Evaluarea inițială – soluții noi pentru probleme vechi

Mi-am promis că nu mai intru în polemici legate de învățământ, că îmi sunt de ajuns înjurăturile la adresa profesiei văzută la modul „turmist” (adică de la turmă 😀 ), dar cred că s-au acumulat prea multe săptămâna asta, prin urmare, e necesară o descărcare nervoasă. Și la urma urmei, închidem comentariile sau apelăm la Akismet, dacă lumea nu zice la fel ca mine 😆

Evaluarea inițială nu este o noutate. Nu s-a inventat acum roata și nici apa caldă, cum vor unii să se laude. Așa cum zicea și Carmen, la română și matematică oricum se dădeau astfel de teste în fiecare an celor aflați la început de ciclu sau celor care erau preluați de la alt profesor, dintr-un motiv sau altul. Este un lucru firesc, trebuie să cunoști cu cine ai de a face înainte de a porni la drum. Nu mă deranjează deloc faptul că s-a hotărât să dea toată lumea anul acesta testul inițial, nici măcar faptul că am avut atât de mult de corectat. Problema se pune DIN NOU despre felul în care se aplică PROST o idee bună.

În primul rând starea aceasta de amenințare permanentă la adresa profesorilor. Că să faceți, că să dregeți, că veți fi verificați, că veți da socoteală, că draci, că laci. Apoi o mie de dispoziții și precizări și comunicate oficiale privind modul de desfășurare a acestor evaluări. Evaluarea aceasta este pentru profesori, elevul nu trebuie să știe nota, decât dacă solicită părintele acest lucru, individual și confidențial. Ok. Unii au vreo 600 de elevi (o oră pe săptămână, ca să iasă încadrarea, preuspune uneori și 22 de clase, mai ales în condițiile unui profil tehnologic cu ore de practică etc.). Să presupunem că ar solicita să li se respecte acest drept, nu toți 600, dar jumătate din părinții elevilor. CÂND faci asta? Care este timpul fizic să stai de vorbă cu atâția părinți? (Vorbesc despre un obiect ca geografia, care este pentru examenul de bacalaureat! Și voresc în cunoștință de cauză, că tot am fost acuzată că mint virtual despre ce se întâmplă în învățământ.) Dar probabil că s-a mers pe ideea că oricum părinții nu vin la școală, că doar ei nu au nicio îndatorire, i-au lăsat ca la creșă pe mâinile dascălilor, care, puturoși și incapabil, le-au stricat odraslele.

Eu le-am spus notele elevilor și le-am explicat și ce era de făcut și ce au de recuperat. Ce sens are să evaluezi ceva dacă nu le spui și lor, principalilor subiecți, despre ceea ce s-a întâmplat. În plus, ai mei TOȚI  au solicitat să li se spună notele. Li s-a părut ciudat că nu se trec și mai ales că nu trebuie să fie făcute publice. Ei nu au înțeles rostul acestor teste! Cei care au luat note mari, solicită să le fie trecute, pentru că, în fond, este rezultatul muncii lor. Cei care au luat note mici, nu par interesați și nici afectați de aceste rezultate. „Și-așa nu se trec”.

S-au recomandat (cu titlu de obligativitate) ore de recuperare a decalajelor observate în urma acestor teste inițiale. Evident, neremunerate. Nici măcar asta nu mă deranjează. Dar mulți dintre cei care au probleme la școală nu vin nici la orele de curs obligatorii, darămite la cele suplimentare. Ore suplimentare cu 2 elevi??? Care este eficiența? Tocmai ieri am asistat la o discuție dintre o colegă de română care a înceout deja pregătirea pentru bacalaureat și elevii ei de a 12-a. Așa cum vor cei de sus: la școală, după ore, fără bani. Ea are copil de clasa a doua cu diabet insulino-dependent, are program fix de ajuns acasă și totuși și-a rupt din acest program pentru a-i ajuta să recupereze ce nu au binevoit dânșii să învețe 3 ani de liceu. Când să înceapă ora, s-au înființat trei dintre ei, care au spus că atâția mai sunt în clasă și că nu are rost să mai facă pregătirea săptămâna aceasta. Și te întrebi: pentru ce să te zbați? Pentru cine să te pregătești? pentru cine să te sacrifici? La ședința cu părinții, la clasa a 12-a, au fost 7 din 30. Atât interes au ei pentru odraslele lor. De ce ar avea un străin interes mai mare?

