Balada vecinei dispărute

Se-așterne seara la Colina,
iar ceasul nopții unșpe bate
și chiar atunci stătea vecina
cu ale ei patru surate.

„Dar unde pleci așa, drăguță?
Că se-auzi pe-aici prin sat
că ți-ai pus lucruri în căruță
haine, valiza și-un rucsac!”

„Ei, să vă spun drept, dragi surate,
mă prinse dorul de-o plecare.
Pe-aici le-am cam văzut pe toate,
așa că plec în lumea mare!”

Atâta spuse și s-a dus
lăsându-și dragile surate
să-și muște…buzele de sus
și să rămână ne-mpăcate.

De bucurie c-a plecat
s-au adunat în altă seară
și-au dat petrecere în sat
mâncând și bând sub nuc pe-afară.

Până și Jeni se-ntrebase
ce-i cu atâta hărmălaie.
Pe ea nimeni n-o anunțase
că-n sat e mare sărbătoare.

Trecu o zi, trecură trei
și iarăși noaptea în sat vine.
În cartierul fără tei
stăteau la sfat iar trei vecine.

„Auzi, suratelor, mă-ntreb
dac-o mai fi venind vecina,
de n-o fi dat peste vreun…cerb
sau poate-a uitat de Colina?

Ce liniște s-a așternut
căci nimeni nu vine să țipe
să se dea muzica pe mut
sau să le supere pe tipe!”

Și uite-așa au înțeles
cu greu suratele în cor:
fără vecină, nu-i nici stres
și-i tot tare plictisitor!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

„Articolul participă la concursul Moment umoristic, organizat de Cudi & Ketherius”, dar este o dedicație pentru vecinele mele 😀