Trup cioplit

Trăiesc?

Îmi tremur trupul trudit,

tovarăș tăcut al suferințelor triste.

Tind să mă-nalț,

și trag tare colțul de nor timpuriu,

dar mă tem.

Grozav tunet îmi urlă-n urechi tânguirea

păcatului tern

dintr-un turn al tăcerii divine.

Timpul mă tulbură astăzi tăcut.

Te-am uitat?

A fost tot o trăire

și-o teamă

ca-n teatrul cel mai absurd.

Iar o lacrimă tandră-mi sărută obrazul

topindu-se brusc în neant.

În tonuri de gri părăsit,

talazuri își mișcă

tâmplele mute.

Tund simțiri și-apoi fac iar portrete

și tac.

Te ascund, te tânjesc, te caut, te-alung….

Te adun din nisipuri, te-adulmec din mare,

te desprind din copite de cai alergând.

Torc fire de lână albastră

și țes cu tandrețe

trup nou, potrivit.

♦

Textul face parte dintr-un concurs lansat AICI de Claudia. A apărut deja pe pagina specială a „textului cu T”.