Stil original de alungat „EL”-ul din viața ta

Am o prietenă. (Încă! 😀 ) Și are un prieten. (Sau a avut!)

Am fost părtașă la multe din experiențele și experimentele ei. Dar ultima…lecție, este deja marcă înregistrată!

De aici a început totul…

fun_da_i_papucii_si_ia_ti_adid(sursa)

Greșeala fatală s-a produs! EL a călcat pe bec. I-ai explicat o dată. De două ori. De o sută de ori. Apoi te-a cuprins regretul că ți-ai pierdut timp prețios cu explicații. E vremea pentru o schimbare. E vremea…să-i dai papucii!

Hmmm….ceva, totuși, nu e chiar cum trebuie! Trebuie să fie și alte „simboluri”, mai reușite, ale despărțirilor furtunoase. Treaba asta cu papucii e demodată rău. Ce papuci? Șlapii pe care-i târăște prin casă nu au nimic romantic. Pufoșeniile de la bunica nu se mai poartă. Unii nici nu poartă papuci prin casă. Au șosete. Aproape albe. Alții nici nu se descalță de ai lor. Că doar nu e casă de japonezi aici!

Deci trebuie o schimbare! Dar ce poți să găsești în așa fel încât să fie potrivit situației, original și cu mesaj? De aceea este nevoie de o retrospecție (treci în revistă povestea voastră până descoperi ceva care să aibă…efect) și, poate o introspecție (să fie ceva ce îți poate aduce satisfacție sau măcar o „gâdilare” a orgoliului personal).

În general ești precaută. Nu accepți să se mute el la tine. Îl ții în suspans. Are voie în schimb să își aducă periuța de dinți:

„De restul mă ocup eu! Nu îți trebuie haine (prea multe). Avem Moș Crăciuni, avem onomastici, avem Ziua îndrăgostiților, avem ziua ta, avem zi de târg în oraș și alte prilejuri pentru șoping avizat” (clipești frumos din gene 😀 )

Și uite așa, ajungi să îi cumperi pantaloni lejeri de casă. La nevoie, pot juca rol de pantaloni de pijama. Sunt universali. Sunt de la tine, e obligat să le acorde valoare sentimentală!

Asta căutai, nu? Nu poți să-i spui „Ia-ți lucrurile și cară-te!” , că nu are lucruri. Și ai scăpat și de obsedanții papuci. Liniștită că ai găsit ce căutai, te-ai decis: „Poți să pleci!” El ezită. Încearcă să te convingă cu metafore infailibile: „floricica mea”, ”soarele meu”, „iubirea mea”…Tu ești insensibilă. Îl acuzi că minte. Iei foc. Scoți din dulap o punguță elegantă în care stă  împăturită cu grijă o pereche de pantaloni:

„Îți dau…pantalonii! Adio!”

Epilog: Postare…sugerată și cu dedicație specială 😉 Textul se bazează pe o întâmplare reală. Totuși, orice posibilă asemănare regăsire în personajele de mai sus este …limitată.

27 de comentarii

  1. Părerea mea este(dacă povestea este „inspirată” din realitate), ca prietena(încă) ar trebui…expirată din realitate. Este o femeie cu bani, casă, mașină…și pentru că sursa averii nu este ea, are ca principală preocupare să plătească niște milogi(posesori doar de un cap, cel fără creier) în schimbul sexului, care nu știu de ce nu e sinonim cu dragostea. Văd că ea are și o altă problemă. Cum să-i dea ceva simbolic, papuci, pantaloni, periuță de dinți(pardon că asta a dus-o el, deci nu) sau mai știu eu ce. Asta pentru a ajuta prietena bloggerită(încă prietenă), să aibă ce subiect să atace pe blog. 😉

    • Cu adâncă durere și profund regret îți spun că te înșeli în TOATE privințele 😉
      Prietena (încă) nu are bani (cred că râde maxim acum!), mai are câteva rate și la restul, adică mașină și casă (vreo douăjde ani). Nu încurcă dragostea cu sexul (tocmai aici e problema 😆 ) și în niciun caz nu plătește ”milogi”… Am fabulat pe un subiect al unei discuții pe care am transformat-o amândouă în „râsu’-plânsu’”
      Nu am înțeles sintagma ”prietena bloggeriță”. dacă e ea, wrong again . Nu e.
      Dacă sunt eu…cred că am deja o listă lungă cu subiecte mai pașnice. Timpul îmi lipsește 😉

      Acum e rândul meu să înțeleg ce vreau din intervențiile de pe aici 😈 :
      Intervențiile tale pe blog sunt menite a genera „atacuri” 😆 De panică, de cord, de…blog. Să înțeleg că Vrei să semeni zâzanie? 😀 Sonia…Dragoș…acum prietena (încă)…
      Nț, nț, nț…

      • M-ai prins. Sunt un îmbârligător. Dacă stilul meu deranjează, spune și mă retrag deși sunt un tip inofensiv. Im place sa zgândăr câteodată pentru a atrage atenția și a schimba apoi câte o vorbă cu zgândăritul ori zgândărita. Fac asta de drag, după ce am citit ce scriu aceștia și numai dacă îmi place ce și cum scriu. Poate dacă voi fi tolerat un timp o să vă obișnuiți cu mine…sau nu 🙂

  2. Pai daca are bani..dupa concluzia trasa de dl. geluodagiu….cred ca-si permite sa cumpere pentru fiecare in parte…altfel ar trebui ca marimea pantalonilor sa fie criteriu de selectie..:-P..
    .

  3. parcă şi văd scena:
    – dă-mi papucii!
    – nu ţi-i daaau!
    – dă-mi pantalonii!
    – nu ţi-i daaau!
    – dă-mi batista!
    – desdemonule! 😆 😆 😆

  4. „Încearcă să te convingă cu metafore infailibile: „floricica mea”, ”soarele meu”, „iubirea mea”…”

    Cea mai proasta tactica de a impresiona o femeie. Am invatat-o pe propria piele.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s