N-ai carte? Acum ai parte!

„Cărţile sunt mici şi nostime fragmente portabile de gândire.”

Susan Sontag

Despre lectură și despre cărți am tot scris și aș mai putea scrie, ca mulți alți posesori de bloguri pe care îi cunosc. Problema principală o știm cu toții: interesul pentru lectură este din ce în ce mai scăzut. Scriam într-un articol pentru o revistă că:

Este în egală măsură alarmant şi dezarmant să constaţi că grupuri întregi de tineri sunt incapabili să-şi exprime un punct de vedere argumentat în legătură cu o idee, ca să nu mai vorbim de participarea activă la o discuţie pe teme diverse. Pierzând contactul cu lumea cărții, ei se îndepărtează în egală măsură de lumea cuvintelor și, astfel, de lumea ideilor. Cauzele? Sunt multiple şi implică mai mulţi factori decât subiecţii înşişi: degradarea sistemului de valori, anularea codurilor etice şi estetice, contextul social şi economic, programele şcolare defectuoase sau lipsa unui îndrumător în adevăratul sens al cuvântului, fie el părinte sau profesor. Paradoxal, cu cât se avansează în sfera cunoaşterii, cu atât se renunţă la obiceiuri mai „sănătoase”, aşa cum este exerciţiul lecturii.

De ce nu mai citesc tinerii? De ce şi-au pierdut interesul pentru descifrarea tainelor ascunse ale lumii prin lectură? Unde a dispărut plăcerea cititului? Dar, mai important de atât, ce se poate face spre remedierea acestui neajuns?

Aceasta este situația generalizată, bazată pe experiența imediată a mediului educațional, alterat foarte serios de factorii pe care nu e nevoie să-i mai precizăm.

Cu toate acestea, în colțuri uitate de lume, există suflete care și-ar dori să aibă acces la carte. Copii sau tineri care sunt curioși de ceea ce se află dincolo de pereții goi sau de limita locului unde-și duc existența. Îmi amintesc de un reportaj pe la știri cu o familie săracă. Nu aveau de niciunele în casă, dar aveau cărți! Și copiii aceia, fără mamă și cu grija zilei de mâine, descoperiseră farmecul cărților.

Și apoi a venit Sonia cu o idee genială, pornită din sufletul ei mărinimos: un proiect numit sugestiv Semn spre carte. Proiectul își propune să strângă cât mai multe cărți pe bază de voluntariat, pe care să le doneze apoi copiilor și tinerilor care nu își permit acest… lux.  Întreg mecanismul derulării proiectului, cât și felul în care vă puteți implica, se află în articolul de pe blogul Soniei sau pe pagina special creată pe Facebook. Până acum au fost donate 53 de cărți și 42 deja au plecat spre viitorii beneficiari.
Lista în care se află situația cărților este aici: http://atshort.com/carti.

Proiectul are și un banner creat cu drag de Lotus, pe care îl puteți prelua și afișa pe blogul vostru dacă vă decideți să susțineți campania.

Eu de ce o fac?

1. Pentru că tinerii, mai ales, trebuie să citească. Mult! Chiar și cărți considerate a fi scrise prost. Și de acolo au ce învăța.

2. Pentru că puțini oamenii aleg să dea de la ei pentru alții. Iar Sonia și cei care o susțin (nu puțini, am constatat cu bucurie!) s-au implicat foarte serios și au demarat acțiunile uimitor de repede.

Ești unul dintre cei care vor să citească, dar nu au acces la cărți? Cunoști pe cineva într-o astfel de situație? Ai cărți pe care consideri că le poți dona în acest proiect? Iți place ideea și vrei să o popularizezi? Implică-te! Merită!