Motive de bucurie

Acum că se spulberă ele, visele, unul câte unul, rămâne să mă bucur de cel pe care îl am și pe care îl trăiesc. Cred că uneori uităm esența lucrurilor. O fi din egoism? O fi pentru că ne dorim mai mult decât putem duce și ne revoltăm aiurea crezând că ni s-a făcut vreo nedreptate? Dincolo de toate mizeriile din lumea mare sau din lumea mică, există mereu un antidot. Trebuie să fii doar pregătit să îl iei și să crezi în puterea lui miraculoasă. Care este antidotul? Pentru fiecare e altul, așa cum orice substanță injectată într-un corp reacționează la ceea ce găsește acolo. Pentru unii… e scrisul sau dansul, pentru alții e pictura sau fotografia. Mulți își găsesc antidotul în cei de lângă ei…Pentru mine…

♥

”- Îți place?

– Da. (după câteva secunde în care a analizat cu atenție cu ce sunt îmbrăcată)

– Hmm…crezi că sunt …frumoasă?

– Da. (Și zâmbetul ștrengăresc îi umple toata fața). Esti slabă. ( 😀 )

– Dar…îți place costumul?

– Nu. (de o sinceritate debordantă!)

– De ce? (mimez dezamăgirea)

– E albastru.

– Da, albastru e culoarea mea preferată.

– Trebuia să-ți iei roșu.

♥

– Mami…tu nu vrei un bebe în căruț? (În fața blocului e plin de „bebe în căruț”)

– Ce să vreau? (Ochii crăpați și părul vâlvoi trădau lovitura sub centură)

– Un bebe în căruț.

– De ce să vreau. Te am pe tine. (surâd)

– Ca să ai doi. (logic)

– Păi de ce să am doi? (o fi logic, dar nu pe măsura logicii mele 😀 )

– Ca să te joci.

– Nu mă pot juca cu tine?

– Păi…cu ăla nou se joacă tati și tu te joci cu mine. (de ar fi așa ușor…)

♥

😀

El e Pințul meu. E viața mea. În curând face 4 ani! 🙂