S-a mai spus că e vina profesorilor că nu îi atrag pe elevi la ore. Acceptăm și această idee. Dar chiar toți profesorii au aceeași bubă? Sau, mă rog, majoritatea? Cei cu abandon școlar nu pleacă din școală pentru că profa de română îi obligă să citească, cea de matematică să învețe tabla înmulțirii etc, ci pentru că școala, din punctul lui de vedere nu este alternativa care i se potrivește. „Ce să fac, doamna, cu diploma? Mai bine mă duc să muncesc, ca să fac bani”. El nu vine LA NICI MĂCAR O ORĂ la școală. Nu pot să cred că nu e capabil niciun profesor să îl atragă în vreun fel. În plus, când să ai timp să-l atragi la oră, dacă tu ai o oră pe săptămână de biologie, de exemplu, și trebuie să galopezi ca să termini materia pe care o ai de predat. Ora și lecția nouă. Ora și evaluarea pentru că ai nevoie de note. În plus, au mai dispărut trei ore pierdute cu recapitularea și evaluarea inițială, iar materia aia trebuie recuperată cumva. Și nici nu este în programa de examen, iar ei speculează: nu este pentru examen, la ce ne trebuie??? Așa au ajuns să gândească, nu la felul în care îi ajută să-și formeze o cultură generală. A cui e vina? A acelorași care i-au transformat pe elevi în vânători de note pentru a obține o medie de admitere.

Ia să vedem ce e în fișa postului unui profesor, mai nou. Nu, nu aia tehnică listată, ci EFECTIV ce e de făcut ca să nu fii tras de urechi când te calcă inspecțiile:

1. Dosar/ portofoliu personal care să conțină un număr consistent de  file , printre care planificări calendaristice+semestriale+pe unități (de exemplu, cea la clasa a 9a pentru română are vreo 40 de pagini). Se laudă că ni le-au făcut ei, pentru că noi nu știm să le facem, dar după ce le-au trimis, și-au dat seama că nu au prins orele dedicate evaluării inițiale (idee care le-a venit mai târziu), prin urmare, nu sunt valabile și trebuie schimbate din nou de fiecare în parte.

2. Dosarul dirigintelui care conține, din nou milioane de tabele, statistici, situații. Pentru curioși, un link spre invenția care se numește „caietul dirigintelui”.

3. De la începutul anului am avut de făcut în plus: tabel cu datele personale ale elevilor din clasă, tabel cu situația absențelor, reactualizat pentru că au mai venit precizări ulterioare; în plus, acesta se va face lunar, tabel cu planificarea activităților extracurriculare pe semestre, planificarea întâlnirilor săptămânale cu părinții, cu o tematică (părinți care nu vin pentru că fie sunt la serviciu, fie nu sunt interesați, fie… nu sunt.) etc.

4. Dacă ai norocul și a dat o funcție suplimentară pentru tine sau te regăsești în comisii la nivelul școlii (cel puțin două, obligatoriu), ai de făcut alte dosare, la fel de consistente.

5. Activități de perfecționare continuă (obligatorii, cu număr de credite și, uneori, cu bani grei din buzunar).

6. Ore de pregătire suplimentară pentru recuperarea decalajelor (câte o oră pentru fiecare nivel)

7. Ore de pregătire suplimentară pentru obținerea performanței.

8,9,10 etc nu are sens să vă mai plictisesc, dosariada continuă. În plus, trebuie să ai grijă să participi la cât mai multe activități, pentru alte multe hârtii care să-ți asigure continuitatea în sistem pe baza unor punctaje acumulate.

Dar la oră trebuie să ai mintea limpede și să fii calm de fiecare dată, să ai răbdare cu toți 30 (dacă i-ai atras suficient cât să rămână la oră), să îți faci lecțiile în ritmul alert impus de programă ca să nu rămâi în urmă, dar în același timp să te asiguri că toți au înțeles ce ai turuit acolo, să-ți pregătești fișele de lucru pentru a doua zi, ca să îi atragi, să faci lecția mai interesantă, să le multiplici (pe banii tăi), să le integrezi în lecție în așa fel încât să nu pierzi materia programată pentru ziua respectivă, să zâmbești, să arăți elegant ca să nu apari mai prejos decât elevii fițoși pe care îi ai, să cunoști personalitatea fiecăruia dintre cei 600 de elevi pe care îi posezi (în cazul meu, doar 160) astfel încât să lucrezi diferențiat cu ei, în funcție de tipurile de inteligență și de stilurile de învățare. În același timp, să nu cumva să lași corigenți sau repetenți pentru că înseamnă că nu ți-ai făcut bine treaba cu decalajele și riști să ți se desființeze clasa, deci nu mai iese norma, deci nu mai ai loc de muncă, așa că învață-i să scrie în clasa a 12a și pe cei pe care i-ai trecut (ca toți ceilalți colegi) de teamă să nu-ți pierzi postul.

Am divagat de la subiectul cu evaluările naționale, dar doar pentru că fiecare problemă din învățământ se leagă de toate celelalte deja existente. Am rămas uimită când am văzut planificări și teste inițiale pentru fii miu la grupa mică! Dar asta… e altă poveste.