adevărate – Uite mortu’, nu e mortu’? Poate cel mai citit – Majoritatea „au” sau „are” dreptate? ? Poate agonizările sau promisiunea încălcată a ultimului poem? […]

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s